E necesară singurătatea?

Publicat în Dilema Veche nr. 985 din 23 februarie – 1 martie 2023
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Recunosc, nu-mi place să fiu singură, de multe ori cînd rămîn doar cu mine însămi nu prea știu ce să fac. Îmi închipui că acceptarea singurătății ține și de obișnuință, dar și de fire – cei introvertiți se descurcă mai bine cu acest tip de exercițiu. Mie îmi place să comunic și mereu găsesc cîte ceva de comunicat. E adevărat, nu oricum și nu oricui – nu-mi place să vorbesc la telefon cu orele, nu mi se pare o comunicare eficientă, nici să scriu mesaje în secunda doi după ce mă despart de cineva, ca o prelungire inutilă a conversației noastre (e o practică uzuală acum, de cînd cu tehnologia nici un dialog nu se mai termină, nu-i mai poți pune punct, devine obositor). Nu mă simt deloc nevorbită, ca foarte mulți dintre semenii noștri. Așadar simt nevoia să comunic cu oamenii cu care rezonez cît de cît, din ce în ce mai rar cu necunoscuți în tren, deși ăștia sînt cei mai interesanți, căci pot deveni personaje. Totuși, îmi dau seama că nu am avut nici un episod major de singurătate și că poate ar fi fost necesar măcar ca experiență de viață. Am copilărit alături de părinți, bunici și verișori cu care mi-am împărtășit mereu problemele, dar mai ales bucuriile, pe acestea din urmă mereu am simțit nevoia să le împart cu cineva, e straniu să te bucuri de unul singur. Am avut exact atîția prieteni cît mi-am dorit, inclusiv „cea mai bună prietenă” care se schimba în permanență. Apoi, cînd am plecat de acasă, la 20 și un pic de ani, m-am mutat direct cu un partener și am început inevitabil traiul din doi, totul se desfășoară într-un etern tandem. Cam repede – aș spune acum. Poate că-mi lipsește experiența care doar la vîrsta aceea era posibilă de a mă arunca în necunoscut de una singură, de a locui într-o garsonieră închiriată, doar eu cu gîndurile mele, de a mă împrieteni de una singură cu un oraș străin, de a face alegeri de una singură fără să mă consult cu nimeni. Asta e, n-am avut parte de așa ceva. Mereu gîndurile mele au avut un ecou, iar dacă le formulam cu voce tare primeau și un răspuns. Poate de aceea, cînd se mai întîmplă să rămîn singură în casă pentru cîteva zile atunci cînd partenerul meu (același) pleacă undeva, am tendința de a fenta cumva singurătatea pentru că altfel nu mă mai regăsesc. Privită din afară, probabil că sînt bună de internat într-un ospiciu – vorbesc și cînt, mă conversez cu obiectele, anticipez cu voce tare acțiunile simple pe care le voi face – acum îmi fierb un ou, acum voi face un duș, televizorul merge non-stop, doar pentru a auzi în preajmă voci, fie ele și din filmele americane, pîndesc mici evenimente insolite pentru „a da raportul” și a le comunica prin mesaje persoanei cu care în mod normal sînt obișnuită să comunic. În cele din urmă, spre seară, cînd singurătatea asta conjuncturală începe să mă apese, mă îmbrac și ies în oraș. De aceea, cred, așa cum spuneam, că acceptarea singurătății mai ține și de exercițiu (există oameni care nu se despart de partenerii lor, orice-ar fi, din frica de a nu rămîne singuri). Dar cum să faci ca să-ți placă singurătatea? Sau e posibil să-ți placă? Nu, atîta timp cît o ascoiezi doar cu situații dramatice, precum izolare sau abandon, în plus mai apare și anxietatea – dacă mi se întîmplă ceva tocmai acum cînd sînt singur? cine mă ajută? cine sună la 112? –, o știu, m-am luptat cu ea ani întregi pînă cînd am depășit-o, la un moment dat nu puteam dormi de una singură nici măcar într-o cameră de hotel, pe de altă parte nu pot dormi în aceeași cameră nici cu o persoană necunoscută, complicată poveste!

Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți. De pildă, mie, uneia, îmi place să călătoresc de una singură, sînt mult mai deschisă la tot ce e în jur, iar experiența călătoriei în sine devine una mult mai profundă și mai utilă, în fond. Nu am suportat niciodată să călătoresc cu un grup, fiecare își dorește altceva și se ajunge la conflicte, ceea ce urăsc cel mai tare este să mă plimb pentru prima oară pe străzile unui oraș străin și, în loc să fiu atentă la tot ce mișcă, la oameni, la fiecare detaliu al lumii pe care ar trebui să o descopăr, să fiu prinsă într-o conversație oarecare despre Banca Mondială sau chiar despre literatură. Păi, nu mai înțelegi nimic din orașul ăla! Totuși, se pare că am urît Roma tocmai pentru că am fost acolo de una singură și am avut ghinion, mi s-au întîmplat în cîteva zile tot felul de pocinoage – gastrită de la „cea mai bună” lasagna din oraș, pensiune la mama naibii, în vîrful unui deal, purici în pat, la pensiune, și, în cele din urmă, în aceeași zi, au încercat să mă agațe destul de agresiv un croat și un indian tocmai pentru că eram singură sau, mă rog, poate că păream disponibilă, cine știe, domnița în suferință. Așa că m-am întors cu trei zile mai devreme decît era planificat, însă m-am tot gîndit la Roma și la faptul că dacă aș fi fost împreună cu altcineva, cu partenerul meu, de exemplu, poate că m-aș fi bucurat de oraș, am fi rezolvat problemele împreună, ne-am fi enervat împreună sau, în cel mai bun caz, am fi făcut haz de necaz. Așa că mi-am amintit de un alt aspect al singurătății – nu e confortabilă, căci trebuie să te descurci de unul singur. Cînd nu sînt singură, m-am obișnuit oarecum să pasez responsabilitatea și să mă comport ca un copil în vacanță chiar și în viața de zi cu zi, să facă celălalt, oricum se descurcă mai bine decît mine să repare, să rezolve, să conducă mașina etc., eu sînt aici doar ca să mă bucur de peisaj. Sînt în grija cuiva, e „cald și pufos”, cum s-ar zice. Un motiv în plus de a fenta din nou singurătatea, însă o astfel de abordare e păguboasă, fiindcă poate duce la o formă de dependență (știu, e explicabil, mutarea din căminul părintesc direct într-un alt „cămin”). De aceea, m-am simțit foarte mîndră de mine după o lună în Albania în care m-am descurcat de una singură. Însă nici măcar acolo nu am fost, de fapt, singură. Mi-am făcut prieteni noi, aproape în fiecare zi m-am întîlnit cu cineva și m-am conversat în engleză sau în limba română. Totuși, distanța pe care am luat-o față de țară și față de toți cei care îmi sînt dragi m-a ajutat nespus, am reușit să întrevăd și beneficiile singurătății. Eram la Durres, pe malul Adriaticii, acolo chiar nu cunoșteam pe nimeni și nu aveam cine știe ce de vizitat, aveam o zi întreagă la dispoziție, fără laptop, fără Internet (un alt mod de a fenta singurătatea) și m-am speriat un pic – ce voi face eu aici de una singură? Am reușit să-mi umplu ziua astfel: m-am conversat într-o italiană de baltă cu femeia de serviciu de la hotel, am stat un pic la plajă, dar numai un pic pentru că era plin de români, iar eu îmi doream distanța mea față de țară, m-am plimbat ore în șir pe străzi printre clădiri în ruină și leandri, am mîncat niște fructe de mare minunate (chiar și asta e o provocare, dacă nu ești obișnuit – să mănînci de unul singur –, cînd sînt singură, de multe ori uit să mănînc), am avut un lung și complicat dialog cu o pisică, iar spre seară m-am dus pe o mică plajă privată, mi-am luat de la bar un Aperol Spritz, ca să privesc apusul în mare. Mi-am zis: „Adina, uite, ești aici, de una singură, la o mie de kilometri de casă, doar tu cu gîndurile tale, e un moment perfect să te regăsești, să-ți pui întrebări, să cauți răspunsuri, cum zic toți psihologii și terapeuții...”. Aiurea, mi-am dat seama că aveam capul complet gol, nici un gînd tulburător, nici o „profunzime”, nimic, așa că m-am dus să-mi mai iau un Aperol pentru că soarele nu apusese încă de tot. 

Așadar există mai multe tipuri de singurătăți – una e să fii singur la Roma sau pe plajă la Durres și alta e, de pildă, să fii singur în vîrful muntelui, la cabana Caraiman, doar tu, caprele negre și urșii, să șuiere vîntul încît să ai senzația că ia cabana pe sus și o aruncă în prăpastie – asta pentru mine deja înseamnă curaj. Una e să fii singur cînd ești tînăr, alta e singurătatea bătrîneții care pe mine mă sperie cel mai tare, atunci cînd, chiar dacă simți că te apasă cumplit, să nu mai fii în stare să te îmbraci și să ieși în oraș. Singurele momente în care îmi doresc să fiu complet singură, să mă izolez, să închid cinci uși după mine sînt cele în care scriu, însă nu poți să scrii 24 din 24. Gata, am terminat, mă duc să port o conversație oarecare de tipul „Ce mîncăm azi?“.                

Caraiman

Scrisul

Singurătatea bătrîneții. 

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
Ce a scos la iveală ancheta privind moartea actorului din Friends, Matthew Perry. Raportul autopsiei
Poliția din Los Angeles și Agentia de Control al Drogurilor din SUA au deschis o anchetă privind moartea îndrăgitului actor din Friends, Matthew Perry. El a fost găsit fără suflare în octombrie 2023 din cauza efectelor acute ale anestezicului ketamină.
image
Istvan Kovacs „fluieră“, diseară, finala Ligii Europa: cât câștigă cel mai bine plătit arbitru român
La Dublin, pe „Aviva Stadium“, în față a peste 50.000 de spectatori, se va decerna primul trofeu european din acest sezon, cel din Liga Europa. Atalanta – Leverkusen se va juca, diseară, de la ora 22.00 (Pro Arena) cu o brigadă din România.
image
Ce a mâncat la micul dejun o femeie care a reușit să slăbească 45 de kilograme: „ajunge până la prânz și te simți bine“
O utilizatoare TikTok a împărtășit o rețeta de mic dejun care a ajutat-o să slăbească 45 de kilograme, din cele 100 pe care le avea. Este o rețetă simplă, ușor de făcut și la îndemâna tuturor.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.