Patriotism și naționalism

Publicat în Dilema Veche nr. 874 din 7 - 13 ianuarie 2021
Patriotism și naționalism jpeg

Trebuie să facem distincția cuvenită între patriotism și naționalism.

Patriotismul, cuvînt derivat de la patrie –„pămînt părintesc”, „tărîm al taților” –, nu are o definiție exactă, concisă, ține de cîteva simple precepte circumscrise unei arii afective: iubire de țară, atașament necondiționat față de autenticele valori ale neamului din care faci parte, promovarea datinilor și obiceiurile înscrise pe pergamentul istoriei strămoșești, implicare și dăruire, apărarea gliei străbune în vremuri tulburi etc.

Că patriotismul nu vine la pachet cu locul de naștere, a zis-o altul, mai priceput, înaintea mea. Patria nu e neapărat locul unde te naști, poate fi oriunde în lume, acolo unde te simți „acasă”. O confirmă latinul: „Ubi bene, ibi patria”. Una dintre multiplele definiții ale patriei vine să întărească adagiul latin: „Loc, climat propriu dezvoltării cuiva sau a ceva”. Ba afli lucruri interesante despre apatrizi, de exemplu: copii născuți în România, plecați la vîrste fragede, uită limba maternă, deși alogeni fiind, unii recunosc drept patrie noua țară de adopție, alții nu mai vor să audă de această noțiune. Cetățeni ai lumii, deci. Naționalismul e falsă propagandă, dorință de putere, provocare fățișă, agresivitate, fie ea chiar mocnită, xenofobie, extremism etc. Neamțul, de exemplu, nu e patriot, e naționalist înfocat, condus de o oarbă dorință de dominare. „Deutschland über alles” nu e o nevinovată sintagmă, e teutonicul impuls de grandoare atașat vectorului „sete de spațiu”. Istoria Germaniei este o ilustrare a acestei famelice aspirații. Nu e întîmplător că de la ei ne vine și acel mult prea adevărat aforism: „Istoria e știința care ne învață că omul nu învață nimic din istorie”. Și-atunci, nedumerit, te întrebi: de ce mai scriem istorie?

Altceva, care se leagă, oarecum, de cele două entități pomenite mai sus.

În Schimbarea la față a României, E. Cioran face diferența între popor și națiune. „Un popor devine națiune numai cînd ia un contur original și își impune valorile lui particulare ca valabile universal”, iar în altă parte adîncește argumentația: „Numai prezența unui geniu colectiv, care face din oamenii mari proiecții în aparență, manifestații individuale ale unui fond adînc și specific de cultură, poate alcătui o bază a unei culturi”.

Un popor are nevoie de un parcurs special de-a lungul istoriei pentru a deveni națiune. O aspirație înaltă, o ieșire din tradiționalismul eticist, o abolire a consevatorismului obstrucționist indus de obscure orgolii, țintirea unui ideal înalt configurat de mesianice individualități – iată numai cîteva cerințe indispensabile unei împliniri, unei ieșiri din anonimat.

Din Burkina Faso și pînă în Franța, din Sri Lanka și pînă în Marea Britanie, din Insulele Feroe și pînă în Italia, iată un lanț la care orice „verigă” se consideră națiune. Fiecare țară, fără savante argumentări, își ornează stema cu aura convenabilă. Că e veridică sau nu, asta-i altă problemă. E drept că și sintagma „geniu colectiv” este ambiguă, cu un contur incert, în interiorul căruia confuziile pot genera turbulențe ierarhice într-un spațiu cu aer rarefiat: genii, titani, zei etc., care, în absența etalonului obiectiv, lasă loc diverselor interpretări. Desigur, în virtutea definiției cioraniene, există națiuni cu un statut cert, unde argumentele nu mai sînt necesare, iar îndoiala este exclusă. Exemple nenumărate: Franța, Marea Britanie, Germania, Italia, Rusia etc., ca să ne referim numai la Europa.

Firește, am mirările mele legate de acest geniu colectiv, luat drept criteriu de validare a unei națiuni. Întreabă-l pe un român neaoș: cum stăm cu geniile? Din abundență, va fi răspunsul: Eminescu, Enescu, Brâncuși, Paulescu, Coandă, Horia Hulubei etc.

Eminescu, mare poet, aproape intraductibil în alte idiomuri, cvasinecunoscut în lume, iese din discuție. Ar fi un hazard raportarea poeziei lui la poezia celorlalți mari romantici europeni. Poezia este o excepție, ea ține de alte rafinamente chiar în cazul literaturii, este matrice zămislitoare de cultură.

George Enescu este un mare muzician, compozitor și interpret, cunoscut în lume. Este un geniu? Este. Atunci, Beethoven ce este? Titan?

Constantin Brâncuși, cel care a „transgresat sublimul în palpabil”, este un geniu? Indiscutabil! Ce este atunci Michelangelo? Zeu?

Horia Hulubei este un geniu românesc al fizicii? Negreșit! Ce este atunci Einstein? Aici nu am calificativ.

Lista ar putea continua, dar românul nu are nevoie de liste. El are numai certitudini. Cum să creadă mioriticul că „A viețui numai ca popor înseamnă a înregistra istoria; ca națiune, te înregistrează istoria”? Filozofie ieftină!

La ce bun o asemenea aberantă graniță artificială între popor și națiune? Să-i fi uitat el, rășinăreanul, pe ciobanii din Carpați? Erau cei de la care, așa cum mărturisea în momentele de abisale decepții, a învățat mai mult decît de la celebrii conferențiari audiați în amfiteatrele Sorbonei. Cu certitudine, franțujii i-au spălat creierul. Altfel cum?

Hai, bre, Emile, cîntă la altă masă!

P.S. Mă gîndesc adesea la un petic de pămînt, zămislitor de oameni exponențiali, la care aura culturală e vizibilă și din cosmos, vreau să cred. Ce rod fecund, ce potențial creator, ce glorii în acest colț de lume binecuvîntat! Da, la Toscana m-am gîndit!

O națiune „insulă”, Toscana, într-o altă națiune „peninsulă”, Italia. Argumente suficiente care fac explicația inutilă: Dante, Machiavelli, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Fra Angelico, Botticelli, Galileo Galilei, Giovanni Papini și ceilalți.

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada. Cea mai recentă carte publicată este Vămile albastre (Editura Institutul European 2019).

Foto: Magliano in Toscana, Porta Nuova (wikimedia commons)

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.