Cît de puțin ne lipsește...

Publicat în Dilema Veche nr. 1038 din 29 februarie – 6 martie 2024
image png

Mi-am dat seama recent că am toate șansele să devin, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, o babă cîrcotașă și ursuză, genul de băboi pisălog cu care toată viață am încercat să nu am de-a face. E o vorbă – a îmbătrînit urît, dar oare poți îmbătrîni și frumos? Mă îndoiesc, dar hai să revenim la subiect. Deja mereu nu-mi convine cîte ceva, mereu am ceva de comentat. Atunci cînd plec de acasă, un pat străin ori e prea moale, ori prea tare, iar dacă dorm prost, mă trezesc indispusă. De multe ori, mîncarea pe care o aleg la restaurant nu-mi place (în schimb, trag cu jind cu ochiul în farfuriile altora), uneori nici vinul nu mă mai binedispune, mă agită și din nou dorm prost. Orice semn de boală, de suferință fizică mă agasează, nu se mai înțelege nimeni cu mine, pot să fiu în Maldive, în Bahamas, în paradisul paradisurilor, nu mai contează, mă concentrez doar asupra „bolii” mele și le stric și celorlalți sejurul... De fapt, așa e și taică-miu, cred că la faza asta l-am moștenit. Nu mai am răbdare cum aveam odată, mă scot din minți zgomotele prea puternice, țipetele copiilor, mulțimile, cozile, dau mărunt din buze, bombăn, sînt o bombănitoare, dar cîți nu sîntem? Mă enervează impolitețurile mărunte ale oamenilor, gesturile necivilizate, țopismele, de fapt cred că mă enervează oamenii în general, toleranța mea față de ei a scăzut considerabil. Iubesc, în schimb, pisicile (ca orice viitoare babă cîrcotașă și ursuză). Niciodată nu-mi convine vremea de afară. Cînd plouă, de ce plouă? Nu se mai oprește ploaia asta?!Cînd e soare, e prea mult soare, caut disperată pe cer o scamă de nor care să aducă un pic de umbră. Urăsc iarna și frigul, aștept vara încă de la primele semne de zi în creștere, de prin ianuarie, însă atunci cînd vine, în sfîrșit, vara mă plîng de căldura în exces. Visez în secret la habitatul și clima ideale, dar dacă m-aș muta, să zicem, în California, probabil că m-aș plînge că viața e prea scumpă și distanțele prea lungi. Nicăieri nu e bine, viața e în altă parte. Mă plictisesc repede, cîteodată simt un soi de plictiseală profundă, mi se pare că toate lucrurile pe care le fac le-am mai făcut o dată, de două ori, de sute de ori, inclusiv acum, cînd scriu acest text.

Sînt conștientă că toate aceste schimbări apar odată cu vîrsta, că sînt într-un fel firești și că un om trecut de 40 de ani nu poate fi veșnic fericit, zîmbitor și exuberant decît dacă e pe xanax (sau pe alte substanțe), că totul e doar chimie. Așa că mă uit în jur și mă mai liniștesc, nu e nimic în neregulă cu mine – toți oamenii pe care îi întîlnesc, mai ales cei din generația mea, par etern nemulțumiți și mofluzi. Toată lumea se supără, frate! – ai spus ceva, gata, s-a supărat, nu-ți mai dă un telefon cu anii, nu-ți mai răspunde la mesaje, nimic. Ai senzația că de-abia aștepta un motiv ca să se supere și să scape definitiv de tine. Toată lumea are dreptate, mai puțin tu, desigur, nici nu mai are rost să te contrazici, a te contrazice doar de dragul conversației înseamnă deja o ceartă, bosumflare, trebuie să-l împaci pe celălalt, să-ți ceri iertare, de parcă toată viața nu ar fi decît un șir nesfîrșit de scuze. Nimeni nu mai are timp de nimic, nu știu unde aleargă toți așa, spre ce se grăbesc non-stop, dacă te oprești un pic din alergat îți dai seama că e timp berechet pentru toate, e timp, de pildă, pentru frecat menta pe Facebook cu orele și de comentat la postările unor necunoscuți, problema este, de fapt, o proastă gestionare a timpului și umplerea lui cu tot felul de lucruri inutile. Te întîlnești cu un prieten vechi pe stradă, nu l-ai mai văzut de un car de ani: ce bucurie! nu te-ai schimbat deloc! (aiurea!), hai să ne vedem la o cafea, bere, vin, hai să ieșim, neapărat! – cînd spui toate lucrurile astea îți dai seama că nu se vor întîmpla niciodată și că vă veți întîlni tot întîmplător pe stradă peste încă zece ani. Toată lumea se plînge de cîte ceva – de bani, de job, de țară, ce țară-i asta? –, singura satisfacție sînt copiii, așa că hai să punem presiune pe ei, să-i dăm la pian, la tenis, la japoneză și la balet, să reușească unde noi nu am reușit, să nu ajungă, la 40 plus, niște adulți nemulțumiți și triști. Cei care nu au copii se laudă cu pisicile, asta e! 

Psihologii zic că e criza vîrstei de mijloc și că a existat dintotdeauna, unii își dau demisia de prin corporații și pleacă hai-hui prin lume, alții se mută la țară și construiesc case de la zero, mulți își găsesc amanți/amante ca să se simtă mai tineri și „validați”, fiecare face ce poate. Eu mă gîndesc uneori la mine pe la 8-10 ani, nu mai tîrziu, căci de pe la 12 ani începe adolescența care vine la pachet cu angoasele ei. Însă Adina cea de la 10 ani e clar cea mai bună versiune a mea din viața asta, cum aș putea să o readuc înapoi? În primul rînd, mi se pare straniu că un copil nu are nevoie de proptele, nu are nevoie, de pildă, de țigări, de vin, de cafea, de xanax și de ceaiuri calmante ca să se simtă bine. Oare chiar e imposibil ca adult să te reîntorci, fără nici o frustrare, la o viață atît de puțin complicată în care necesitățile tale „de consum” sînt, de fapt, atît de simple? În care, de exemplu, un pahar cu apă rece, într-o zi toridă de vară, nu e doar suficient pentru a-ți ține de sete după ce ai alergat și te-ai cățărat în copaci, apa aia chiar ți se pare minunată? Dar, în fond, unde vezi un adult care să se cațere în copaci?! Dacă ai mărturisi cuiva că asta te face pe tine fericit, ai fi considerat sărit de pe fix... Mai mult decît atît, ești prea gras ca să te țină copacul. Apropo de fericire, pe un copil din generația mea îl făceai fericit dacă îi dădeai o sticlă de Pepsi sau o banană. N-am mai băut un Pepsi de peste zece ani, nu-mi mai spune nimic. Bananele zac în fructiera din bucătărie și se scofîlcesc, le mai mănînc doar pentru că sînt un aport în plus de potasiu. E stupid să-ți imaginezi că poți face fericit un adult luîndu-l de mînă și ducîndu-l la o cofetărie ca să-i cumperi o prăjitură. Unde au dispărut toate aceste mici bucurii? Cînd s-au pierdut pe drum? Ne strîngeam cîte zece copii din bloc la singurul care avea video acasă și ne uitam fascinați a zecea oară la vreun film șmecher american gen Police Academy. Acum avem sute de filme pe Netflix și nu ne putem hotărî la nici unul. Nu știu alți copii cum erau, dar eu mă bucuram de orice carte nouă, nici nu conta autorul, povestea, important era să aibă și „poze”, acum compar în neștire, aha, asta e în stilul ăluia, ba chiar e puțin copiat după celălalt, aici șchioapătă narativ, aici e prea lucrat pe frază, n-are prospețime, m-am plictisit (noroc că am o bibliotecă întreagă și de cărți pentru copii pe care le recitesc cu aceeași plăcere). Nu ne plictiseam niciodată, mereu era ceva nou de făcut, acum totul e vechi, repetitiv. E clar, orice reîntoarcere e imposibilă, nu putem da în mintea copiilor și nu ne mai putem bucura cînd ninge pentru că trebuie deszăpezită mașina, iar după ninsoarea imaculată urmează mizeria, fleșcăraia sau gerul, poți să cazi pe gheață și să-ți rupi piciorul pentru că un cuvînt de tipul „ghețuș” nu-ți mai spune nimic. Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea! Pînă și eu, care scriu pentru copii cu lejeritate, am senzația că l-am abandonat, sînt prea multe în viața asta care te iau pe sus, trebuie să știi să te descurci, să dai din coate, să te învîrți, să te „realizezi”, să faci bani, să construiești case la țară, să supraviețuiești. Am regăsit niște casete audio din copilăria mică, de pe la 4-5 ani, înregistrări cu mine cîntînd niște cîntece, acompaniată de taică-miu la chitară, recitînd niște poezii, spunînd bancuri sau jucînd diferite roluri în schițe umoristice, am rugat-o pe o prietenă să le digitalizeze... abia dacă îndrăznesc să le ascult, mi-e rușine de copilul ăla, cum aș putea să-i explic că mă transform pe zi ce trece într-o babă cîrcotașă, genul de băboi pisălog pe care îl uram cel mai tare? Baba aia care îți spunea în tramvai: „Fetițo, nu mai cînta, că mă doare capul! Părinții tăi nu te-au învățat cum să te porți?”. 

Totuși, ar mai fi unele momente, puține. Cele în care care renunți la orice ambiție, cele în care nu mai vrei să demonstrezi nimic, cele în care nici o formă de ratare nu mai există. E ca atunci cînd o minge ți se oprește la picioare și tragi un șut în ea, cu poftă, fără să-ți pese unde se duce.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.