portrete din mers

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Rîde iarăși primăvara peste cîmpuri, peste plai
M-am lipit de ecranul televizorului alb-negru încercînd în zadar să mă identific, să „mă văd”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ne-am zoomificat cu toții sau despre teroarea digitală – unii sau skypizat, alții s-au gugălmitizat
De cînd cu Zoom-ul, Mess-ul, Internetul, granița între scriitor și cititor aproape că nu mai există.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Nostalgici de ieri și de azi – cum recuperăm anii ’90?
Ne întoarcem încă o dată în pașnicii ani ’90, cu două personaje antologice – un „lider” și un „artist”, amîndoi nostalgici ai comunismului.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Tu ce-ai face pentru copilul tău?
Lucruri esențiale din viața ta, în jurul cărora, la un moment dat, se învîrte tot universul tău, după ani și ani, practic nu mai contează.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Trebuie să-i urîm pe ruși?
Povestea minei de la Băița este un caz tipic despre „binele” pe care ni l-au făcut nouă rușii în istoria recentă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Alte glasuri, alte primăveri
Mi-am dat seama că nu pot scrie despre război, nu sînt analist politic sau militar, nu pot să-mi dau cu părerea despre cele ce se întîmplă, nu sînt „doctor” în război cum sînteți voi, cei de pe Internet.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Despre liniște
Niciodată nu am auzit un zgomot mai monstruos, care anulează ideea de liniște și de viață, decît cel al sirenelor din orașele ucrainene care anunță atacurile aeriene.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Acești frumoși copii ai Estului
Ne-am integrat repede în grupul slavilor și nu ne-am simțit nici un moment excluși, indiferent de limbă și de apartenență.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cît mai costă o ciorbă? Cît mai costă viața ta?
Unde e viața, de fapt, dincolo de toate aceste costuri ale supraviețuirii, ale acestor nevoi primare?
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Despre impostură
În lipsa unui sistem real de valori, Facebook, de pildă, umple un gol și naște monstruoase așa-zise criterii valorice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima ieșire în străinătate
Toate miros într-un anume fel, miros a pîine caldă, ananas, banane și alte fructe exotice pe care le poți vedea peste tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Să nu mă faci de rîs!
Niciodată un om cu bun-simț nu va fi un bun PR pentru el însuși, bunul-simț îl va opri și îi va impune o autocenzură în ceea ce privește afișarea în public, îl va ține deoparte.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce am urît ora de sport?
Noi aveam niște probe clare – de viteză, de rezistență, plus săritura în lungime pe asfalt, căci groapă cu nisip nu aveam.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Unde au dispărut bișnița și sucurile verzi la dozator?
Păhăruț amesteca în recipientele lui, era ceva vrăjitoresc acolo, sucul părea să fiarbă, deși era rece ca gheața.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc matematica
Mi se părea că oamenii ăștia parcă nu trăiesc în lumea noastră, parcă văd numai cifre, ecuații, formule pe care să le înșire pe-o tablă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
25 de ani
Probabil că așa au arătat toate cabanele de odinioară – adăposturi fără pretenții, în sălbăticie, cu un strict necesar pentru drumețul ostenit.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Mai are Crăciunul vreun gust?
În vacanțele de iarnă de la bunicii mei de la Cluj, Crăciunul începea să se simtă atunci cînd se făceau prăjiturile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cui îi (mai) e frică de acarieni? – cum recuperăm anii ʼ90?
În România, anii ʼ90 au fost nu doar anii marilor „afaceri”, ai tunurilor și ai celor îmbogățiți peste noapte, dar și anii marcați de sărăcie ai micilor țepe.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cui îi e frică de examene? – despre vise și traume colective
Un copil nu știe cum treacă peste un eșec, cum să-l „administreze” și ce să învețe dintr-o astfel de experiență.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ziua națională și sentimentul de apartenență
Cum să iubești o țară în care te simți în permanență ultimul om, în care simți că statul își bate joc de tine?
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prietenii de aproape și de departe
Prietenul din America nu e un prieten, e o reprezentare, o imagine a unei vieți diferite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Profesori pe care i-am iubit
Era absolut revoluționară pentru acele timpuri în care nimeni nu auzise încă de Erasmus, orele ei erau de-a dreptul SF, o educație a viitorului.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În România, a fi scriitor nu e o profesie, e un hobby
Am scris la un mod industrial toate tipurile de texte, de la pamflet la scenarii, texte erotice și telenovele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Viaţă cu înlocuitori
Găzduiesc aici un text primit de la un cititor dilematic, în urma articolului meu de săptămîna trecută – „Lașitate” –, în care mă întrebam retoric de ce n-am plecat la timp din România.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Lașitate
Ce naivi sîntem toți copiii ăștia ai Estului care am rămas în Est, cum sperăm în permanență că tot ce ni se întîmplă e doar o situație nefastă, o conjunctură, cum ne imaginăm că într-o bună zi ne vom trezi dimineața într-o lume cu totul nouă!
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copil de București
Cei care dau din coate ca să răzbată aici sînt tot copiii altor orașe sau copiii care au venit din localități mici care nu le ofereau nici o șansă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Tot ce trebuie să faci este să povestești
Cînd a trebuit în sfîrșit să vorbesc, mi-am dat seama cu spaimă că, de la atîta stres, îmi amorțiseră buzele. Și o jumătate de cap.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În România, dacă nu faci parte din nici o gașcă, nu exiști
De găștile culturale și literare m-am lovit cel mai des și mi se pare absurd faptul că există.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Să moară sau nu capra vecinului? – despre invidie
Resemnarea și victimizarea permanentă care ne aparțin, de altfel, tuturor, unui neam întreg, sînt arme bune împotriva invidiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Asociați-vă, dar să știm și noi! – cum recuperăm anii ʼ90?
„Adică ce se va întîmpla în apartamentul dumneavoastră?” „Activități culturale.”
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-am săturat să fiu un om politicos în România
În România, politețea și bunul-simț sînt cele mai mari blocaje ale vieții de adult, cu ele mori de foame.
De ce ne este frică de vaci și de urși? jpeg
De ce ne este frică de vaci și de urși?
Mîncăm găini și porci, și cîte un biftec în sînge, dar cîți dintre noi mai facem legătura între friptura din farfurie și animalul viu.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Trebuie să fac o schimbare în viața mea
Îmi dau seama că frica mea de schimbare nu vine atît din anxietate, cît din nesiguranța financiară permanentă a vieții mele în România.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Rămășițele vacanțelor socialiste
O plimbare pe litoralul socialist al României e cea mai bună lecție pentru un copil de, să zicem, 10 ani, care acum se scaldă prin Thassos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum ar fi ca poporul român să devină surdo-mut măcar pentru un an?
În locul ăsta e un zgomot de nedescris, abia dacă îți poți aduna gîndurile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vîrsta nu se poate explica celor mai tineri – festivalul medieval de la Sighișoara –
Hippioții de altădată au dispărut oricum și mă așteptam la asta, în locul lor sînt „familiștii”, familii cu unul sau doi copii sau grupuri de familii, dornice să experimenteze comerțul de bazar.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Brașov – o călătorie de plăcere
Privesc cartierul Șchei prin geamul autobuzului, nu s-a schimbat prea mult, e același cu cel pe care mi-l aminteam din copilărie, mă simt fericită atunci cînd regăsesc locuri familiare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O mașină „rezistibilă”
Nu cred că ne atașăm atît de obiecte, cît de utilitatea lor imediată sau de amintirile care ne leagă de ele, o mașină, de pildă, e mai mult decît un obiect, e un tovarăș de drum, de călătorie, suportă toate rătăcirile noastre dintr-o parte în alta.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Nu circulați fără buletin! – cum recuperăm anii ʼ90?
Mă bate gîndul să scriu o carte despre anii ’90, anii „tranziției românești“. În acei ani s-a scris enorm, erau mii de publicații pe piață și cărți de duzină, se citea orice, de la știri cu găini care nasc pui vii la romane de dragoste catastrofale cu tente erotice sau la bestseller-urile lui Pavel Coruț.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Unde sînt cabanele de altădată?
Am nenumărate și dulci nostalgii, din timpuri diferite, legate de cabanele turistice, în special de cele din Munții Bucegi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Trăiască prietenia tradițională româno-bulgară! – Be quiet, please!
În Dobrogea lor nu mă simt în „străinătate”, mă simt acasă, e un soi de extensie a României care ar fi putut să fie, dar nu este.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O zi la Sighet
Mi se pare cel mai important și mai valoros muzeu al României actuale, mi-am promis că-l voi vizita în fiecare an, ca să nu uit, ca să pot să recuperez ceea ce mai am de recuperat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„E frumos să îmbătrînești” – satul Breb, (aproape) în afara timpului
Satul mi se pare grozav de interesant din punct de vedere antropologic, chiar îmi pare rău că-i mai fac și eu reclamă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cîrciuma, o instituție
Trebuie să recunosc, îmi plac cîrciumile. Îmi plac terasele, grădinile de vară cu mici și bere, restaurantele, cafenelele, pub-urile pe stil englezesc, îmi plac și bodegile, birturile, îmi place chiar și bufetul gării, acolo unde el mai există.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Trenul personal – cum recuperăm anii ʼ90?
Ritmul trenului e un ritm interior, viața e suspendată între două destinații, între două povești, iar călătoria pare că nu se mai sfîrșește.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Unde e casa? Unde e acasă?
Ai nevoie doar de cîteva obiecte printre care un laptop, pentru mine, și o periuță de dinți, ca să personalizezi un spațiu neutru, de tranzit, să ți-l faci al tău, să te reprezinte.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum străbați orașul dintr-o parte în alta? – proba celor 10.000 de pași
Orașul văzut la pas arată cu totul altfel decît cel privit fără interes din autobuz, tramvai sau chiar din mașina personală. E teren minat, e cursă cu obstacole, e trei mii de metri garduri, rar mi-a fost dat să străbat un oraș atît de dușmănos cu pietonii.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Timpuri absurde – S-a terminat? Not yet!
Modul în care a abordat întreaga „omenire” această problemă a timpului nostru mi se pare de o imensă tristețe.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Obor for ever – cum recuperăm anii ʼ90?
O lume aproape dispărută, îngropată, ca și cum nici n-ar fi fost. O lume incredibilă și absurdă în felul ei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Recunoștință
Oamenii față de oameni sînt foarte puțin recunoscători între ei, de cele mai multe ori au motive bine întemeiate, uneori meschine sau egoiste.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Trebuie neapărat să mîncăm de la supermarket?
Pe o felie de pîine „ungurească” de Covasna îmi întind niște zacuscă de la doamnele drăguțe de la Jina, tot de la ele iau și niște telemea veche, e minunată și e chiar aia „originală”, nu vreo făcătură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un televizor Sport, romanțe și o butelie rusească, în tîrg la Vitan – cum „recuperăm” anii ʼ90?
E o lume aproape dispărută, îngropată, ca și cum nici n-ar fi fost. O lume incredibilă și absurdă în felul ei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copiii celorlalți
Am rămas cu o frică față de tot ce presupune autoritate și mai ales față de relația cu statul român.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul bun la toate sau „cîrpaciul” român
Regimul comunist a desființat nu doar breslele, a „desființat” excelența în România, a încurajat mediocritatea și astfel a apărut o generație de cîrpaci.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Orașul ascuns
Cîntecul se revărsa în stradă ca o explozie de bucurie în vremuri apăsătoare în care aproape nimeni nu mai sărbătorește nimic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Minunatul an 2019
Așa se întîmplă atunci cînd lucrurile ți se pare „normale”, ți se par că vin de la sine.