Leul cel fricos
Paradoxul sintagmei „leul cel fricos” sare în evidență din start. Leul, regele animalelor, a fost legat de-a lungul istoriei de ideea de putere, curaj, tărie și ferocitate. Un simbol al forței în orice împrejurare, de unde și asocierea directă a unor regi cu acest animal (de exemplu, Richard I al Angliei, numit Richard Inimă de Leu) și chiar a unor papi (Papa Leon I cel Mare, de la care, ulterior, 13 papi și-au luat numele ecleziastic Leon).
Ce facem, însă cînd în carte apare... Leul cel Fricos? În cunoscuta carte Vrăjitorul din Oz, semnată de L. Frank Baum. Putem să luăm în considerare interpretarea istoricului american Henry M. Littlefield; măcar ca exercițiu de imaginație, de logică, de viziune prinde bine.
Domnul Littlefield a propus abordarea romanului lui Baum ca pe o satiră a politicii (și a societății) americane din epoca în care a fost scris, adică finalul secolului al XIX-lea. Una dintre temele arzătoare ale perioadei era așa-numita „problemă financiară”, care se referea la modul în care Statele Unite ale Americii ar fi trebuit să-și gestioneze moneda. Pe de o parte existau suporterii monedei de argint, pe de altă parte erau cei care susțineau moneda de aur ca soluție monetară. Cu alte cuvinte, dezbaterea avea în centru prețul argintului în comparație cu cel al aurului. Metale a căror greutate se măsoară în uncii, unitate de măsură abreviată în limba engleză... oz (ounce).
Revenind la Leul cel Fricos din poveste, istoricul Henry Littlefield îi aduce în discuție pe cei doi contracandidați din cursa electorală din 1896: republicanul William McKinley și democratul William Jennings Bryan. Cel din urmă era susținător al argintului și, chiar dacă a pierdut cursa prezidențială, era un politician foarte apreciat în epocă, un orator strălucit, o apariție electrizantă, un caracter magnetic, deci cam toate ingredientele pentru a-i fi atribuit titlul de „leu” din parteapresei și a desenatorilor epocii.
Doar că, din „leu”, percepția asupra lui William Jennings Bryan s-a transformat în „leu fricos” prin 1900, cînd a pierdut din nou campania pentru prezidențiale și nici nu și-a mai susținut cu prea multă convingere ideile din turul precedent. La asta s-a adăugat și refuzul lui de a sprijini războiul hispano-american din vara lui 1898. Așa că atitudinea lui a fost caracterizată mai degrabă ca fiind una lașă. Și transpusă în personajul lui Baum din Vrăjitorul din Oz, după interpretarea istoricului american. Acesta mai găsește și alte corespondențe între personajele din roman și realitatea politică și socială din epocă. Toate bune, măcar ca exercițiu de imaginație, de logică, de viziune.
De menționat ar fi pantofii lui Dorothy, care în povestea originală nu sînt din rubine, ci din argint.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
