James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Vi-l imaginați pe charismaticul spion britanic James Bond din romanele lui Ian Fleming navigînd pe rîul de ciocolată din cunoscuta fabrică a lui Charlie? Oricare ar fi răspunsul (și imaginația), există o legătură între cele două personaje. Istoria o face posibilă.
Înainte de a deveni renumit ca autor de cărți pentru copii, Roald Dahl a avut un parcurs profesional interesant. Cumva neașteptat. În 1939 s-a alăturat forțelor aeriene ale Armatei Britanice (Royal Air Force) ca pilot militar. Frumos, dar periculos. În toamna anului 1940, în urma unei aterizări forțate, a avut un accident destul de grav în nordul Africii. I-a luat vreo șase luni să se recupereze. Chiar dacă s-a întors o perioadă pe cîmpul de luptă (de fapt, în aer, nu pe cîmp),consecințele accidentului nu i-au permis să continue prea mult activitatea militară. Așa că a schimbat ruta. Direct spre Washington D.C. A fost trimis acolo, în 1942, ca atașat la Ambasada Regatului Unit.
Talentul de povestitor, farmecul personal și abilitățile persuasive făceau din Roald Dahl un posibil bun spion, așa că a fost recrutat și ca agent sub acoperire britanic și a activat în această poziție pe tot parcursul războiului. Avînd în vedere că a devenit un apropiat al cuplului prezidențial Roosevelt, este limpede că își onora cu succes misiunea de a-i informa pe britanici care este atmosfera pe la Casa Albă.
Tot cu succes mai făcea și (cel puțin) altceva: scria. Alăturăm acestei informații prietenia lui cu Ian Fleming și rezultă astfel: domnul Dahl nu numai că l-a inspirat pe domnul Fleming în conturarea personajului său James Bond, ci chiar a scris el însuși unul dintre scenariile seriei Bond, You Only Live Twice (1967).
Înainte de asta, însă, în 1964, a publicat celebrul roman pentru copii Fabrica de ciocolată a lui Charlie. Cariera de scriitor, în special pentru copii, dar nu numai, a lui Roald Dahl a continuat să se îmbogățească, astfel încît a rămas cunoscut mai ales în această postură, de autor pentru copii, nu de spion.
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
