Ceasul de flori
– Cît este ceasul?
– A înflorit nufărul alb.
Pe cît de scurt, pe atît de absurd poate părea acest dialog. Cine își închipuie că timpul ar putea fi măsurat de flori? Ne răspunde istoria: Carl Linnaeus, un cunoscut botanist și zoolog suedez din secolul al XVIII-lea. Nu doar cunoscut, ci și foarte apreciat de personalități ale epocii precum Jean-Jacques Rousseau, care îl considera „cel mai mare om de pe Pămînt”, și Goethe, care îl menționa printre idolii săi.
Domnul Linnaeus, zis și Carl von Linné sau, simplu, Carl Linné, își merita din plin faima și admirația întrucît a excelat în activitatea sa de cercetare, plasîndu-se în istorie ca fondator al științei clasificării organismelor vii (taxonomie). Principiile sistemului creat de el constituie și astăzi baza primară a clasificării organismelor vii.
Omul de știință a observat în studiile sale cum diverse plante își deschid și își închid florile în anumite perioade ale zilei, în funcție de specie. Le-a clasificat: flori al căror comportament depinde de vreme și de lungimea zilei și flori care au ore fixe de deschidere și închidere a petalelor.
Cea de-a doua categorie, combinată cu pasiunea lui Carl Linnaeus pentru – surpriză! – grădini, l-a determinat pe cercetător să se gîndească la (și să scrie despre) un soi de grădină care să indice timpul. În viziunea sa, grădina era aranjată într-o formă circulară, care să imite conturul unui ceas, cu flori plantate pe post de ore. În funcție de perioada din zi în care își deschideau petalele florilor, plantele indicau timpul.
Carl Linnaeus nu a reușit să planteze ceasul lui de flori, care, de altfel, nu ar fi funcționat chiar cu acuratețea unui ceas elvețian, însă ideea a fost preluată și aplicată de mai mulți botaniști în deceniile ce au urmat. Unora dintre ei le-a reușit o estimare „florală” a timpului, chiar dacă rudimentară. În orice caz, multe grădini celebre (și superbe) din Europa au inclus în peisagistica lor și cîte un ceas spectaculos din flori. Din peisaj nu putea lipsi Elveția, care încă din 1955 are în Geneva, în parcul Jardin Anglais, unul dintre cele mai spectaculoase ceasuri din flori.
Pe de altă parte, cine știe? Poate istoria ar curge altfel măsurată de lalele, nuferi, frezii, crini, trandafiri ori ciuboțica-cucului. Oare alarma cum ar suna?
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
