Merci, Baudelaire!

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Merci, Baudelaire! jpeg

Am sosit pe pămînt canadian într-un februarie, în plină iarnă, cu temperaturi în jurul a minus patruzeci de grade Celsius. Ger de crăpau pietrele, după expresia românească binecunoscută. Pe o asemenea vreme, deplasările exterioare sînt limitate – numai pentru urgenţe. Fac cîteva drumuri strict necesare, în special pentru tot soiul de interviuri în vederea finalizării tuturor documentelor de rezidenţă. Fără aceste hîrtii – de fapt, dreptunghiuri din plastic, asemănătoare cărţilor de joc, unde sînt înscrise codificat datele personale –, nu poţi face un pas. Şi pentru a intra în posesia lor, aştepţi cîteva săptămâni. Cîteodată, chiar mai mult.

Acum, cu „patalamalele“ în ordine, mă gîndesc să testez piaţa locurilor de muncă. Cam grăbită decizie, aveam să constat mai tîrziu. Zilnic citesc presa, în special rubrica cotidiană a „job“-urilor. În general, oferta nu e prea generoasă, aproape nimic care să corespundă specialităţii mele. Fiindcă sînt încă la început, rămîn optimist. Întorc filele unui cotidian şi ochii îmi cad pe un anunţ al unei celebre companii montréaleze, care vestea încheierea unor contracte substanţiale şi, în consecinţă, o iminentă extindere a producţiei. La asemenea afacere, mi-am zis, e imposibil să nu aibă nevoie de noi angajaţi, poate chiar în meseria mea. După o scurtă chibzuinţă, trec la atac!

Primul pas, şi cel mai important într-un asemenea demers, este redactarea unui Curriculum vitae pe măsura aspiraţiilor. Fac multe ciorne, citesc cîteva broşuri în domeniu, mă sfătuiesc cu noii prieteni pe care i-am cunoscut la biblioteca din cartier, iniţiaţi în acest gen de scrieri. După vreo săptămînă de trudă, mi se păru a-i fi dat o formă acceptabilă. Acum e acum, unde să-l trimit?

Nici o ofertă, nimic pentru mine! Firma montréaleză, pomenită mai sus, rămăsese o obsesie. Ce-ar fi să-l trimit acolo? Voi încerca, nu am ce pierde.

După cîteva zile de aşteptare, surpriză: la deschiderea cutiei poştale, dau de un plic cu sigla companiei, de acum binecunoscută. Îl desfac, cu lungi ezitări, de parcă nu-mi era destinat. Eram sugrumat de emoţie. Am dat lovitura, mi-am zis. Ce operativitate, cît respect pentru candidaţii la un job! Dar, cum se întîmplă adesea, decepţie: într-un scurt text, cîteva fraze de circumstanţă în care autorul scrisorii nu uită să-mi mulţumească pentru „interesul pe care îl arătaţi companiei noastre“. Sînt întrebat, într-o ultimă frază, subliniată: de unde aţi luat informaţia despre noi angajări? Ba, mai mult, aşteptăm răspunsul dumneavoastră. Această ultimă frază m-a pus pe gînduri. După cîteva clipe, mi-am zis că tăcerea ar fi cel mai bun răspuns. Apoi, am mai chibzuit şi mi s-a părut că renunţarea ar fi un gest necivilizat. Ce să le răspund?

Cîteva zile am fost răvăşit de această întîmplare. Într-un tîrziu, mi-am adus aminte de o frază citită în celebrul Jurnal al lui Charles Baudelaire. Nu îmi mai aminteam nici editura din România unde apăruse cartea, nici numele traducătorului. Am trecut-o pe hîrtie, aşa cum am putut să mi-o amintesc pe moment: „Lucrul făcut la timp, chiar prost, valorează mai mult decît visarea“. Mulţumit de găselniţă, îmi frecam mîinile bucuros de „isprava“ mea culturală. Dar, cînd am trecut la redactarea răspunsului, altă problemă: cum s-o traduc? O traducere „personală“, în franceza mea rudimentară, cu siguranţă va avea destule erori şi va face o proastă impresie. Ar trebui să caut fraza în original, aşa cum este scrisă în Jurnal. Nu cunoşteam ediţia franceză după care se făcuse traducerea în limba română, aşa că am luat la vînturat librăriile şi anticariatele. Nu am găsit nimic. O bibliotecară, profesionistă adevărată, dublată de o profundă cunoscătoare a poeziei franceze, mi-a dat o indicaţie care m-a dus direct la ţintă: încearcă la librăria Renaud-Bray, Bibliothèque de la Pléiade, editura Gallimard. Cum de nu m-am gîndit?

A doua zi, „înarmat“ cu creion şi hîrtie, iau drumul librăriei. Aici, altă barieră: toate cărţile celebrei colecţii sînt închise în dulapuri cu uşi de sticlă. Motivul este uşor de bănuit: preţul ridicat al acestor bijuterii tipografice – hîrtie de biblie, grafică deosebită, inserţii cu aur etc. Apelez la o vînzătoare să deschidă dulapul unde, prin uşa de sticlă, zărisem Jurnalul. Amabilă, ba chiar simpatică la început, văzînd în mine, cred, un potenţial cumpărător al unei cărţi aşa de scumpe, mi-a sugerat şi alte titluri de mare succes din aceeaşi colecţie. Două volume, de aproximativ o mie două sute de pagini, costau în jurul a trei sute dolari, ba mă momeşte şi cu o reducere de preţ, aşa, ca pentru dumneavoastră. Nu ştia, biata de ea, că îmi bătea vîntul prin buzunare. Am luat cartea de pe raft şi am început să o răsfoiesc. Fraza, nicăieri! Vînzătoarea nu mă slăbea din ochi nici o clipă. Am accelerat căutarea, atît cît am putut. Din cauza emoţiei, degetele transpirate începuseră să se lipească de pagini. Simţeam broboanele reci de sudoare alergînd pe şira spinării. Departe de mine gîndul renunţării. Din cînd în cînd, simţindu-mă cu musca pe căciulă, îi mai adresam cîte o întrebare referitoare la obiectul febrilelor mele căutări. Sesizînd precaritatea francezei mele, s-a interesat din ce ţară vin. România, i-am răspuns, urmărindu-i reacţia. Ei bine, dacă pînă atunci mă mai lăsa singur lîngă dulap, dînd cîte o fugă pe la casă, chemată de clienţi, din acel moment nu s-a mai dezlipit de dulap. O fi intrat la bănuieli, mi-am zis. Naţionalitatea, bat-o vina…

După aproape o jumătate de oră de căutări, dau peste pasajul care mă interesa. Scot creionul şi hîrtia, transcriind în grabă fraza cu pricina, sub privirea mirată a „gardianului“ de lîngă mine. Îi mulţumesc pentru serviciul făcut, citindu-i pe faţă nemulţumirea că a dat peste un asemenea client.

Ajuns acasă, adaug citatul din Jurnal la scrisoarea de răspuns pentru amintita companie. Eram, sincer, mulţumit de realizare. Găsisem exact ce trebuia!

După cîteva zile mi-a venit răspunsul: „A fost o încîntare pentru noi citatul din Baudelaire. L-am distribuit spre lectură tuturor colegilor din Departamentul Ressources Humaines. Rămîneţi în banca noastră de date, sperînd într-o ocazie favorabilă“. Cu mulţumiri, semnătură indescifrabilă.

Nu m-au mai căutat. Niciodată!

Merci, Baudelaire! 

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.