Subterana

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Subterana jpeg

Cînd stresul atinge apogeul, sătul de toate, de microprocesoare şi de fibre optice pe care job-ul ți le impune, de ţipetele vecinei de la parter, „scărmănată“ în valuri de Patrick, soţul, întors afumat de la McKibbins Irish Pub – cîrciuma favorită a irlandezilor din cartier –, de zgomotul infernal al autostrăzii din apropiere, pe care trec, în medie, două sute zece mii de autovehicule în douăzeci şi patru de ore, de lătratul fără odihnă al dulăului de pe balconul de vizavi, de protestatarii care acuză lipsa locuințelor sociale, de coloana de motocicliști (Harley-Davidson) cu motoarele turate la maximum, într-un protest vizînd creșterea tarifului de înmatriculare a vehiculelor, iar alții, care nu știu ce mai vor, sfîrșesc tămbălăul cu bătăi, îmbrînceli, vitrine sparte, arcade sîngerînd, ambulanţe sosite în mare grabă cu sirenele şi girofarurile în funcţiune. Sătul de toate astea şi încă de multe altele, am leacul meu: iau drumul Niagarei.

Reţeta e simplă. Pentru a putea locui într-un asemenea spaţiu ce devorează fiinţa, am nevoie de un contact cu un alt spaţiu, mai agresiv, ce tinde a anula fiinţa. O terapie miraculoasă de unde mă întorc lecuit, regăsindu-mi peticul meu de infern transformat într-un petic de paradis. Şi eu, care mă credeam incapabil de autoiluzii!

Pentru ca totul să fie perfect şi terapia să-mi reuşească, mai am nevoie de un element de decor adecvat: un anotimp indecis, ceva între o toamnă tîrzie şi o iarnă neîncepută. Niciodată nu am fost un „solar“. Iubesc noaptea de smoală, ador nordul cu stelele reci, mă umplu de bucurie umbrele prelungi ale norilor măturînd pămîntul în amiaza mare, ascult vîntul spulberînd frunzele uscate ale toamnei, mă fascinează furtunile de zăpadă din lungile ierni canadiene. („Mon pays ce n’est pas un pays, c’est l’hiver“ – versurile emblematice ale unui îndrăgit poet din Québec, Gilles Vigneault.) Niagara: puhoi de apă, puhoi de turişti…

Mă strecor într-o dungă prin mulţimea de curioşi ce priveşte fascinată spectacolul prăbuşirii apei în hăurile de la baza cascadei, acolo unde, abia vizibil, o mică ambarcaţiune plină cu turişti se apropie periculos pînă la limita zidului lichid. Nu mă interesează spectacolul exterior, l-am mai văzut de multe ori, nici mirificele curcubeie pe care le face apa pulverizată, nici cascada mai mică de pe partea americană, ce pare un zgomotos şuvoi de foc în apusul de soare al acestei toamne tîrzii. Nimic din ce ţine de exterior, de această regie a naturii, nu mă satisface. Am ţinta mea: subterana Niagarei.

Un ascensor rapid te coboară în tenebre. Infernul de aici, creat de fratele meu, turistul, trebuie să fie aidoma celui de „dincolo“. De aici, de la zeci de metri sub nivelul lacului, poţi privi prin ferestrele practicate în stîncă acest imens torent de apă izbind cu furie. Zgomotul este infernal, e o agitaţie incredibilă, busculade de la o fereastră la alta în căutarea ineditului, flash-urile aparatelor de fotografiat se suprapun peste lumina galbenă, artificială, a interiorului, într-o culoare incertă ce scapă spectrului luminii. Îmbulzeală, ţipete disperate: unde eşti, Paul? unde eşti, Sarah? Vacarm de nedescris, gîlceavă între două femei dintr-o pricină numai de ele ştiută, bărbaţi ce aleargă spre ascensor, ca într-o cursă olimpică, copii care urlă, speriaţi de peisajul lugubru al subteranei – iată numai cîteva dintre ingredientele infernului. O paranteză. Într-o vizită la Museum of Modern Art din New York – MoMA, cum îl alintă localnicii – am fost surprins de prezenţa unui podium de premiere olimpică în Infern. În ciclul de desene al lui Robert Rauschenberg (guaşe, creion etc.) ce ilustrează Infernul lui Dante, există unul la care am zăbovit îndelung: Canto XXXI. Ce m-a uimit, privind desenul, a fost prezenţa unui podium olimpic cu premianţii aşezaţi pe treptele lui, aşteptîndu‑şi, parcă, medaliile şi buchetele de flori. Pare de necrezut, dar concurenţa – fie ea chiar sportivă – nu lipseşte nici în Infern. Şi eu, naivul, care crezusem că „acolo“, unde mă voi duce sigur, voi scăpa de ea. Poate am norocul să nimeresc în Paradis într-o „Zi a porților deschise“. Ar fi miracol, nu noroc!

Un blitz mă izbeşte în faţă: o bătrînă cu un aparat de fotografiat, dotat cu un imens obiectiv, ce pare a-l ţine cu greu în mînă, fotografiază de zor turiştii. Nu o interesează cascada, ci noi, mulţimea avidă de inedit. Prin pulberea de apă ce pătrunde prin ferestrele subterane şi în această lumină palidă, pare o preoteasă în albele-i veşminte, o Pythie oficiind într-un oracol acvatic, ale cărei preziceri sînt convertite în fotografii care, probabil, vor fi decodificate vreodată.

Am mai privit încă o dată acest spectacol înainte de a mă îndrepta spre ascensor. El, singur, mă poate familiariza cu suferinţele de-apoi. Revenind la suprafaţă, existenţa îmi pare mai suportabilă, un Infern mai „uman“ decît cel de jos. Subterana Niagarei mă face mai înţelegător cu toate: cu Patrick, irlandezul care-şi „scarmănă“ nevasta, cu lătratul dulăului din balconul vecinilor, cu zgomotul autostrăzii ce trece prin cartier, mult mai scăzut decît cel al cascadei, cu hărmălaia demonstranţilor înverșunați împotriva încălcării unor drepturi consfințite de lege.

Mai înţelegător cu multe altele.

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Impresiile unei românce care a locuit 5 ani în SUA despre „visul american”: „După ce termini facultatea, devii imigrant și ești văzut mereu ca un imigrant” VIDEO
Întoarsă în România după cinci ani în care a locuit în Statele Unite, o tânără româncă a povestit pe TikTok ce a însemnat pentru ea personal visul american şi care sunt motivele pentru care a ales să revină acasă.
image
Problema cu avioanele de luptă F-16 este aceeași întâmpinată de Ucraina cu tancurile Abrams, spune Zelenski
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a comparat livrarea primelor avioanelor de luptă F-16, așteptate să zboare în această vară în Ucraina, cu tancurile Abrams pe care Ucraina le-a primit de la SUA toamna trecută.
image
Un pilot al armatei ruse a divulgat informații clasificate Ucrainei după atacul asupra spitalului de copii din Kiev VIDEO FOTO
După atacul rusesc cu rachete asupra spitalului pediatric Ohmatdit din Kiev, în 8 iulie, un pilot al armatei ruse a luat legătura cu serviciile de informații ucrainene și a divulgat date clasificate cu privire la personalul diviziei sale, relatează Ukrainska Pravda.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.