Școlile ca hub-uri educaționale

Am vizitat zilele acestea cîteva școli, ca urmare a faptului că va începe în curînd noul an școlar, și am avut din nou un sentiment de ușoară insatisfacție. Veți înțelege imediat de ce. Insatisfacția îmi este accentuată sau poate chiar provocată de faptul că am avut ocazia de-a lungul timpului să vizitez și școli din afara țării noastre. Insatisfacția mea este legată, în cazul de față, de o organizare extrem de convențională, de constrîngătoare și de lipsită de deschidere a spațiilor școlare. Școlile noastre sînt, aproape toate, poate cu unele mici excepții, poate mai ales din mediul privat, niște clădiri de tip bloc în care există săli de clase, coridoare, o bibliotecă fără spațiu de lectură și o sală profesorală. Un fel de apartamente la scară mare compartimentate cu zgîrcenie.

Mi-am adus aminte de școli vizitate în Luxemburg, de exemplu, despre care am și scris, și care au o adevărată alură de hub-uri comunitare, sociale. Dincolo de sensul tehnic al conceptului, termenul „hub” poate fi utilizat și în contextul social, referindu-se la un loc sau un grup central care atrage oameni și activități. În general, conceptul de hub implică funcția sa centrală de interconexiune sau de a servi drept punct focal într-un sistem mai mare. Hub-urile facilitează fluxul de date, de persoane sau de bunuri între mai multe puncte, contribuind astfel la eficiența și conectivitatea sistemului în care sînt integrate. Ei bine, școlile pe care le-am vizitat în afara țării au această deschidere și sînt ofertant organizate ca spații, pentru a îndeplini această funcție, cel puțin la nivelul comunității școlare.

Mă gîndesc că, într-o lume a schimbărilor rapide și a noilor tehnologii, școlile nu ar trebui să mai fie doar locuri cu săli de clase în care se predau niște conținuturi pentru a se obține cunoștințe academice. Ele pot și ar trebui să fie hub-uri dinamice pentru dezvoltare personală, socială și culturală. Transformarea școlilor în astfel de hub-uri educaționale ar putea avea o importanță semnificativă pentru comunitatea locală și pentru pregătirea tinerilor pentru viitor.

Transformarea spațiilor școlare în hub-uri educaționale implică crearea de medii de învățare inovatoare și stimulante. Sălile de clasă ar trebui să fie echipate cu tehnologie modernă, resurse multimedia și mobilier flexibil, care să permită interacțiuni mai active între elevi și profesori. Aceste spații trebuie să încurajeze explorarea, colaborarea și creativitatea în învățare. La noi, sălile de clasă sînt, chiar și atunci cînd au calculator și tablă interactivă, dezolant de terne, de convenționale. Apoi, hub-urile educaționale ar trebui să fie locuri care să promoveze interacțiunea socială și dezvoltarea relațiilor între elevi. Sălile de relaxare (de tipul sălilor de lectură, de exemplu, și îmi aduc aminte că am văzut undeva, nu mai țin minte exact unde, o astfel de sală în care nu existau mese și scaune, ci doar perne uriașe, pe care elevii stăteau tolăniți care cum se simțea mai confortabil, în timp ce citeau), mici puncte de comercializare și de consum a unui suc, a unui sandvici etc. sau zonele de socializare, ar trebui să fie integrate în spațiile școlare (chiar și pe coridoare) pentru a facilita conversațiile și legăturile dintre elevi. Aceste interacțiuni sociale pot îmbunătăți calitatea vieții școlare și pot contribui la dezvoltarea abilităților sociale ale elevilor.

De asemenea, concepute ca hub-uri educaționale, școlile ar trebui să ofere flexibilitate în ceea ce privește programele educaționale. Elevii ar trebui să aibă o gamă variată de opțiuni pentru cursuri (măcar opționale), proiecte sau activități extracurriculare. Astfel, ei și-ar putea personaliza învățarea în funcție de interesele și pasiunile lor, ceea ce le-ar permite să se implice mai profund în procesul de educație. Laboratoarele ar trebui să fie efectiv cu această funcționalitate, să fie și atractiv dotate, nu cum se întîmplă la noi adesea, că un laborator de biologie, de exemplu, devine și sală de clasă permanentă pentru clasa X. Mai mult, elevii pasionați ar trebui să poată avea acces în aceste laboratoare și în afara orelor propriu-zise, chiar dacă și sub supravegherea și îndrumarea profesorilor, pentru a realiza proiecte, a exersa experimente, a pregăti studii de caz etc.

Aș vedea aceste școli de tip hub-uri și cu spații în care parteneriate cu diverse asociații sau alte instituții să poată oferi și desfășura cursuri și activități care dezvoltă abilități de viață esențiale, de la cursuri de comunicare, de abilități financiare, de rezolvarea de probleme și de luare a deciziilor, pînă la cursuri de leadership etc. Dezvoltarea acestor abilități pregătește elevii pentru viața după absolvire și îi ajută să devină cetățeni mai responsabili și competenți.

Nu în ultimul rînd, școlile concepute ca hub-uri educaționale ar trebui să ofere acces la resurse educaționale și să faciliteze mentoratul între profesori și elevi. Elevii ar trebui să poată accesa cărți, materiale educaționale, laboratoare și alte resurse relevante în mod ușor, liber, permanent pe parcursul unei zile. Mentoratul profesorilor ar ajuta enorm orientarea și dezvoltarea personală a elevilor. Dar pentru asta ar trebui ca profesorii să aibă la dispoziție spații adecvate, la rîndul lor. Să aibă unde sta cel puțin în grupuri de cîte 3-4-5 în afara programului de predare, în spații prietenoase, unde să poată bea o cafea, să poată corecta lucrări, să poată pregăti lecții și să poată primi elevi la discuții. Ce să zic? La noi există școli (cele mai multe) în care singurul spațiu al profesorilor este o sală profesorală înghesuită, în care se calcă între ei pe picioare și de unde abia așteaptă să plece acasă, pentru a putea respira. Mai mult, existența unor astfel de spații ar permite mult mai eficient și colaborarea cu părinții.

În fine, transformarea școlilor în hub-uri educaționale ar putea fi un enorm pas înainte pentru creșterea calității educației și dezvoltarea comunității școlare. Ar diversifica oportunități semnificative de învățare, ar facilita dezvoltarea personală și socială, ar pregăti elevii pentru o viață cu contribuție pozitivă în societate. Prin investiție și inovare în spațiile școlare, am putea construi un viitor mult mai optimist pentru generațiile viitoare. Dar ceea ce descriu eu aici pare oarecum de natură SF. Mie, ca scriitor, însă, îmi mai place, uneori, și să ficționalizez.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.