La Azuga (I)
„Cel mai industrial oraș din toată țeara, are șase fabrici” – așa relata presa de început de secol XX despre Azuga. Prin lentila prezentului, nu am fi zis, să recunoaștem, oricît de drag ne este unora locul. Iată de ce aproape mereu este binevenită și bine privită și o lentilă a trecutului – în acest caz, cartea istoricului Dorin Stănescu, intitulată Șampania regilor (Polirom, 2022). Pînă să ajungi la istoria fascinantă a primei fabrici de șampanii din România, care încă există și funcționează (Santé!), nu ai cum să nu te rătăcești (nu de la șampanie) prin istoria cătunului numit Între Prahove, unde în 1800 se stabilea primul locuitor, proprietar al unei turme de oi. Pînă spre finalul secolului, imaginea a rămas aceeași, a unei așezări modeste, cu noroc de la natură avînd în vedere așezarea geografică. Norocul a venit ulterior și de la istorie în contextul procesului de modernizare a statului român din secolul al XIX-lea, sub auspiciile regelui Carol I. Din 1881, Între Prahove a devenit oficial Azuga, fapt determinat în mare parte de deschiderea gării cu acest nume (1879) pe traseul feroviar Ploiești-Predeal-Brașov.
Transformarea localității de pe Valea Prahovei a îmbrăcat hainele industrializării. Și a cam avut ce să îmbrace. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea au fost înființate o fabrică de cașcaval, una de sticlă, apoi o fabrică de cherestea și bețe de chibrituri, plus una de var negru. Au urmat Fabrica de Ciment și Fabrica de Postav, alături de Fabrica de Bere și Fabrica de Mobilă Ludwig Rhein & Cie. Între timp apăruse și depozitul de vinuri Rhein & Cie, iar din 1912 Azuga a devenit comună de sine stătătoare, cu întreaga paletă de instituții administrative necesare – școli, spital, poștă, gară, plus cinematograf (da, da, cinematograf), hoteluri, restaurante, asociații sportive și culturale.
Nu este de mirare că presa epocii compara Azuga cu un orășel elvețian sau o asemăna cu Manchester ori Liverpool, pe fondul saltului industrial imens pe care îl făcuse. Mai mult chiar, se distingea în tabloul localităților montane românești, dînd mai degrabă senzația de orășel american, dinamic și ancorat în realitate, așa cum interesant subliniază istoricul Dorin Stănescu.
Închideți ochii și vă imaginați?
Ochii, însă, trebuie deschiși degrabă, a venit Primul Război Mondial. Azuga se afla la doar șapte kilometri de granița cu Imperiul Austro-Ungar. Istoria nu avea să fie una simplă în continuare, dar așa-i istoria, mai și cazi.
Ca pe pîrtia Sorica.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
