De la Marea Mediterană la Marea Britanie

Publicat în Dilema Veche nr. 593 din 25 iunie - 1 iulie 2015
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Mi-am adus aminte de cartea lui David Abulafia, zilele astea, în contextul „Istorici pentru Marea Britanie“ (

). Probabil aţi citit întreaga dezbatere lansată de manifestul semnat de o serie de importanţi istorici britanici, în frunte cu istoricul David Abulafia, prin care se afirmă că Marea Britanie are o altfel de istorie, separată de istoria Europei. Or, dacă Marea Britanie „s-a dezvoltat diferit“, cu un sistem legislativ şi politic diferit de cel european, nu poate fi decît partener al Europei, în nici un caz parte a acestei structuri europene. Pentru a păstra aceste valori specifice lumii anglo-saxone, poziţia Marii Britanii ar trebuie renegociată în cadrul UE (

). 

Foarte repede, un alt grup de istorici s-a mobilizat răspunzîndu-i lui David Abulafia că „trecutul Marii Britanii, aşadar şi viitorul, trebuie să fie înţeles în contextul unei complexe, dificile, incitante şi mai ales continue interacţiuni cu vecinii europeni, dar şi cu restul lumii“. Dacă David Abulafia are de partea sa vreo „doisprezece istorici“, „Fog in the Channel“ adună vreo 300 de semnături (

). Dezbaterea nu s-a încheiat şi probabil că nu se va încheia prea curînd, fiecare avînd argumente considerate imbatabile pentru o poziţie sau alta. Este de urmărit şi de citit. 

M-am întrebat cum a ajuns David Abulafia aici, eu cunoscîndu-l ca istoric al Mediteranei. Recent, editura Humanitas a tradus cartea sa, de 800 de pagini, care are un titlu foarte frumos şi interesant:

(Humanitas, 2013). David Samuel Harvard Abulafia, pe numele său întreg, s-a născut în Middlesex, într-o familie de evrei sefarzi, care au plecat din Spania, spre sfîrşitul secolului al XV-lea, pentru a trăi o vreme în Galileea şi pentru a ajunge apoi în Anglia. Probabil de aici interesul pentru Mediterana şi istoria ei de-a lungul secolelor. Prima carte cu privire la istoria Mediteranei îi apare în 1977, sub titlul

Urmează apoi

în 1988, care a cunoscut mai multe ediţii şi traduceri, pentru ca în 2011 să publice

(la Penguin Books), propunînd o abordare diferită de celebra şi foarte cunoscuta monografie a Mediteranei scrisă de istoricul francez Fernand Braudel

apărută pentru prima dată în 1949. 

David Abulafia este un foarte bun povestitor. Cititorul este purtat prin lumea mediteraneană de la fenicieni şi grecii din Troia pînă sub zidurile Uniunii Europene de ieri. Marea Mediterană n-a transportat pe apele sale doar grîu, aur sau mirodenii, ci şi cultură, foarte multă cultură, şi mai ales o cultură a toleranţei şi îngăduinţei, avînd în vedere neamurile cele multe adunate pe punţile corăbiilor. Să ne gîndim doar la importanţa enormă deţinută de Marea Mediterană în puterea politică şi economică a statelor italiene în Evul Mediu, cu precădere Genova sau Veneţia, şi mai apoi de Spania. În calele acestor corăbii, care uneau cele trei mari continente ale lumii, se înghesuiau adesea sclavii, multă vreme o marfă ca oricare alta. 

În această „mare cea mare“, pirateria este un fenomen curent şi natural. Piraţi, bandiţi şi corsari capătă un capitol special, numit cît mai contemporan posibil: „Interlopii Mediteranei.“ Dintre ei se detaşează uscocii, pe care folclorul croat i-a transformat în figuri legendare, ei fiind, de fapt şi de drept, nişte tîlhari ai mărilor. Termenul

înseamnă „refugiat“, aşadar uscocii nu sînt decît o mînă de oameni de etnii diferite, adunaţi de pe coastele Adriaticii, uniţi de nevoia de a supravieţui. Plecaţi de la „coarnele plugului, prost îmbrăcaţi şi în picioarele goale“, uscocii vor deveni curînd „graşi şi prosperi“ sau cel puţin aşa îi descriu mărturiile de pe la 1590. 

În jurul acestei Mediterane se formează comunităţi „speciale“, vorbind o

doar acolo înţeleasă, cu un amestec din toate limbile, din greacă, italiană, spaniolă, arabă, turcă. Limba este un instrument util pentru înţelegerea dintre paşale, căpitani, corsari, negustori, simpli locuitori pe ţărmurile mării. Spre exemplu, dacă

tunisiană este mai aproape de italiană,

din Alger este mai aproape de spaniolă etc. Abulafia descrie astfel Mediterana secolului al XVII-lea: „cu corsarii săi renegaţi, cu comuni-tatea moriscă exilată, cu sabateeni convertiţi, cu comercianţi «portughezi», era, aşadar, un loc în care identităţile religioase erau adesea distorsionate sau reconfigurate“. Trecerea timpului şi vremurile vor schimba aceste lucruri şi percepţia asupra Mediteranei, sau poate aeroplanul şi bikini-ul, cum scrie în final: „aeroplanul şi bikini-ul, două invenţii cît se poate de diferite, au schimbat relaţia dintre Mediterana şi nordul Europei în a doua jumătate a secolului al XX-lea“. 

Lectură plăcută! 

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?