IERI CU VEDERE SPRE AZI

Rătăciri hibernale jpeg
Rătăciri hibernale
Lectura unei poezii își cere rînduiala necesară.
Muncitori români în Cehoslovacia anului 1947 jpeg
Muncitori români în Cehoslovacia anului 1947
Țăranii români erau atrași de condițiile de viață promise de cehoslovaci – găzduire, mese bune și o plată identică cu cea primită de către fermierii cehoslovaci.
René König în Afganistan jpeg
René König în Afganistan
Posibilele urmări ale proiectelor de infrastructură ruso-americane au fost descrise de un atent observator: sociologul René König.
Terapie celestă jpeg
Terapie celestă
La vremuri de răspîntii sufleteşti, o biblie apocrifă, literatura dostoievskiană, sugerează o cale.
Continuitatea gloatei jpeg
Continuitatea gloatei
Au jucat un rol central trei concepte: People, Pride și Patriotism.
Un portret insolit – Eugène Ionesco văzut de N  Steinhardt jpeg
Un portret insolit – Eugène Ionesco văzut de N. Steinhardt
Dintre foştii săi colegi de generaţie, este evident că admiraţia lui Steinhardt se îndreaptă în primul rînd către Ionesco, faţă de care, spre deosebire de maniera în care se raportează la Noica, la Cioran sau la Eliade, are rareori sau aproape deloc rezerve.
Cafeneaua Veche din Iași: tihnă, artă și prietenie jpeg
Cafeneaua Veche din Iași: tihnă, artă și prietenie
Locul nu este doar un paradis al singuraticilor, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci și unul de întîlnire al scriitorilor, artiștilor, al oamenilor de cultură, în general, dintre care unii de primă mărime. De altfel, unii dintre aceștia sînt clienți atît de fideli încît acum au aici locurile rezervate, marcate cu cîte o plăcuță metalică pe care le este înscris numele.
Sorel sau refuzul de a (se) revendica jpeg
Sorel sau refuzul de a (se) revendica
După ce s-a stins, am stat și m-am întrebat ce amintire legată de Sorel mă va vizita mai întîi.
Defazajul cronic al societăţii civile din România jpeg
Defazajul cronic al societăţii civile din România
Demers mai serios şi mai amplu de documentare a acţiunilor şi efectelor regimului comunist decît cel făcut de Academia Civică e greu de găsit în România.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric
Un suflu timid, de normalitate a necesității dării de socoteală din partea autorităților, pare să traverseze din nou opinia publică din România. Într-un mod cu totul interesant, emoția excepţională a dezastrului din clubul bucureștean s-ar putea să-și trimită efectele în zone în care puțini s-ar aștepta.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Gustul irezistibil al chimicalelor
Crusta aia sublimă, care pocneşte la atingerea dinţilor şi eliberează în gură un gust unic, lăsînd la vedere imaginea absolută a prăzii muşcate – pulpa superioară, de pui, din care izvorăşte un norişor divin, de abur încărcat cu arome. Din pradă se scurge o picătură de suc, strecurat printre fibrele moi.
Box populi, box Dei jpeg
Box populi, box Dei
„Europa de Est e locul căruia Vestul ar trebui să-i pupe picioarele zilnic şi să-i mulţumească. În timp ce ei se scărpinau de păduchi, cu baghete de aur, în timp ce trăgeau la aghioase şi construiau catedrale cu sudoarea frunţii bieţilor emigranţi estici, noi stăteam de veghe la porţile creştinătăţii şi ne băteam cu turcii."
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Şi, totuşi, unii dintre ei rămîn senini
Pentru că experienţele îngrozitoare prin care au trecut i-au mutat în alt loc, de unde lumea se vede altfel. Faptele terifiante la care au fost martori, chinurile greu de imaginat, umilirea, anularea fiinţei, toate astea i-au făcut să fie altfel decît ceilalţi. Altfel decît noi.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
„Aşa ceva nu se mai poate întîmpla…“
Dormim cu războiul sub pernă. Fără să ştim, respirăm prin masca de gaze a ideilor care spun că omenirea are nevoie de război, ca să se primenească şi să aibă puterea de a lua totul de la capăt. Mulţi spun că astea sînt nişte tîmpenii, subiect de trăncăneală lîngă o bere şi un pachet de alune.
Ghici cine vine la cină jpeg
Ghici cine vine la cină
Un excelent reportaj difuzat la CNN povesteşte despre una dintre modalităţile prin care unii refugiaţi din Siria ajung în Occident. E vorba, mai ales, despre oameni care pleacă şi cu nişte bani asupra lor, dar care folosesc, în moduri cît se poate de ingenioase, telefoanele inteligente, gadget-urile de tot felul, reţelele de socializare, toate informaţiile publice din ţările pe care urmează să le tranziteze, în drumul lor spre Germania.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Oferta pe care n-o poţi refuza
E absolut normal ca discuţia despre valul de refugiaţi să ocupe prim-planul acestei perioade. E ceva care pare să se ţină într-un fir de păr, pînă să pice peste Europa şi să se transforme într-o criză extrem de serioasă. E un complex de evenimente într-o continuă desfăşurare, un fapt care-şi modifică dimensiunile de la o zi la alta.
Chang şi Malraux, la Obor jpeg
Chang şi Malraux, la Obor
Piaţa Obor, dimineaţă de septembrie. Se simte toamna-n aer şi priviri, puhoi de lume pestriţă, de la vlădica încălţată cu tuaregi V6 prea laţi să-i mai înghită bariera de la parcarea subterană, la chiriaşi de garsonieră confort trei etajul zece cu sacoşe fleşcăite şi haine second, plecaţi însă cu toţii la căutare de morcov ieftin.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Preţurile libertăţii
Multă lume, mai ales de pe la noi, e convinsă că orice discuţie despre postcolonialism e doar o chestie de modă. O fiţă a unora alunecaţi naiv pe pîrtia ideilor de stînga sau un moft al celor pe care pînă şi cel mai penibil papagal, care se crede cool, îi numeşte hipsteri.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Cum am devenit occidentali
De pe azi, pe mîine. Rapid. Nu circulăm arătînd pe la frontiere – foarte rar – doar buletinul? N-avem drept de muncă în Europa? Nu sîntem membri ai Uniunii Europene? Nu sîntem în NATO? Păi, atunci, înseamnă că sîntem occidentali.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“
Memoriile lui Teodor Vârnav sînt un important izvor pentru o istorie a copilăriei la început de secol al XIX-lea. Gîndul ne poartă către copilăria lui petrecută în căutarea unui viitor şi la iarna petrecută pe cuptor din pricina unor ciubote inexistente, fără de care nu putea ajunge la şcoală.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Baston şi caşchetă, halat şi bonetă, pix şi servietă (II)
Cîtă vreme un domn primar de azi pune poliţiştii locali din subordine să-i urmărească iubita şi adversarii politici, iar imaginile lui Ghiţă Pristanda şi a lui Garcea se lăţesc peste toată suflarea acestei profesii, ideea care stă la baza instituţiei pare o glumă.
Despre istoria Mării Negre jpeg
Despre istoria Mării Negre
Din antichitate pînă în contemporaneitate, cititorul este purtat prin diferitele evenimente care au schimbat cursul acestei mări atît de disputate. Mai întîi de toate, Charles King îşi propune să definească şi să delimiteze „zona din jurul mării“ care ar trebui să participe la istoria acestei regiuni.
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg
Baston şi caşchetă, halat şi bonetă, pix şi servietă (I)
Ca-ntr-o Ferma animalelor scrisă alaltăieri, cei care ne conduc şi-au mărit lefurile. Pentru că unii sînt mai egali decît alţii, bunăstarea tuturor trebuie să-nceapă cu cineva, nu se poate face dintr-o mişcare, pentru toată lumea. Aşa că s-a-nceput cu conducerea.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Din Grădina Rozelor
„Nicoară, mare vornic al Ţării de Sus, a făcut un taler de aur şi cu lanţ de aur şi l-a dăruit cneaghinei sale Todosia.“
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Adevăratul multitasking şi drumul pînă la el
August. Călduri mari. Luna concediilor. Şosele pe care se circulă ore întregi în coloană. Sînt momentele în care cetăţeanul român îşi aduce aminte de lipsa autostrăzilor şi face diferite scenarii creative în care personajele principale sînt anumiţi politicieni şi familiile lor.
Poveşti aiuritoare de iubire (IV) jpeg
Poveşti aiuritoare de iubire (IV)
Să tot fi fost prin 1960 cînd „s-au cunoscut“. Sau aşa se zice, că de ştiut se ştiau ei de pe la horă. Frumoşi şi tineri, dansînd pînă în noapte. Şi-au jurat iubire veşnică şi apoi au făcut dragoste în grădina lui moş Gheorghe căruţaşul. Apoi, el a plecat recrut la marginea ţării, cerîndu-i să-l aştepte.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Nu-i comoară ca alcoolul, nici distracţie ca violul
Ca orice eveniment de la noi, care ne mobilizează culpabilităţile latente, mîndria patologică, prejudecăţile îngrozitoare şi dorinţa de a ne auzi vorbind, şi-n povestea asta am turnat tot ce-am avut la-ndemînă. Adică sufletul nostru răvăşit de probleme.
Dragomir Inimărea şi povestea unui viol de demult jpeg
Dragomir Inimărea şi povestea unui viol de demult
Satul Pucheni din judeţul Dîmboviţa este martorul unui viol la început de octombrie 1794. Personaje principale: Dragomir Inimărea, fiul lui Micu, şi Uţa, fiica Mariei văduva. Vecini în satul Pucheni, Dragomir se îndrăgosteşte de Uţa, sau cel puţin aşa declară.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Haznaua estivală
Cuvînt de origine turcească, hazna a pătruns în limba română prin secolul al XVII-lea, cînd Imperiul Otoman se apropie din ce în ce mai mult de Ţările Române. Orientalistul Lazăr Şăineanu îl indexează cu sensul de „visteria ţării“, „comoara statului“, tezaur, loc unde se depozitează banii, bogăţiile, argintăriile celor avuţi.
Duplicitate și nuanțe jpeg
Brînza, smîntîna… şi alte femei
Am observat că a apărut o modă acum să nu mai mergi la piaţă, unde chipurile totul e contrafăcut, importat, vîndut la a treia mînă şi la suprapreţ (mergeţi în Piaţa Obor, o să vedeţi că nu e cazul!) şi să-ţi vină acasă o lădiţă cu fructe şi legume proaspete, cam ce s-a copt prin grădina omului.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Prin satele deocheate ale Valahiei de altădată
Colindînd zilele acestea prin satele Valahiei, am regăsit sate şi nume familiare pentru mine ca istoric al timpului trecut. Multe însă le ghicesc doar în spatele unor denumiri cosmetizate de pudibonderia secolului al XX-lea şi de moralitatea epocii comuniste.
Temă şi variaţiuni jpeg
Temă şi variaţiuni
Dacă m-aş fi născut pe la începutul secolului XX şi, în 1960, aş fi fost poftit să-mi imaginez cum va arăta o oră de limba şi literatura română în 2010, probabil că m-aş fi găsit într-o încurcătură la fel cu cea în care mă aflu acum. Primul impuls ar fi fost să-mi închipui nişte schimbări radicale, spectaculoase, demne de un alt mileniu.
Orientul Mijlociu – e momentul să fim realişti jpeg
Orientul Mijlociu – e momentul să fim realişti
Orientul Mijlociu le dă de furcă preşedinţilor SUA, de 70 de ani încoace. Istoric vorbind, sprijinirea Israelului şi a dreptului său de a exista în limita unor frontiere apărabile s-a aflat într-un echilibru precar cu necesitatea de a apăra rutele maritime ale petrolierelor, altfel spus, de a proteja aprovizionarea cu energie a întregii lumi.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Titu a lu’ Jumară
Se spune că Titu ăsta este foarte priceput în zidirea de fîntîni: una dintre cele mai vechi şi mai binecuvîntate meserii. Nu oricui îi este dat să facă o fîntînă, nu oricui îi este dat să ştie unde apa este bună şi din belşug. De aia i se şi spune Titu Fîntînaru.
Totalitarism 2 0 jpeg
Totalitarism 2.0
În lucrarea sa din 1970, Exit, Voice, Loyalty, Albert Hirschman a expus cele trei opţiuni pe care le au oamenii pentru a răspunde nemulţumirilor în cadrul organizaţiilor, firmelor sau statelor: pot pleca, pot cere o schimbare sau pot să se conformeze.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
De la Marea Mediterană la Marea Britanie
David Abulafia este un foarte bun povestitor. Cititorul este purtat prin lumea mediteraneană de la fenicieni şi grecii din Troia pînă sub zidurile Uniunii Europene de ieri. Marea Mediterană n-a transportat pe apele sale doar grîu, aur sau mirodenii, ci şi cultură, foarte multă cultură, şi mai ales o cultură a toleranţei şi îngăduinţei.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Cei care nu se văd (II)
A fi muzician în România, membru al unei orchestre simfonice – fie ea chiar şi una din Bucureşti –, se exprimă, uneori, cam aşa: „Asta e. N-am avut noroc. Am eşuat într-o orchestră simfonică“. Dacă nu eşti solist, în ochii multora devii cineva care s-a plafonat şi care acceptă cu resemnare ideea că trăieşte un semieşec.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Despre dracii noştri cei de toate zilele…
Ziua începe cu „Hei, la dracu’“ şi se încheie cu „Să vă ia dracu’ pe toţi“. Tărîmul dracilor este unul bine populat, care înfricoşează prin imensitate şi mai puţin prin mulţime. Dracii inspiră teamă şi admiraţie.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Cei care nu se văd (I)
Să zicem că eşti la un mare festival de teatru. De pildă, la Sibiu. Şi ai norocul să intri la unul dintre spectacolele care se joacă acolo. Aşa cum se întîmplă după orice fapt artistic care te emoţionează, o vreme, după ce ieşi din sală, taci.
O cruce mică la piept şi o cruce imensă n spate jpeg
O cruce mică la piept şi-o cruce imensă-n spate
Acum cîţiva ani, cînd Rafael Nadal părăsea arena „Philippe Chatrier“ înfrînt de Robin Soderling, atmosfera generală era încărcată de stupoare, tensiune şi speranţă. Rafa, încordat şi nervos, vocifera frustrat că nu găsise soluţia potrivită în faţa bombardamentelor suedezului.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Las’ că se dă pe brazdă…
Oricine-ar veni, oricît de hotărît ar fi să facă ceva – orice, în orice domeniu – pînă la urmă, „se dă pe brazdă“. Intră în ordinea lucrurilor. Se cuibăreşte în vastele apartamente din burta Leviatanului – loc e, cît cuprinde! – se pune la masă, şi… gata. Aici începe totul. La masă.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Bacşiş, peşcheş, ciubuc…
Bacşiş, peşcheş, ciubuc sînt, după cum bine se ştie, cuvinte de origine turcă, care au pătruns în limba română din Imperiul Otoman, dar se vor răspîndi şi vor intra în uz, în secolul al XVIII-lea, odată cu instaurarea domniilor fanariote. Cuvintele au propriile lor istorii, ajungînd să scrie istorii.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
O să fie sau n-o să fie?
Zilele trecute, o prietenă din Ardeal avea o discuţie cu părinţii. Făcea planuri să se mute la Bucureşti. Reacţia tatălui său a fost cît se poate limpede: „Nu se poate. Nu e deloc un moment potrivit. Dacă vin ruşii şi ocupă România, n-o să mai poţi pleca de-acolo. Mai aşteaptă, să vezi ce-o să fie.“
O sută de repetiţii pentru Schönberg jpeg
O sută de repetiţii pentru Schönberg
Kosky îşi concepe regia orientată spre perioada în care Schönberg a lucrat la această operă. Situaţia politică a Europei din anii ’30, ascensiunea ideilor lui Sigmund Freud, dezbaterea în jurul sionismului şi a figurii lui Theodor Herzl, frămîntarea ideologică a compozitorului însuşi, toate acestea sînt cîteva din temele principale care îmbracă muzica într-o ţesătură extrem de bine structurată şi de coerentă a simbolurilor scenice.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
„Tolerant“ e un nume de cod pentru a fi submisiv – şi a pune capul în pămînt
Titlul şi subtitlul sînt citate dintr-un comentariu la adresa unui articol publicat în ziarul Adevărul. Autoarea articolului scrie despre postările pe Facebook ale unui cadru didactic de la UNATC, care nu se fereşte să afirme, despre romi şi evrei, lucruri pe care le putem considera, în mod clar, afirmaţii jignitoare.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Puterea cuvintelor, cuvintele puterii – despre ştirile de altădată
Într-o epocă în care ştirile ne vin de pretutindeni, bombardîndu-ne cu „noutatea“ lor, nu prea ne mai punem întrebări cu privire la drumul lor de la concepere la postarea pe prima pagină. Prezentul nostru foarte recent ne lasă să credem că ştirea nu este decît un alt bun de consum, gata preparată şi aruncată în galantar.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Un urlet: „Faceţi linişte!“
Adevărul e că, de cele mai multe ori, n-ai ce să-i spui. E alesul cetăţenilor. E expresia liberă a unui grup de oameni, care-şi aleg un reprezentant la vîrful unui aparat local, destinat gestionării problemelor comunităţii. Să şi-l ţină şi să se spele cu el pe cap, oriunde va fi fiind.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Aferimul de Caracal
A doua zi de Paşti, a trebuit să las Oltenia pentru Bucureşti. Treburile mele academice se puteau rezolva şi în satul refugiului meu, cu condiţia ca feluritele conexiuni să meargă de-adevăratelea şi nu doar prin vîrful copacilor. Gara din Caracal a fost primul semnal al stării noastre din ce în ce mai dezinteresate de toate.
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg
Drumul spre desăvîrşire
În vreme ce, cu greutatea sa, liniştea de la Cotroceni sparge timpanele înfometate de sîrbele şi horele discursurilor, în patrie se petrec lucruri care mai de care mai simbolice. Prin pereţii cavourilor, prin poduri, pe sub duşumele şi-n bazinele closetelor se tot găsesc tablouri şi lingouri de aur.
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg
Nu aşteptaţi Noaptea Muzeelor
Gata, se ştie deja că 16 mai va fi noaptea cea lungă a muzeelor. Dar eu vă îndemn şi vă îmbii să le treceţi pragul, face toţi banii. Şi nu sînt prea mulţi. Miercuri am avut Muzeul Naţional de Artă al României doar pentru mine, închiriat într-o după-amiază călduroasă şi vîntoasă, de primăvară, cu doar 18 lei.