Republica Turcia de o sută de ani
În fiecare an, pe 10 noiembrie la ora 9,05, în Turcia se păstrează un moment de reculegere națională. Momentul coincide cu moartea din anul 1938 a lui Mustafa Kemal Atatürk. Puterea pe care o reprezintă personajul istoric pentru turci este probabil singura care nu poate fi negociată în nici un bazar. Mustafa Kemal nu și-a căpătat întîmplător, în 1935, apelativulAtatürk care înseamnă „tatăl turcilor”. Republica Turcia, așa cum (încă) o știm astăzi, s-a închegat în mîinile lui, fapt ce reprezintă un reper în istoria secolului al XX-lea – cum extragi și formezi cu succes o republică dintr-un mare imperiu, Imperiul Otoman.
Tratatul de la Sèvres, semnat în 1920 între Puterile Aliate și Imperiul Otoman, prevedea condiții de cedări de teritorii și nu numai pe care Kemal Atatürk a decis să le conteste atît prin iscusință diplomatică, cît și prin luptă militară. Cu grecii ocupanți (ca detaliu, locul de naștere al liderului este orașul Salonic, pe atunci, da, parte a Imperiul Otoman). A început un adevărat război de independență între turci și forțele aliate ocupante. Victoria militară turcă de la Sakarya, Anatolia, din august 1921 împotriva trupelor grecești și aliate a fost decisivă în ecuația conflictului militar și diplomatic. Succesul militar a deschis calea celui diplomatic, care în acest caz se numește Tratatul de Pace de la Lausanne, semnat în 1923. Documentul revizuia condițiile tratatului din 1920 în favoarea Turciei, evident, care se consacra oficial ca republică în octombrie 1923. Acum un veac.
Acesta a fost doar începutul.
Kemal Atatürk a continuat apoi să construiască țara urmașă a Imperiului Otoman pe bazele unor reforme radicale de modernizare și europenizare, atît la nivel instituțional, cît și al societății. Practic, s-a trecut de la fes la pălărie. La figurat, dar și la propriu. În 1925, prin „Legea pălăriei”, liderul turc a desființat purtarea fesului și a hainelor religioase. Aceasta era doar o mică parte din reformele culturale inițiate, alături de reforma educației, cea juridică (ce înlocuia codul islamiccu unul civil din 1926) și altele precum separarea instituțiilor statului de cele religioase și dezvoltarea infrastructurii de transport. Politica externă a fost construită în jurul ideii că Turcia trebuie să fie un factor de stabilitate în regiune, avînd în vedere poziția sa geostrategică.
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități. Unul dintre cele mai grele lucruri în istorie.
Istorie care, firește, continuă. Rămîne de văzut cum.
