Epifaniile amăgirii

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Epifaniile amăgirii jpeg

În agoniile spaimei sau în exaltări lăuntrice, ridicăm ochii spre cer căutînd semnele vindecării. Rupţi din soare într-un timp imemorial, ne îndreptăm spre ţărînă, regretînd cerul ca pe un paradis pierdut. Istoviţi de atîtea căutări, lutul ne-a rămas ultima ţintă.

Zadarnic privim prin găurile negre ale cerului, poteca spre armonia luminii am pierdut-o pe veci. Ar trebui, mai degrabă, să privim „cerul“ de sub noi, certitudine a abisului în care ne scufundăm şi nu cel de sus, iluzie a zborului. Am devenit fii ai nopţii mai mult decît ai luminii. Tot mai des evocăm apusul însîngerat şi nu lumina irizată a răsăritului. Elogiem moartea şi nu naşterea, cum ar fi logic într-o ordine a firescului. Deschideţi o carte la întîmplare, răsfoiţi un album sau priviţi o ilustrată de vacanţă și vă veți convinge. Într-o librărie improvizată pe o plajă din Florida, doldora de suveniruri de vacanţă – nici o carte! –, privind un tambur vertical plin cu ilustrate, am avut surpriza să constat că toate aveau imagini de „final“: discul solar prăbuşindu-se în ocean printre palmieri de culoarea tăciunelui, negura nopţii străpunsă de flash-urile neoanelor unui cazinou renumit, un transatlantic ancorat în rada portului cu ghirlandele de lumini reflectîndu-se în valurile negre uleioase etc.

Să fie semnul declinului? Să fi ajuns omenirea pe buza prăpastiei?

Adolescenţa petrecută într-un oraş industrial, învăluit în fum şi în cenuşă, m-a lecuit de privit bolta cerească. „Cerul este pîinea de toate zilele a ochilor“, aforismul lui Emerson în care Mircea Eliade vedea „o întreagă teologie concentrată într-o butadă“, nu putea fi plăsmuit în aceste locuri, oricît de genial ar fi fost autorul. Un spaţiu ce nu putea inspira o asemenea reflecţie.

Arareori cîte o pată albastră într-o mare de smog invita la ocheade. Şi ce vedeam: haloul azuriu al acestei insule mistice, minune cerească prin raritatea apariţiei. Trasul cu ochiul prin această gaură de cheie, fie ea chiar celestă, nu le îndulcea truditorilor urbei cu nimic existenţa, ci le era numai un rar, prea rar, răsfăţ al privirii. Razele soarelui penetrau anevoie un zid de emanații toxice generate de furnale, oțelării, uzina cocso-chimică. Din păcate, explozia industrială, necesară pe de o parte, a produs inevitabile nenorociri, pe de altă parte. Cine mai stă să le judece?

Zbuciumul e aici, jos, pe pămînt. Aici este bazarul iluziilor cu marfă pe toate gusturile: diavoli şi sfinţi, eretici şi mîntuiţi, bogaţi şi săraci. Toate modelele imaginarului ne sînt în preajmă, la ce bun haotice căutări printre nălucile cosmosului? Un mic efort şi atingi propriile himere.

Trec adesea pe lîngă un straniu templu al liniştii. Printre bătrînii mesteceni troieniți de zăpadă, zăresc în mijlocul unei pajiști o casă din bîrne groase de lemn, cu acoperiş ţuguiat, ferestre mici, pătrate, cîteva acareturi dărăpănate, totul amintind de o izbă rusească. N-am fost niciodată la Iasnaia Poliana, dar nu am nici o îndoială, conacul de pe malul fluviului Saint-Laurent este aidoma originalului. Rubaşca agăţată într-un cui ruginit bătut în tocul ușii de la intrare, vraiștea ogrăzii şi liniştea din jur sînt semne sigure că stăpînul e plecat de multă vreme. Să-l fi chemat Ţarul? Să-şi fi simţit sfîrşitul aproape şi, într-o ultimă încercare de mîntuire, să fi luat drumul mănăstirii? Pentru boala care îl măcina și frica de moarte din anii tîrzii, leacul îi părea a fi unic: mîntuirea. Unde să cauți mai bine divinitatea decît într-o mănăstire? Speranțele nu sînt întotdeauna deșarte, izbînda poate fi de partea celui devotat căutării. În Système du Monde, Laplace n-a reuşit să-L găsească pe Dumnezeu, iritîndu-l pe Napoleon. În schimb, C. Noica descoperea urmele divinităţii pînă şi în „laicul“ şir al lui Fibonacci.

Cu siguranță, un mujic de pe moșie, dăruit cu haruri divine, deținător al tainelor morții, l-a inițiat pe Lev Nikolaevici Tolstoi în „arta“ desprinderii de cele lumești. Nevrînd să-și părăsească protectorul, s-a urcat și el în troică lîngă surugiul care nu era altul decît un alt febril căutător al izbăvirii, Serghei Esenin: „Ah, voi sănii, sănii! Şi voi cai, voi cai! / Numai dracul v-a scornit, mişelul!“. 

Tainic paradis – epifanie a amăgirii! 

Emil Belu este scriitor și trăiește în ­Canada.

Foto: LaPlace, wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.