Woodrow Wilson, Glasul Bucovinei și… Charlie Chaplin
„Cu Woodrow Wilson răposat în 3 februarie a.c., se duce una dintre cele mai interesante figuri ale lumii americane. Rolul pe care l-a avut în patria sa, dar mai ales rolul pe care i l-a hărăzit soarta în războiul mondial și la încheierea tratatului de pace l-a adus pe Wilson în vălmășagul criticilor istorici și politici improvizați. Asupra nici unui om nu s-au scris din 1914 încoace păreri atît de false și de contradictorii.” Asta se tipărea la Cernăuți, în Glasul Bucovinei, în data de 12 februarie 1924, pentru a marca dispariția președintelui american Woodrow Wilson de acum o sută de ani.
O opinie subiectivă, firește, dar oricîte controverse ar fi născut președintele Wilson, obiectiv, argumentat și confirmat de istorie rămîne un personaj istoric cu o importanță de necontestat. Iar sintagma sa celebră „Trebuie să facem lumea sigură pentru democrație” (rostită în fața Congresului pe 2 aprilie 1917, cînd a cerut intrarea în război împotriva Germaniei), transformată în politică, este una dintre cele mai elocvente în timp și spațiu, chiar dacă idealistă. Ca și parametrii ordinii mondiale enunțați de Wilson după război, prin propunerea înființării Ligii Națiunilor.
Cît despre politica de neutralitate a Statelor Unite ale Americii de pînă în 1917, răsfoim tot prin presa de acum un secol. Schimbăm provincia, mergem din Bucovina în Gazeta Transilvaniei din 8 februarie 1924, unde citim că politica președintelui Wilson în epoca neutralității se poate rezuma în următoarele idei: „Arbitru, atîta timp cît voi vrea; neutru, atît cît va trebui; furnizor, atît cît se va putea”. Just.
Bun, cam ce treabă ar putea avea... Charlie Chaplin în poveste? Are. Pe lîngă propunerea unei lumi sigure în numele democrației, cele 14 puncte sau Liga Națiunilor, președintele Woodrow Wilson s-a remarcat și prin pasiunea sa pentru vizionat filme. Se uita uneori și cinci ore pe zi la filme și a fost primul președinte care a organizat o vizionare privată la Casa Albă. După victoria Aliaților din Primul Război Mondial, în timp ce traversa Atlanticul le-a pregătit trupelor prezente pe vas o proiecție cu filme marca Charlie Chaplin. Presupun că peliculele au fost apreciate.
Oricum, o lume sigură pentru democrație și filme cu Charlie Chaplin nu sună prea rău, nu-i așa?
Doar că istoria-i ceva mai întortocheată.
Și, desigur, continuă.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
