Rătăciri hibernale

Publicat în Dilema Veche nr. 933 din 24 februarie – 2 martie 2022
Rătăciri hibernale jpeg

Dacă pot citi online o proză sau un eseu, dar nici pe acestea cu prea mare entuziasm, poezie mi-e imposibil să citesc pe ecran, simt un disconfort al lecturii, o inadecvare. Nu sînt un cititor pătimaș de poezie, nici mare cunoscător, am însă, ca tot „degustătorul”, etaloane și ierarhii.

Suportul electronic, însă, îmi refuză cu brutalitate un contact mai apropiat cu pagina, o intimă palpare, un fel de „citire” în Braille neindusă de cecitate. Inutil să menționez că am o veche și acută fascinație pentru pagina tipărită. Între mine și display simt un străveziu perete de gheață: febrilitatea inițială dispare, frisonul lecturii nu-l mai simt, nu mai ard – simt că mi se servește un fast-food brumat, scos din frigider, inacceptabil pentru un gourmet.

Lectura unei poezii își cere rînduiala necesară.

Mai ales genul de poezie care te face să vibrezi, să intri în rezonanță instantaneu cu gîndul poetic, acea poezie încărcată emoțional, de parcă ar fi fost scrisă special pentru tine, pentru acel unic moment în care sufletul se simte răvășit, iar poezia vine ca o benefică și necesară terapie. În seara ploioasă de toamnă, aleasă pentru festin, ai nevoie pentru lectură de un peisaj adecvat: măsuța așezată lîngă geam, poleită de lumina discretă a unei lămpi, cana de ceai aburind, iar tu, cufundat  în vechiul fotoliu, citești captivat versurile poetului îndrăgit, ascultînd în răstimpuri ropotul ploii în obloanele ferestrei – așa cum face englezul, pasionat al acestui gen de scriere.

Fără „atmosfera” potrivită degustării, poezia nu-mi „vorbește”, nu-mi spune nimic, nu bucură ființa, pare o regretabilă eroare, o incompatibilitate, o lipsă de consonanță cu valorile specifice genului și momentului. Este ca și cum aș bea șampanie Veuve-Clicquot, veche de 200 ani, dintr-un pahar de plastic, o impietate la adresa acelei sticle brumării, păstrată cu sfințenie în misterioase labirinturi subterane, care la o recentă licitație la Sotheby’s Gallery din Londra, că tot am pomenit de englezi, s-a vîndut cu 30.000 de euro.

Pe Serghei Esenin, o statornică iubire, l-am visat în noaptea trecută, într-un pub din Greenwich Village, o cîrciumă ordinară din rău famatul cartier al metropolei americane, unde am intrat și eu cu mulți ani în urmă. Nu era singur, era la masă cu Isadora Duncan, celebra dansatoare, învăluiți în fumul dens al țigărilor și trabucurilor cubaneze – doar pipa stinsă a poetului făcea excepție –, ușor euforizați de licorile din pahare, abia vizibili, ca într-o laică epifanie. Eram la două mese de ei, i-am urmărit atent tot timpul, speram să-l aud pe poet recitînd: „Sînt ultimul poet cu satu-n glas, / Podeț umil de scînduri în cîntare...”, așa cum o făcea altădată prin cîrciumile moscovite. N-a fost să fie! M-am trezit întristat și fără speranța de a-l mai auzi vreodată. Ocazie ratată!

La ceas tîrziu din noapte, am deschis la întîmplare cartea de poezii, în inegalabila traducere a lui George Lesnea, nelipsită de pe noptieră, la „Cîntecul cățelei“, acea răvășitoare „crimă” mărturisită. Rușinat de ideea unui recital poetic în acel spațiu impropriu, m-am întrebat dojenitor: cum ar fi sunat în alt loc, oriunde pe acest petic de pămînt, acel bocet răvășitor, izgonit brutal din peisajul stepei, sărăcit de vaierul mestecenilor în nemiloasa iarnă rusească? Răspunsul este fără echivoc: straniu!

Nu am nici o îndoială, Serghei Esenin trebuie citit la el acasă, în Konstantinovo, undeva pe malul fluviului Oka, în casa natală, construită din bîrne groase de lemn, în așteptarea ceaiului – nu prea iubit de poet –, ascultînd pufăitul samovarului asemeni unei vechi locomotive cu aburi care trecea prin Reazan, piesă de muzeu acum, trasă pe o linie moartă. Nimic artificial, nimic fals, aici e peisajul originar, aici e izvorul tulburătoarelor versuri eseniene.

Așezat pe lavița de lîngă vechea sobă, toropit de căldură și de aduceri-aminte, închizi încet cartea, ascultînd foșnetul mestecenilor stîrniți de vifornița înghețată a stepei, care, din senin, a învolburat brusc ograda: „O, dragi mesteceni, gingași și subțiri! / Și ție, pămînt! Și voi, cîmpii ca marea!”.

Pleoapele grele de zăbava pe răbojul versificat al poetului încep să se închidă, nu înainte de a sufla în flacăra firavă a lămpii care abia mai pîlpîie. Prin vaierul viscolului se aude tremurul mestecenilor ce-și scriu epitaful pe pojghița de gheață care a îmbrăcat izba, deslușind în vîrtejul sonor scîncetul de jale al cățelei după puii uciși în ajun, cei „șapte cățeluși roșcați” aruncați în apa din viroagă. Și parcă se aude vocea interogativă a mamei poetului, tardivă dojană venită din îndureratele abisuri ale sufletului pravoslavnic: „Iar tu, Serioja, pe unde rătăcești?”.

Poate e chiar vocea mamei mele, neconsolată de rătăcirile propriului fiu, pierdut printre troienele nesfîrșitelor ierni canadiene...

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Foto: flickr

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.