O sută de ani de Jocuri de iarnă
Start.
Exact acum un secol, pe 25 ianuarie 1924, începea prima ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă. Competiția încă nu se numea așa, ci Jocurile de iarnă de la Chamonix sau Săptămîna Internațională de sporturi de iarnă de la Chamonix. Peste doi ani, în 1926, a primit oficial titulatura Jocurile Olimpice de iarnă.
Au participat șaisprezece țări, au existat șase sporturi în program, iar spectatori au fost vreo zece mii de persoane. Dincolo de cifre și date, rămîn unele secvențe. De exemplu, finala de hochei dintre Canada și Statele Unite ale Americii, unde Canada a cîștigat detașat și unde urmările au fost și dintre cele mai dureroase, la propriu. Jucătorii s-au ales cu răni destul de serioase avînd în vedere faptul că echipamentul de protecție era inexistent; nici o cască, nici o mască de protecție, nici vorbă de mănuși speciale. Doar niște domni cu berete elegante pe pista de hochei. Ce tablou!
Suprafața de gheață amenajată la Chamonix în 1924 a fost cea mai mare din lume la acel moment și a fost construită în timp record. Și nu fără peripeții. Cu cîteva săptămîni înainte de startul competiției a nins în 24 de ore cît să se depună un strat de zăpadă de aproape doi metri. A durat zile bune pînă cînd stadionul și pista au fost curățate de zăpadă, cu ajutorul armatei și al localnicilor. Din nou, ce tablou!
Tot de tablou ar fi fost și doamnele care au participat la competiția de patinaj artistic, singura probă la care femeile aveau permisiunea de a participa, de altfel. Acestea purtau fuste plisate pînă la gambă, pulovere strînse în talie cu o curea de piele și poate un accesoriu tip pălărie pe cap. Plus patinele, firește. Reprezentanta Franței, totuși, s-a diferențiat la capitolul echipament, ea a purtat pantaloni, nu fustă.
Probabil din ciclul „Bob pe bob se scoate“, domnii care urmau să intre în concurs la proba de bob erau duși la punctul de start cu sania trasă de cai. Pe de altă parte, sportivii din proba de curling s-au remarcat încă de la parada de inaugurare a Jocurilor de iarnă de la Chamonix din 1924, întrucît aceștia au defilat cu măturile pe umăr. Obiectele de uz casnic le foloseau concurenților la curățarea pistei de gheață. Așa arăta tabloul atunci. Și-i cel puțin interesant de (re)văzut.
De dragul jocului (de iarnă). Și al istoriei. Care continuă.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
