Cîteva aventuri în Albania și Grecia (episodul 2) – cazări, prețuri, oameni, plăceri și neplăceri –

Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
image

După ce anul trecut am petrecut o lună în Albania, cu o bursă literară, anul acesta ne-am propus un itinerar de vacanță, de această dată cu mașina, deci un road-trip care să includă zona Korçë și Moscopole – faimosul oraș al aromânilor din care au mai rămas doar cîteva vestigii – și cîteva zile pe litoralul albanez, plus două opriri în Grecia. Nu am făcut rezervări înainte, tocmai pentru a fi cît mai spontani și mai flexibili, însă de mai multe ori socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de pe drum. 

Bujtina

Rezervaserăm camera pentru pensiunea din Korçë doar cu cîteva ore înainte de a trece granița cu Albania. Știam cîteva locuri bune încă de anul trecut, însă acum prioritatea era alta – free parking. Nu există un coșmar mai mare pentru un șofer decît să ajungă, obosit de pe drum, într-un oraș necunoscut și să nu aibă unde să lase mașina. Nu conduc, dar îmi pot imagina. Așadar am ales bujtina, adică pensiunea, în funcție de acest aspect. O casă tradițională, chiar în centru, în spatele catedralei ortodoxe, pe o stradă liniștită, locuri de parcare chiar în fața pensiunii, noi, niște nemți politicoși, dar obtuzi, niște italieni gălăgioși, dar prietenoși și cam atît, căci pensiunea nu avea mai mult de patru camere. De fapt, casa în sine nici nu era potrivită pentru un astfel de stabiliment, fusese clar o casă obișnuită de familie, dar apreciez efortul proprietarilor pentru încercarea lor de a înjgheba o mică afacere, totul curat și „tradițional”, 30 și ceva de euro camera pe noapte. „Te deranjează dacă avem baia pe hol?”, l-am întrebat pe I. „E doar baia noastră, baie privată.” „Nu, doar să am un spațiu unde să lucrez” (avea un deadline). Nu a avut, a lucrat prin cafenele, fiindcă ne-am pomenit într-o cameră de vreo opt metri pătrați, deși pe booking.com scria că ar fi avut cinșpe, în cameră încăpeau fix două paturi și noi, bagajele le-am lăsat în mare parte în mașină, altfel am fi dormit cu ele în pat. La o primă impresie, totul părea funcțional, dar de fapt era disfuncțional, ca în cele mai multe dintre fostele țări comuniste. Televizorul, de pildă, avea două telecomenzi, ca la noi prin anii ’90, însă oricît am apăsat pe butoanele lor, atît noi, cît și proprietarul, nu am reușit să-l convingem să funcționeze. Aparatul de aer condiționat mergea, însă uneori pornea de unul singur în miezul nopții, cu un huruit grozav, cînd avea el chef. Iar fereastra se deschidea chiar deasupra patului meu, așa că am dat cu capul de mai multe ori pînă cînd m-am ales cu vreo trei cucuie. Micul dejun inclus în preț era alcătuit în mare parte din niște gogoși, tot tradiționale, desigur, însă primeam și cîte doi cîrnăciori minusculi, extrem de prețioși, înveliți într-o folie de staniol. Într-o dimineață, proprietarul, un tip foarte simpatic, de altfel, ne-a oferit și cîte o felie de pepene, cu aerul că ne aduce un fruct scump și exotic de peste mări și țări, „încercați-l, e foarte bun!”. Însă nu te poți supăra pe albanezi, au un soi de inocență, inclusiv legată de servicii și de comerț, pe care noi am pierdut-o, înnebuniți să cîștigăm bani și iar bani, cînd le reproșezi ceva, se vede că-i pui într-o mare încurcătură, se scarpină în cap și încearcă să dreagă busuiocul, cu zîmbetul pe buze, dar nu prea reușesc. Iar Korçë nu este un oraș turistic, doar în ultima vreme a început să devină, unii îl compară cu Brașovul nostru, însă în afară de o climă mai răcoroasă vara, nu există vreo altă legătură. E doar un oraș tihnit, foarte viu mai ales după lăsarea serii, un excelent prim contact cu Albania și, dincolo de toate legăturile albanezo-române istorice care s-au format în Korçë mai ales în ultimul secol, aici poți simți cu adevărat stilul de viață albanez. La Korçë, la Tirana sau în alte orașe unde viețuiesc oameni, nu turiști, îți dai seama, de pildă, că băutul cafelei la terasă, cu nelipsitul pahar de apă rece din partea casei (ca în Grecia), e sport național, terasele și restaurantele devin neîncăpătoare la prima oră a dimineții, apoi iau o pauză lungă pînă spre seară, cînd pe lîngă cafea se mai bea și cîte o bere, albanezii nu sînt un popor de bețivi nici măcar cît noi, doar cafeaua și palavrele sînt esențiale. Iar cafeaua costă infim, 5-6 lei. Ar mai trebui să menționez că în Korçëexistă un muzeu de artă medievală, adică de icoane vechi, absolut fabulos. Și un mic muzeu foarte interesant dedicat fotografului albanez Gjon Mili, născut în Albania, școlit în București, la Liceul „Gheorghe Lazăr“, și emigrat în America, unde a făcut carieră la revista Life.  

Bienvenue à Paris

Întîlnirea cu Jean-Pierre a fost cea mai frumoasă și plină de învățăminte experiență albaneză pe care am trăit-o anul acesta. Se plimba I. într-o dimineață cu laptop-ul în spate ca să caute un loc bun de scris și se întîlnește cu un tip care se ițea la el peste gard dintr-o curte ce părea un mic restaurant de familie. Tipul se dovedește a fi francez get-beget, chefJean-Pierre. Intră ei în vorbă, unul în franceză și altul în engleză, iar I. îl întreabă dacă am putea să rezervăm o masă pentru cină. Cîte persoane? Două? Păi, pe la cît veniți? Pe la 7-8. I. se întoarce la pensiune unde, între timp, am mai dat de două ori cu capul în fereastra care se deschidea deasupra patului meu și-mi zice că în seara aia mergem la o cină romantică la Paris. Apoi ne urcăm în mașină și mai vizităm niște sate de prin împrejurimi, dintre care cel mai interesant e Dardhe, în vîrful muntelului, fost sat de aromâni, pitoresc și total rupt de civilizație, acum doar cîteva familii mai locuiesc acolo în case de piatră. Am coborît apoi la Boboștița, satul natal al lui Victor Eftimiu, mi s-a făcut o foame de lup și mă cam trăgea ața la Melku, un loc idilic și umbros unde se servea mîncare tradițională (am căpătat cu toții o obsesie cu tradiționalul ăsta, cu cît ne globalizăm mai mult cu atît căutăm mai mult autenticul care la un moment dat devine forțat și artificial), dar I. nu și nu, că i-a promis francezului că venim. Adevărul este că omul ne aștepta, dintre cele patru mese din curte, una singură, de două persoane, avea așternută o față de masă roșie, tacîmuri, pahare, era clar pentru noi, cred că ar fi fost foarte dezamăgit dacă nu apăream. „E vineri seară și în general tineretul merge în bazar, la concerte...”, s-a scuzat el, însă cred că în general cam ducea lipsă de mușterii – cine naiba merge, într-un orășel din Albania, la un restaurant franțuzesc, aflat și la dos, și fără promovare? –, doar pe Tripadvisor au scris cîțiva străini că era hidden gem și așa și era. Apropo de tradițional versus autentic, locul în sine era, de fapt, Franța încropită din mici detalii cum ar fi fotografii, sticle cu vin, muzica franțuzească în surdină, însă fără nimic ostentativ, totul atît de spontan, de fermecător, iar Jean-Pierre, după ce ne-a explicat fiecare fel de mîncare pe care îl scrisese pe o tablă, plats du jour, a gătit special pentru noi aperitive „tradiționale” albaneze reinterpretate în stil franțuzesc și duo de canard, confit plus filet, în timp ce fredona, în bucătărie, melodiile pe care tot el ni le alesese, așa cum ne-a ales și vinul, un excelent Riesling albanez. Povestea lui pare simplă – chef de 30 de ani, a avut două restaurante în Franța, locuiește în Albania de nouă ani după ce s-a însurat cu o albaneză, se simte bine în Albania pentru că „viața e mai dulce, mai relaxată” decît în Franța, unde toată lumea aleargă după bani, cu restaurantul e mai dificil pentru că nu găsește personal, tinerii albanezi merg să lucreze în restaurantele din Grecia, vrea să-și deschidă o braserie în bazarul din Korçë unde ar avea un vad mai bun. Seara a fost încîntătoare, iar pentru o cină care la Paris ne-ar fi costat lejer vreo 150 de euro am plătit 140 de lei. „Dar unde ați găsit baghete franțuzești?”, l-am întrebat la final pe Jean-Pierre. Nu a găsit, le coace el în fiecare dimineață, ar fi trebuit să mă gîndesc la asta, dacă vom veni a doua zi după ora 10, ne va oferi două baghete proaspăt scoase din cuptor. A doua zi, baghetele ne așteptau tot acolo, am oferit și noi, la schimb, o sticlă cu vin românesc, iar Jean-Pierre e dovada vie că patria e unde vrei tu să fie, în România, în Albania sau peste mări și țări, cu condiția să poți duce oriunde cu tine o bucățică sinceră de acasă.

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

vaci facebook jpg
Animalele care au hrănit generații întregi de români, pe cale de dispariție. Mai avem doar 68 de exemplare dintr-o rasă. Importurile le-au luat locul
Rasele autohtone de porci, vaci, oi și capre, care au hrănit generații întregi de români, riscă să dispară definitiv. În timp ce alte țări și-au transformat patrimoniul genetic în afaceri profitabile și branduri naționale, România lasă în urmă o moștenire valoroasă și ajunge să importe produse.
Copil nou nascut Foto magnific jpg
Se nasc din nou copii infectați cu rujeolă. Medicii americani avertizează: „Vedem niveluri ale îmbolnăvirilor nemaiîntâlnite de 30 de ani”
Medicii din Statele Unite avertizează asupra reapariției rujeolei congenitale, o formă rară a bolii, transmisă de la mamă la copil în timpul sarcinii. În mai puțin de doi ani, au fost raportate 13 cazuri la nou-născuți și 112 îmbolnăviri în rândul femeilor însărcinate.
cioara jpg jpeg
Ciorile pot lua decizii de două ori mai repede decât oamenii. Descoperirea care schimbă tot ce știam despre ele
Ciorile demonstrează că inteligența păsărilor este mult mai complexă decât se credea până acum. Un studiu arată că aceste înaripate pot analiza informații vizuale și pot lua anumite decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii și maimuțele.
theo rose instagram jpg
Cum ajunge un fragment video să stârnească un val de indignare. Lecția controverselor de la concertul Theo Rose
Apariția unor copii îmbrăcați în uniforme de pionieri pe scenă, la concertul lui Theo Rose, a stârnit un val de critici pe rețelele sociale. Unii au acuzat-o pe artistă că promovează comunismul, în timp ce organizatorii au explicat că spectacolul urmărea, dimpotrivă, să condamne regimul comunist.
image png
image png
Bosnia Hertegovina vs  Romania (Sportpictures) 2 jpg
România, codașă, dar optimistă în Liga Națiunilor. Ce au declarat „tricolorii”
România își îndreaptă atenția către barajul din primăvară.
Detectorist surprins cu drona într un sit Sursa Dan Culic  Facebook jpg
Un detectorist prins într-un sit arheologic din Sălaj reaprinde războiul dintre arheologi și vânătorii de comori. „La fiecare ieșire întâlnești sute de gropi”
Un detectorist surprins cu drona într-un sit arheologic din Sălaj a reaprins disputa dintre specialiști și „vânătorii de comori”. Mulți arheologi au reclamat braconajul și siturile ciuruite de gropi, în timp ce amatorii de detecție își apără hobby-ul și susțin că fac servicii statului român.
Jonestown Houses foto Wikipedia jpg
18 noiembrie 1978: Tragedia de la Jonestown, unde peste 900 de oameni s-au sinucis la ordinul liderului de sectă Jim Jones
La 18 noiembrie 1978, a avut loc sinuciderea în masă de la Jonestown, în urma căreia peste 900 de oameni și-au pierdut viața. Tot pe 18 noiembrie, în 1906, s-a născut pictorul Corneliu Baba.