⬆
portrete din mers
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
Cum te pregătești pentru un examen?
Un examen n-ar trebui să se transforme într-o traumă.
Unde ți-ai dori să-ți petreci o noapte? (II)
Am petrecut nopți în astfel de hoteluri, însă niciodată nu a fost alegerea mea, dacă ar fi fost după mine aș fi ales o pensiune modernă și prietenoasă.
Unde ți-ai dori să-ți petreci o noapte? (I)
Uitîndu-mă la scena aia, am avut un mic moment de recul și m-am gîndit: oare chiar mi-aș dori o astfel de viață?
Să nu mă dezamăgești!
Am oftat și pentru faptul că într-un fel m-am văzut pe mine cînd eram copil ca într-o oglindă.
Polițetea e pe gratis?
De cînd procedez așa, nu mă simt deloc un om mai puțin politicos, mă simt doar mai bine cu capul.
Crăciun minimalist, dar realist
O conduc pînă la gară unde nu apare nici un gagiu arătos, ăla stă cu grasa lui la televizor, se uită la Netflix.
Ridică ușor piciorul de pe ambreiaj!
„Ambreiaj și frînă ușor!” Am 45 de ani și pot conduce o mașină.
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
Vizite scurte
La acele vizite interminabile, stropite din belșug și cu alcool care contribuie din plin la declanșarea certurilor?
Unde-s hoții de altădată? La pușcărie? – cum recuperăm anii ’90? –
Minel şi-a dovedit vitejia şi într-o noapte, împreună cu un vecin, a prins trei hoţi deodată. I-a recunoscut după voci şi le-a zis: „Hai, ieşiţi la lumină că ştiu cine sînteţi!”.
Să te mulțumești cu puțin?
Uite un om care știe ce vrea și care, în felul lui, își cunoaște valoarea.
Cîteva impresii din România turistică și estivală a anului 2023
În afară de două ieșiri în afara țării, am călătorit în vara asta prin România peste 3.000 de kilometri. De cele mai multe ori cu treabă, mai puțin în plimbare. Iată ce am consemnat.
Obor exotic
Un spațiu multiculti, cum se zice acum. Nu știu dacă e bine, dacă e rău.
De la butic la hipermaket
Ăla a rîs de el: „Toată lumea fură, important e să nu bați la ochi!”.
Cîteva aventuri în Albania și Grecia (ultimul episod) – cazări, prețuri, oameni, plăceri și neplăceri
Sîntem atît de obosiți încît nici măcar nu mai putem să ne certăm și noi, așa cum ar face orice cuplu normal într-o astfel de situație.
Cîteva aventuri în Albania și Grecia (episodul 3) – cazări, prețuri, oameni, plăceri și neplăceri –
Și nu există fericire mai mare decît cea de a ajunge la mare după un asemenea drum.
Cîteva aventuri în Albania și Grecia (episodul 2) – cazări, prețuri, oameni, plăceri și neplăceri –
Întîlnirea cu Jean-Pierre a fost cea mai frumoasă și plină de învățăminte experiență albaneză pe care am trăit-o anul acesta.
Cîteva aventuri în Albania și Grecia (episodul 1) – cazări, prețuri, oameni, plăceri și neplăceri –
Așa că am pornit-o mai departe, spre Albania, pe drum am salvat o broască țestoasă.
Vacanțele de altădată
Vama Veche o regăseşti cam aşa cum o ştiai, parcă un pic mai fadă, mai „plictisită“.
Rutina
Tot tîrziu m-am retras și eu în cameră, mulțumită de modul acesta de a privi lumea exterioară.
La azil sau unde e „acasă”?
Nu poți să transformi peste noapte „instituția” familială în spital geriatric, însă asta face statul român pentru că nu-i pasă.
For the first time in Romania
Lăutarul nu ştie, dar ce nu face pentru nişte americance drăguţe?
Despre pizza comunistă și mîncarea decadentă occidentală
La Budapesta am mîncat și primul hamburger, însoțit de o sticlă de Coca-Cola, ce fericire, eram deja cu un picior în America!
Opt ani în Logan
Ești judecat și după mașină, asta e, iar eu nu vreau să fiu judecată în general, m-am lămurit că viața e mult prea scurtă ca să ne holbăm unii la alții – ce telefon are? ce haine? ce mașină?
Vara, înainte de toate
În București, vara adevărată venea pe la mijloc de iunie odată cu sfîrșitul anului școlar, cam ca și acum, nu s-a schimbat nimic.
Cum te vezi pe tine? Cum îi vezi pe ceilalți?
La vîrsta de mijloc, nu ai mari surprize, nu îmbătrănești și nu te schimbi peste noapte
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
Între prieteni
La 40 și un pic, eu sincer nu mai pot să pun mîna pe cineva și să zic cu încredere: ăsta mi-e prieten!
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
Departe de casă
Ce-mi doresc pentru anul viitor? Nimic altceva decît să călătoresc și să scriu.
Sărbători reloaded
Pentru mine, sărbătorile de iarnă sînt toate la fel. Iată o scurtă trecere în revistă a sărbătorilor pe care le-am consemnat în diferite texte, de-a lungul anilor.
21 de ani
Mi-am dat seama că generația asta a lor e mult mai serioasă și, într-un fel, mai pragmatică decît eram noi.
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.