Este România o „petardă” de țară?

Publicat în Dilema Veche nr. 1009 din 10 august – 16 august 2023
image

Cu cîteva zile înainte de pleca din nou spre Albania, de data asta în vacanță, citeam pe Facebook postarea unui prieten virtual, care își zice influencer (eu nici acum nu înțeleg „meseria” asta, abia aștept să o înlocuiască AI cu ce vrea el sau ea), despre experiența lui albaneză. Mărturisea că nu a stat în Albania decît o zi și jumătate, deși își planificase o vacanță de șapte zile aici. Însă nu a rezistat psihic și a fugit peste graniță, în Muntenegru. Cum să nu-l lase nervii într-o țară „care arată ca România în urmă cu douăzeci de ani”? Așadar, concluzia lui a fost: Albania e „o petardă” de țară. Mi-am exprimat la rîndul meu mirarea – cum poți judeca o țară întreagă și un popor după doar o zi și jumătate de ședere în care nici măcar nu te dezmeticești bine?! Ce poți înțelege într-o zi și jumătate? Nu e o judecată pripită? Sau măcar superficială? I-aș mai fi zis prietenului meu influencer că, într-adevăr, în Albania simți uneori o atmosferă de anii ’90 românești (dar care se îmbină și cu un soi de inocență pe care noi am pierdut-o), vezi Mercedes-uri vechi în trafic, maidane cu gunoaie (de parcă la noi nu vezi!), cîini vagabonzi pe străzi și orașe într-o permanentă reconstrucție, însă România ar fi „arătat” exact ca Albania dacă în urmă cu 17 ani n-ar fi avut norocul de a fi acceptată în Uniunea Europeană. Un noroc nemeritat și conjunctural. Ei bine, albanezii nu au fost atît de norocoși, deși, spre deosebire de sîrbi, de exemplu, într-o proporție covîrșitoare își doresc aderarea despre care au convingerea că le va aduce o viață mai bună și afișează deja steagul UE alături de steagul albanez. Nu e vina lor că încă stau cuminți la coadă și că au fost blocați  – culmea! – de Bulgaria, care nu are nici o pată pusă pe albanezi, ci pe vecinii lor din Macedonia de Nord, însă cele două țări trebuie să intre în UE, în mod absurd, „la pachet”. Bulgaria care  –  să fim serioși! –  a avut același noroc porcesc ca România, am parcurs acum cu mașina șoseaua „europeană” dintre Ruse și Sofia, drumul pe care merg în fiecare an românii în concediu spre „paradisul” grecesc, e o rușine națională, arată ca după bombardament, nici măcar în România nu am văzut astfel de drumuri. Așadar de ce ar fi bulgarii sau românii mai cu moț decît albanezii? Din cîte știu, și ei au foști miniștri urmăriți penal sau primari în pușcărie, exact ca și noi. I-aș mai fi zis prietenului meu influencer că am devenit niște snobi, tot ce nu e „Occident” ne pute, nu ne place la bulgari și la albanezi, vrem doar la greci, nu ne place decît la Paris și la Viena, acolo e de noi, căci tot ce facem prin vacanțe e „o aroganță”, fițe. Există în popor o vorbă care exprimă cel mai bine acest tip de atitudine: capra rîioasă, cu coada în sus! Am o altă prietenă virtuală, o româncă ce trăiește de ceva timp în Austria, care de fiecare dată cînd postam despre țările balcanice pe care le-am vizitat și de care m-am îndrăgostit, făcea comentarii acide de tipul „și austriecii merg în vacanță în țări din astea din lumea a treia ca la întoarcere să aprecieze și mai mult ce au acasă”. În fine. Eu cred că merg pentru că sînt țări încă autentice, pentru că roșia are gust de roșie, dar și pentru că se simt bogați și își permit orice cu banii lor.   

Nu i-am mai zis nimic prietenului meu influencer pentru că mi-am dat seama că, indiferent ce argumente aș aduce, nu i-aș schimba opinia. Pentru el, Albania va rămîne „o petardă” de țară, și-a dat seama de asta doar într-o zi și jumătate. Și pentru amicul meu, care în fiecare an traversează Bulgaria doar pentru a ajunge în Grecia, Bulgaria e o „petardă” de țară pe care o desconsideră din principiu. S-a prins el în cîteva ore cum stă treaba cu Bulgaria, de la volanul Tuaregului, nu suportă alte mașini decît mașinile nemțești, se înțelege. 

Doar oare, pentru vreun neamț, francez, austriac, elvețian, România nu e tot o „petardă” de țară? Ce înțelege el din România într-o zi și jumătate? Hai să facem un exercițiu de imaginație. Să presupunem că aterizează pe Aeroportul Otopeni, un aeroport mic, care nu impresionează cu nimic, unde o apă sau o bere costă de trei ori mai scump ca la o cîrciumă din oraș. Să zicem că nu are proasta inspirație de a închiria o mașină de la aeroport cum a avut un prieten american care, atunci cînd a înapoiat-o după șapte zile, firma i-a reținut garanția, inventînd o zgîrietură imaginară, așa că închirierea unei mașini l-a costat cam cît o Dacie Logan ceva mai veche. Adică n-a avut de-a face din prima cu hoția românească. Turistul s-a documentat și a luat trenul spre centru, ca în orice oraș european civilizat, noroc că îl avem și p-ăla, în urmă cu cinci ani nu-l aveam și-l jecmăneau taximetriștii. Ajunge în Gara de Nord, cea mai mizerabilă gară pe care am văzut-o în vreo țară europeană. În continuare plină de bețivi, de cerșetori, de pet-uri și de mucuri de țigară. O gară care cade pe ea și care în continuare pute a pipi. De aici, se descurcă mai departe cu metroul, care pare cît de cît funcțional (deși dacă turistul are un handicap locomotor, nu poate să folosească metroul că nu are cum să ajungă la el) sau găsește în cele din urmă un taxi și își petrece o mare parte din zi blocat în traficul imposibil din București. Taximetristul îi pune o manea și îl întreabă prietenos de unde este. Dacă a reușit să schimbe bani, îi lasă cel puțin 100 de lei pînă la hotelul din centru. Dacă e mai tînăr și mai conectat, ia un Uber și plătește un preț corect. Se cazează și merge să mănînce ceva în Centrul Vechi, orice turist de pe lumea asta pînă la urmă tot acolo va ajunge. Aici descoperă trei străzi cu un aer „pitoresc”, cu zeci de cîrciumi cu prețuri de Viena și cu alte zeci de șandramale care se dărîmă, cu ceva etnici și coșuri de gunoi care se revarsă. Prietenul meu influencer ar zice deja că a ajuns într-o „petardă” de țară, după doar trei ore de la aterizare, dar neamțul (sau francezul etc.) e mai înțelegător. La restaurant, comandă o ciorbă, știe că e tradițională, s-a documentat. I se aduce ciorbă, dar nu înțelege de ce trebuie să plătească pîinea, ardeiul iute și smîntîna separat. Oare asta e ospitalitatea românească? În general, ospătarii îl privesc încruntați sau plictisiți și vin la masă într-o oră, iar dacă nu lasă bacșișul regulamentar de 10% îl fugăresc pe străzi. Berea, în schimb, e rece și e bună și costă doar 3-4 euro. Ca în Grecia pe malul mării, dacă stăm și ne gîndim bine. După masă, turistul se mai învîrte un pic pe cele trei străduțe, se înserează, niște băieți îi oferă ceva droguri, mai vede și ceva curve, dar să zicem că nu e genul. Vede de la distanță și Casa Poporului, o namilă de clădire, urîtă, vede un pic și din Centrul Civic ceaușist, se simte în Est, pe undeva e „exotic”. Merge la hotel să se culce, mașinile din trafic și claxoanele de pe străzi îl asurzesc pînă tîrziu în noapte. E cald, e posibil ca aerul condiționat să nu funcționeze. Dacă a închiriat un apartament prin airbnb, habar n-are că „blocul cochet, interbelic” unde s-a cazat, zguduit zdravăn în 1977, nu a fost consolidat și la primul cutremur mai măricel pică. Dar poate că are noroc să nu prindă cutremurul. A doua zi, dacă nu are cumva vreun amic din București, adică vreun local care să-l ducă în niște locuri mai acceptabile de tipul hidden gems, a ajuns deja la concluzia că e o „petardă” de oraș, așa că de ce să mai piardă timpul aici, să își mai cheltuiască euroii pe smîntînă și ardei iute, se gîndește să ia trenul spre Sibiu sau Sighișoara. Se întoarce în Gara de Nord, folosește automatul de bilete care nu vrea să-i dea bilet pentru că la trenul pe care vrea să-l ia nu mai sînt locuri decît în picioare. Informații în limba engleză nu prea găsește. Obține cu greu un bilet. Apoi află că trenul pleacă din stație cu o întîrziere de 70 de minute. Nu se știe de ce, poate pentru că nu are locomotivă. În sfîrșit, se urcă în tren și călătorește într-un picior, face 300 de kilometri pînă în Ardeal în vreo șase-șapte ore. La toaleta trenului, pute. Deja a trecut o zi și jumătate, nu are unde să fugă peste graniță, poate doar în Ungaria, dar granița e departe. Ce mai zici acum, dragul meu prieten influencer? Locuiești sau nu într-o „petardă” de țară? Și pe tine te-a speriat Albania...

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.