Vacanțele de altădată

Publicat în Dilema Veche nr. 1008 din 3 august – 9 august 2023
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Am adunat cîteva frînturi din vacanțe mai vechi, atunci cînd nu existau pensiuni pe toate drumurile, Vama Veche nu se „stricase” chiar de tot și nu era la modă să mergi în Grecia. 

Bușteni, 1984

Cu doamna Roşca trebuia să vorbeşti din iunie pentru august. Şi vorbeai la telefon ca să vezi „cînd e liber“, iar ea îşi făcea planificarea: zece zile familia Negoiţă, după care douăsprezece zile familia Popescu, după care... Avantajul la doamnaRoşca, o bătrînică cu obrajii atît de albi de parcă ar fi fost tot timpul pudraţi cu făină, era că avea „o cameră separată“, cuo bucătărie de la fereastra căreia puteai să vezi Crucea. Deci era cameră cu vedere. Doar baia era comună. În rest, gazdaRoşca nu-şi băga niciodată nasul în sarsanalele tale de la Bucureşti, îţi dădea cheia şi pleca la treaba ei, prin curte. Treaba ta era să urci pe munte, să faci „trasee de o zi“. În primele zile erau unele mai ușoare, „de antrenament“, iar prin a patra zi te încumetai să te scoli la ora cinci ca să stai la o coadă nesfîrșită la telecabină şi să ajungi la Omu. Anul în care nu urcai la vîrful Omu era categoric un an pierdut. Acolo mîncai sandvişuri „din traistă“ şi beai un ceai sălciu, apoi coborai pe Valea Cerbului, iar seara, din nou în Buşteni, erai rupt. Te plimbai pe strada principală şi te intersectai cu ceilalţi turişti care „păşuniseră“ toată ziua pe la poale, iar acum se mozoleau cu vafe sau ciuguleau zmeură din păhăruţele de plastic, cu elevii veniţi în tabere, îmbrăcaţi în treninguri albastre, toate la fel. Părinţii îşi beau berea lor de seară, iar tu te mozoleai la rîndul tău cu vreo vafă şi voiai să te pozezi cu ursul sau cu cerbul, însă nu te lăsau pentru că erau „de prost-gust“. Pe la zece, toată suflarea Buşteniului, turişti şi localnici, mergea la culcare, se aprindeau felinarele stradale, dar nu şi Crucea, pentru că nu era 23 August, şi nu mai aveai ce face. Aşa că mergeai şi tu să te culci „la gazda ta“, în cămăruţa de la doamna Roşca, şi visai un nou traseu pentru a doua zi, cu condiţia să nu plouă. Dacă ploua era cumplit. Stăteai în camera de la gazdă şi pur şi simplu mureai de plictiseală.

Gura Portiței, 1998

Printr-o tradiţie nescrisă, cei care vin an de an la Gura Portiţei sînt braşovenii şi bucureştenii. Nimeni n-ar putea să răspundă de ce tocmai ei. Turiştii „veterani” şi pescari amatori între două vîrste îşi amintesc: „Era prin anii ’80 aici un camping, o frumuseţe! Căsuţe construite pe piloni, pe lac, alei, podeţe, iar în centru un restaurant bine aprovizionat. Dacă acasă mureai de foame, aici mîncai peşte cît puteai duce şi friptură de porc, şi altele... Seara se încingeau nişte chefuri grozave, tineretul dansa...”. Apoi ţi se arată locul aproximativ unde se găsea campingul, o întindere acoperită de bălării, stuf şi dărîmături. „Au furat tot ce se putea fura. În special stuful de pe căsuţe, de parcă n-ar avea destul stuf pe baltă.” Noaptea eşti victima ţînţarilor care pătrund oriunde, iar ziua a muştelor şi a loviturilor de ciocan care te asurzesc necontenit, ­un simbol al reconstrucţiei „staţiunii“. Cei de la recepţie te mai lasă să-ţi faci o cafea la fierbător, un lipovean îţi mai cere cîte o ţigară, două lipovence, sporovăind vesel pe graiul lor, îţi mai scotocesc prin pungile lăsate lîngă cort. Odată instalat, încerci să te integrezi în comunitatea care de-abia aşteaptă să te cunoască. Funcţionează bine principiul de întrajutorare: n-ai butelie, ţi se oferă; îţi lipseşte o cană, ţi se împrumută; te uiţi lacom la peştele de pe grătarul vecinului, eşti servit cu amabilitate. Descoperi cele trei crîşme: cea de pe plajă – o tonetă acoperită cu stuf, cea de lîngă gheţărie – un chioşc de tablă, cu o masă lungă de lemn ce te invită la interminabile discuţii, şi cea „de pe ponton”, care are, de altfel, şi cei mai mulţi clienţi. Eşti informat că „berea de la chioşc e mai rece decît cea de la crîşma de pe plajă, pentru că o scot direct din frigider”, în schimb „la crîşma de pe plajă găseşti hîrtie igienică şi cea mai ieftină apă minerală”, iar „pe ponton e singurul loc unde au Bergenbier la doar 5.000 de lei sticla”. Toată lumea se interesează de unde eşti, cît vrei să stai, dacă eşti căsătorit şi ce faci în viaţa de zi cu zi. Fiecare, la rîndul său, povesteşte amănunte despre sine şi despre vecinii de cort: „E un grup de tineri lîngă noi care au venit de-o lună. Mai vor să stea încă o lună şi şi-au încropit un cuptor pe plajă, unde coc chiar şi prăjituri”; „Noi venim de ani de zile, am prins şi vechiul camping. Nici n-am mai dat prin staţiuni ca Mamaia sau Neptun; preţuri mari, nu merită!”; „Ieri dimineaţă au prins doi băieţi un crap imens. L-au împărţit pe la vecini, căci n-aveau ce face cu el”. Toate aceste informaţii au intenţia de a alunga plictiseala, dar la Portiţa nu te plictiseşti nici dacă stai toată ziua cu burta la soare.

Balcic, 2000

La Balcic, orăşel liniştit de pe coasta Bulgariei, cea mai mare aglomeraţie de turişti pe metru pătrat este la castelul reginei Maria. Majoritatea sînt români, veniţi într-o excursie de o zi de la Albena sau Nisipurile de Aur, unde au ales să-şi petreacă, de fapt, „sejurul“. Şi, din acest motiv, la casele de bilete sînt afişate diverse informaţii în limba română. Turiştii noştri se comportă decent şi vizitează sîrguincioşi atît Grădina Botanică, cît şi castelul, din moment ce au fost obligaţi să cumpere bilete pentru ambele „obiective“. Uneori, cînd n-au ce face, mai cîrcotesc: „Ce castel mic! Mă aşteptam să fie mult mai mare!“, „Acuma cum o fi, dar gîndeşte-te că a fost al nostru!“. Un grup de francezi ascultă disciplinaţi poveştile ghidului lor despre ce femeie deosebită era regina Maria. Vorbeşte convingător, din suflet. Aproape că-ţi vine să te amesteci printre cei din grup, să te prefaci că nu ştii nimic. În „cafeneaua reginei“, mai multe adolescente englezoaice au ocupat canapelele. Fumează narghilea şi se hlizesc. Ca turist „profesionist“ nu prea ai ce face la Balcic. În afară de castel, îţi mai rămîne promenada de pe faleză, unde poţi asista la progresele pe care le-au făcut bulgarii în ceea ce priveşte serviciile turistice. Îmbrăcaţi în port tradiţional sau în marinari, au învăţat să „te agaţe“. Să te conducă la masa cea mai bună „de la apă“, adică de pe ponton, şi, eventual, să-ţi aducă un meniu în limba română. În jur sînt ruşi, polonezi, cîţiva nordici, americani deloc. Cîntăreţul localului (din păcate, aproape la fiecare terasă se cîntă live) are un repertoriu bogat, „internaţional“: de la muzică uşoară bulgărească şi rusească la hit-uri americane de prin anii ’80 şi la manele româneşti, cîntate cu un accent îngrozitor. Şi, neaşteptat, un Gil Dobrică, cu „Hai acasă!“. La singura discotecă din „staţiune“, Arena, petrec ospătarii după ce ies din tură şi puştanii de bani-gata, de prin împrejurimi. Îi aşteaptă, afară, maşinile cu şoferi.

Vama Veche, 2002 

Vama Veche o regăseşti cam aşa cum o ştiai, parcă un pic mai fadă, mai „plictisită“. Aceiaşi rockeri îşi „beau minţile“ la ora zece dimineaţa, la barul Epava. Bucătăreasa de la Şoni pare atît de mahmură încît te întrebi dacă nu-şi taie şi degetele, în timp ce pregăteşte carnea pentru gulaşul de la prînz. S-a inventat berea bogată în vitamina B: pe fundul halbei sînt firimituri de pîine. Parcă mai puţini „atîrnători“ care îţi cer cîte o „cojiţă“, parcă mai mulţi „oameni de Neptun“ care vin aici cu jeep-ul doar pentru un prînz, în timpul căruia vorbesc despre afacerile lor din Deltă. Reclama la Jidvei de pe plajă te avertizează sec: „Nici un om la apă!“.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.