Unde ți-ai dori să-ți petreci o noapte? (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 1033 din 25 ianuarie – 31 ianuarie 2024
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Am dormit în multe camere străine de-a lungul timpului, în hoteluri de mîna a paișpea, dar și în cîteva de cinci stele, în pensiuni încîntătoare, unele descoperite absolut întîmplător, pe coclauri, dar și în stabilimente de pe marginea drumului, din orașe provinciale unde nu-mi imaginam că voi ajunge vreodată. Nu am mari pretenții, dorm aproape oriunde, nu mă interesează decît să fie curat și să existe o baie, totuși am observat că, după 40 de ani, crește subit nevoia de confort, apreciezi mai mult o cazare drăguță unde gazdele să te întîmpine cu prietenie, te interesează cît de tare e patul, ca să nu te trezești a doua zi cu șalele rupte, observi mici detalii care nu te deranjau înainte – calitatea prosoapelor, o pată de pe faianța din baie, faptul că lipsește uscătorul de păr, cît de subțiri sînt pereții, ca să nu-i auzi pe cei din camera de alături cum se ceartă, să ai o pernă cumsecade, ca să nu-ți aduci tu una de acasă. Așadar, devii mai chițibușar – pe banii tăi, e adevărat – și, în secret, tînjești uneori după lux și opulență, după confortul absolut.

Am ajuns într-un astfel de loc la un festival de film din Austria care avea loc într-o stațiune scumpă și de fițe. În primul moment nici nu ne-am dat seama în ce hotel fabulos am nimerit, ne-am cazat tîrziu în noapte, eram obosiți de pe drum, iar recepționerul, un austriac scorțos, trecut de 60 de ani, care vorbea o engleză corectă, dar fără nuanțe și fără zîmbete exagerate, ne-a căutat în niște registre de-ale lui, deși avea și computer la recepție, desigur, apoi ne-a înmînat ceremonios Cheia, care nu era un card din plastic, cum ne-am obișnuit cu toții, era chiar o bucată de metal care cîntărea vreo 300 de grame. „Aveți camera la primul etaj, în castel!” Da, era chiar un fost castel din care mai rămăsese doar un turn și acolo era camera, care depășea lejer ca dimensiuni un apartament de două camere dintr-un bloc socialist. Luaserăm în grabă din drum niște burgeri de la McDonald’s, mi s-a părut o impietate să mîncăm burgerii ăia într-o astfel de cameră, dar asta e, i-am mîncat, eram lihniți de foame. A doua zi, pe lumină, am deschis fereastră „castelului”, am văzut munții incredibil de verzi care ne înconjurau și m-am simțit ca într-o carte poștală ilustrată. Însă adevăratul spectacol se întîmpla în interiorul hotelului, la micul dejun, unde totul se desfășura conform unui întreg ritual. Pentru că era bufet suedez, desigur, am luat o farfurie de unde luau toți și am început să-mi pun în ea una-alta – dar nu, sărisem un pas important, exista un alt austriac scorțos, trecut de 60 de ani, care stătea la un pupitru și era un soi de maestru de ceremonii al micului dejun, așa că trebuia să treci mai întîi pe la el, să-i dai binețe și să-l lași să te conducă la o masă, deși cele mai multe erau goale, „Unde doriți, în restaurant sau pe terasă?”, și abia după ce te așeza el la masă și-ți ura poftă bună, puteai să te ridici din nou, să-ți iei farfuria din vraful de farfurii și să ți-o umpli cu ce-ți poftea inima (și aveai de unde alege, cred că nicăieri nu am văzut o ofertă mai inventivă și mai variată în materie de mic dejun, și credeți-mă, am ceva experiență cu mic dejunurile de hotel, e masa mea preferată dintr-o călătorie, am urît mic dejunul din Italia, alcătuit doar din patiserii dulci și cafea). Așa că, a doua zi, nu am mai făcut aceeași greșeală ca să nu-și piardă omul job-ul.

Simțeam nevoia să prelungesc micul dejun la infinit, de pe terasa hotelului aveai aceeași priveliște cu munții incredibil de verzi, în jur lumea era relaxată, așa cum sînt toți oamenii plini de bani de obicei, nu ridica nimeni vocea, nici un copil nu se tăvălea pe jos că vrea nu știu ce, maestrul de ceremonii păstorea o întreagă turmă de ospătari foarte drăguți și tineri care se perindau printre mese ca să vadă dacă totul era în regulă, aș fi putut să rămîn captivă în cartea aia poștală ilustrată la nesfîrșit.  

Timp de trei zile am urmărit modul cum desfășurau lucrurile în acel hotel – și pot să vă zic că funcționau ceas, fiecare știa ce are de făcut, exista o armonie desăvîrșită între angajații hotelului, cel puțin din perspectiva oaspeților, habar n-am acum care or fi fost problemele și rîcile dintre ei. Hotelul, clădirea modernă a lui, deci nu turnul de castel, era îmbrăcat de sus pînă jos în flori, ghivece cu flori peste tot, n-am văzut o mușcată ofilită și n-am înțeles cum supraviețuiau florile pentru că n-am văzut pe nimeni care să le ude. Le-or uda după miezul nopții, atunci cînd oaspeții dorm? – m-am întrebat eu. În ultima zi, așteptam mașina festivalului care să ne ducă la aeroport, în spațiul de relaxare din fața hotelului, și am văzut sosind o altă mașină. Era un McLaren ultimul model și din ea a coborît un șeic, chiar m-am gîndit atunci oarecum neîncrezătoare: uite, văd un McLaren, probabil că n-o să mă dau în viața mea cu el, și uite un șeic în carne și oase. Imediat a ieșit un angajat care a preluat cheia mașinii, șeicul s-a dus în treaba lui de șeic, să se relaxeze după o scurtă plimbare cu mașina prin împrejurimi, apoi au mai ieșit vreo cinci angajați, iar ăștia nu mai erau austrieci scorțoși, erau vreo doi filipinezi, un african, unii cu fețe mai mofluze de est-europeni, posibil să fi fost pe acolo și un român. Vreo doi făceau poze la mașină ca să se convingă că șeicul n-o zgîriase de vreun gard, ceilalți au început să o tot frece și s-o lustruiască cu niște șervete ca să strălucească, probabil că mașina aștepta un alt client în scurtă vreme și nu aveau timp să o spele. Uitîndu-mă la scena aia, am avut un mic moment de recul și m-am gîndit: oare chiar mi-aș dori o astfel de viață? Mi-aș dori să vin în fiecare vară la un astfel de hotel ca să mă relaxez, să stau în camera de castel și să mă plimb cu McLaren-ul? Asta m-ar face fericită? Mi-au trecut prin minte cîteva imagini cu sărăcia autohtonă, dar și cu cea din țările mai subdezvoltate decît a noastră, cu angajați din Europa de Est exploatați de patroni, cu căpșunari, cu copii subnutriți din Africa etc., după care mi-am revenit și mi-am zis: normal că mi-aș dori! Micul dejun era absolut genial. Hai să nu fim ipocriți!

La polul opus, îmi amintesc de o noapte pe care mi-am petrecut-o în orașul Lugoj, în tranzit. Ne întorceam de la Timișoara, plecaserăm tîrziu, șoferul era mahmur și obosit, petrecuserăm zdravăn cu o noapte în urmă și am decis să ne oprim. Nici nu mai știu dacă exista booking pe vremea aia, dar ne-am oprit la primul motel care ne-a ieșit în cale, un soi de motel pentru TIR-iști, într-o zonă industrială aflată în părăsire. Ne-a atras atenția semnul de pe marginea drumului pe care scria Cazare și o săgeată roșie înspre dreapta. Hai să vedem, cît de rău poate să fie? Am găsit aici un tip mic, chel și bîlbîit – patronul?, un angajat? –, care stătea la recepție, pe un scaun, în semiobscuritate, și se uita apatic la știrile PRO TV. Aveți camere? Avem. Locul părea de-a dreptul părăsit. Dar ceva de mîncare puteți să ne faceți? Pot să vă fierb niște polonezi – zice el. Sînt buni și polonezii, dar nu puteți să ni-i faceți la grătar? Da, se poate – zice el și oftează. Și niște cartofi prăjiți oare se poate? – insist eu. Pe lîngă polonezi, știți... Da, se poate. Știam eu că ardeleanul nu te refuză, în Regat ăsta mic și bîlbîit ți-ar fi zis deja să-ți vezi de drum. Omul a mai oftat încă o dată din toți rărunchii și s-a dus la bucătărie ca să curețe cartofi. N-o să uit niciodată cina aia de pe „terasă”, căci stabilimentul avea și așa ceva, o curte mică, cu două mese din lemn, plină de anvelope, probabil că acolo încă funcționa o Vulcanizare, și cu miros de ulei de motor, cu nici o perspectivă, nici un munte verde în fața ta, nici un McLaren, doar un gard de tablă jupuit. Polonezii cu muștar și berea au fost ce trebuie, cartofii prăjiți au fost minunați. Am dormit buștean într-o cameră minusculă, în așternuturi care păreau curate, dar un pic jilave, probabil că acolo TIR-iștii or fi tăvălit niște curve, dar nu avea nici o importanță. Ne-am trezit la 8, perfect odihniți, nici o senzație nu se compară cu aceea de a te trezi fresh într-o cameră străină. În fond, viața nu este decît o călătorie.

featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.