Moartea, o invenție

Publicat în Dilema Veche nr. 755 din 9-15 august 2018
Moartea, o invenție jpeg

Agitata viaţă cotidiană abate adesea gîndul muritorului de la obsedanta teroare a Hadesului. Cînd să te mai gîndeşti şi la aşa ceva? Sînt destule alte probleme care ne macină de dimineaţă pînă seara. De la semnalul furibund al ceasului deşteptător – de unde cocoşi în această împărăţie a betonului? –, trecînd prin calvarul stresului cotidian, stres care nu iartă pe nimeni, omul, ţintă şi pradă sieşi, cade istovit la ceasul înserării, lîngă acelaşi ornic neiertător care ne numără fără milă secundele vieţii. Cînd Hans Castorp – Muntele vrăjit, Thomas Mann – îl întreabă pe vărul său: „Care este organul cu care percepem timpul?“, acesta, în loc de răspuns, ridică neputincios din umeri. Joachim poate știa răspunsul, probabil unul filozofic sau ontologic, doar în Sanatoriul din Davos erau multe minți luminate: pacienți, doctori, nu arareori vizitatori. M-a lăsat pe mine să dau răspunsul care frizează banalitatea: ceasornicul!

Zămisliţi fără acest accesoriu, l-am creat, încorporîndu-l ca pe un organ vital, transplant reuşit, fără refuzuri şi incompatibilităţi. Sub diferite măşti: solar, floral, clepsidră cu nisipul gălbui ce se prelinge lin şi tăcut ca o teroare fluidă, pînă la la cele mai sofisticate tehnologii din zilele noastre, el e Diavolul care ne ţine sub obroc existența. Oriunde dăm de el: pe noptieră, pe peronul gării, în turnul de la Catedrală, încastrat în bordul automobilului, încolăcit la încheietura mîinii, rece şi neiertător – şarpe care ne înveninează zilele şi nopţile. Imposibil de ignorat, ne însoţeşte nu ca o tăcută umbră, cum ar fi normal, ci ca o perpetuă ameninţare. Abolirea timpului nu este la îndemîna oricui. Orientalii, familiarizaţi cu ancestrale tehnici, practică ieşirea din timp prin diverse exerciţii fizice şi spirituale. Un fel de „amnezie“ provocată temporar sau pe termen mai lung, benefică pentru cei dedaţi acestui sacerdoţiu. Alcoolul și drogurile le excludem din rețetă. Vine, însă, o vreme cînd, prăbuşit într un fotoliu sau, mai rău, pe un pat de spital, printre sofisticate aparate medicale şi pungi pentru transfuzii, printr-un colţ de fereastră priveşti un nor negru, trecător, mînat de vîntul toamnei, o frunză galben-ruginie lipită de geamul umed al salonului, totul pe fondul sonor al sirenei ambulanței – iată suficiente motive pentru ca gîndul „vremelniciei“ să te ia în stăpînire. Îl cunosc, l-am trăit recent.

„Moartea, cea mai mare invenţie a vieţii“ sînt vorbele unui inventator, şi nu unul oarecare, ci ale unui inventator de geniu: Steve Jobs. O ştim prea bine, chiar noi, gloata, cei fără de harul invenţiei, noi, coautori paradoxali ai morţii: pe de o parte o provocăm necontenit, iar pe de altă parte ne văicărim de iminenţa ei. Altul ar trebui să ne fie ţelul: o mai mare preocupare pentru împlinirea fiinţei, un cult al desăvîrşirii individuale. O spune direct, fără ocolişuri, acelaşi neobosit truditor în tainele vieţii, cel care muncea pînă la epuizare, deşi zilele îi erau numărate: „Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi, trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gîndirii altor oameni. Nu lăsaţi «zgomotul» creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmăriţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar.“

Sub această emblemă ar fi trebuit să mă nasc. Mi-au fost potrivnice alte obstacole, unele obiective, iar altele, cele mai multe şi cele mai dificile, create de mine însumi. Incapabil de a urma un stindard, am rătăcit prin viaţă fără orgolii şi idealuri. Nu am fost capabil a mă lupta nici măcar cu o moară de vînt! Sentimentul cert al eşecului m-a pus pe gînduri. Erodat de regrete, am privit retrospectiv viaţa-mi divizată în fragmente care, puse cap la cap, ar alcătui un roman prost, greu de citit chiar de către cel mai docil dintre lectori. Nu tu o Rosinanta, ca în Don Quijote de la Mancha – „lumină şi oglindă a întregii cavalerii rătăcitoare“ –, nu tu un scutier credincios ca Sancho Panza, cît despre Dulcineea din Toboso…

Cîtă risipă!

La întrebarea: „Ce credeţi despre moarte?“, adresată de unul dintre discipolii săi, C. Noica răspunde: „A întreba ce crezi despre moarte sună ca şi cum ai întreba despre tăcerea ce se aşterne după o simfonie. Nu poţi să crezi nimic despre ea: crezi numai despre împlinirea care a fost simfonia“.

Ce mă fac eu, cel căruia viaţa nu i-a hărăzit portativul simfoniei, icoană sonoră la care îngenuncherea mi-a fost refuzată?

Poate nu e prea tîrziu. Speranţe mai am, cel puţin pentru o simfonie… neterminată. Aş folosi fără risipă timpul care îmi rămîne – nu puţin! – bizuindu-mă pe predicţia unei ghicitoare mexicane, pe plajă la Acapulco: „Vei trăi pînă la o sută patru ani şi vei muri împuşcat de un soţ gelos“. Drept care, la întoarcerea în Montréal, m-am pomenit cu un cadou „grijuliu“ din partea soţiei: o vestă antiglonţ! 

Emil Belu este scriitor și locuiește în Canada.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

captura Mihai Tudose Facebook Conferinta
Tudose critică recomandările UE: Când ziceam că regula iernii va fi „scapă cine poate”, eram neamț fără să știu
Fostul premier Mihai Tudose a transmis o serie de critici la adresa Comisiei Europene, privind îndemul la solidaritate europeană. Demnitarul a subliniat că ministrul german de Finanțe a respins o măsură economică.
Proliferarea nucleară  O amenințare reală jpeg
Cum ar putea răspunde SUA dacă Putin ar decide să folosească arme nucleare în Ucraina, potrivit unui expert
SUA ar putea răspunde cu un atac convențional ce ar spulbera forțele ruse dacă Putin decide să folosească armele nucleare pe frontul din Ucraina, crede analistul militar Joseph Cirincione.
blog unteanu
Frontiere variabile și incerte: noua amenințare rusă care merge dincolo de Ucraina
Rușii au încercat să concentreze atenția mondială pe evenimentul savant pus în scenă la Kremlin, cu discursul lui Putin înaintea momentului semnării decretelor de anexare a celor patru teritorii ucrainene.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.