Ridică ușor piciorul de pe ambreiaj!

Publicat în Dilema Veche nr. 1027 din 14 decembrie – 20 decembrie 2023
image png

Mă așez la volan. Îmi trag scaunul, îmi ajustez cu seriozitate oglinzile, îmi pun cu încetineală centura – așa voi face și la examen. De fapt, trag un pic de timp, pe lîngă noi trec mașini în flux continuu, în intersecția de la Eroii Revoluției, e oră de vîrf, dar de fapt cînd nu mai e oră de vîrf în București? Totul se desfășoară într-o vrie, nu mă stresează traficul, nu m-a stresat de la prima lecție, dar întîrzii un pic momentul în care voi intra și eu în tot acest tăvălug din care nu mai poți ieși. De cînd fac școala de șoferi, simt acest oraș altfel decît pînă acum, altfel decît în toți cei 45 de ani în care am trăit aici, e o experiență cu totul nouă. Îl simt ca pe un monstru care te mestecă, te înghite, te digeră, te scuipă, îl simt ca pe un organism viu, în mișcare. În trafic, nu mai ai unde să te ascunzi, cum faci ca pieton, cînd cauți oaze de liniște, parcurile, străzile pustii. Instructorul cască nerăbdător și îmi spune: „Hai să ne punem în mișcare, apasă ambreiajul!”.

Dau semnal stînga. Prima imersiune e mai dificilă, ca atunci cînd te arunci în apă, la bazin, de pe trambulină, după care totul devine cumva firesc – stai în coloană, ambreiaj, accelerație ușor, schimbă cu a doua, ambreiaj și frînă, semnal, ia semnalul, asigură-te, n-ai văzut pietonul, era să calci pietonul, vai de mine, ba l-am văzut, dar am pus frînă cam tîrziu, alteori pun prea repede și stau la șase metri după ăla din față. „Ești prea crispată la volan!”, îmi zice instructorul. Sînt varză, știam că voi fi un dezastru – ce vreți, la vîrsta asta nu mai ai lejeritatea și reflexele de la 20, deși tot instructorul îmi zice că are elevi de 20 care sînt mai varză decît mine, nu se pot concentra. Cînd nu știu ce să fac, mă agăț de volanul ăla ca de un colac de salvare, mă încleștez pe el și apăs cu îndîrjire ambreiajul pînă la capăt. Pedala de ambreiaj este cel mai mare dușman al meu, încă nu i-am înțeles rostul, mi se pare un mod primitiv de a conduce un vehicul. Cînd conduc alți șoferi, mă uit la ei cum o apasă din instinct, relaxați, fără să se gîndească la ea, oare voi ajunge și eu vreodată în faza asta? „Schimbă cu a treia”, să nu uit de ambreiaj, înainte, nu după. Cîteodată nici nu mai știu unde sînt, n-ai timp să te uiți pe stradă, la clădiri, la „obiective”, orașul însuși devine fluid și parcă se scurge pe lîngă tine, am senzația că mă învîrt în cerc fără nici un sens. Ce m-o fi apucat să fac școala de șoferi tocmai acum, în mijloc de iarnă, cu ploi și fulguieli, cum naiba pornesc ștergătoarele astea?         

În timpul regimului comunist, am fost o familie fără mașină și nu i-am invidiat niciodată pe posesorii de Dacia 1300, brand național și cel mai des întîlnit automobil de pe drumurile patriei – mai tot timpul reparau cîte ceva la ea, mai mereu vedeam pe cîte un nene, într-o parcare, căruia îi ieșeau doar picioarele de sub o Dacie, în plus mai era și stresul cu cozile la benzină, de parcă nu ne-ar fi ajuns cozile ca să nu murim de foame, la carne, la lapte, la unt, mai erau și duminicile cu soț sau fără soț în care nu aveai voie să mergi cu mașina, Ceaușescu visa o Românie a omului econom, o țară eco, rurală, încremenită. Mda, și nici nu prea aveai nevoie de mașină. Eu și taică-miu ne urcam duminica în trenul personal care pleca din Gara de Nord ca să mergem la munte. Tren de plăcere. La mare mergeam tot cu trenul, cu trenul rapid. Unde naiba să mergem în altă parte? Nu mergeam la Viena, la Christmas Market, nici în Grecia, prin insule. Nu mergeam, de fapt, cam pe nicăieri, în România comunistă lipsea ceea ce numim acum mobilitate.  

Sîntem o familie cu tradiție de șoferi „bătrîni”. Maică-mea și-a luat permisul la 48 de ani, taică-miu la 52. Instructorul îmi zice că a avut elevi și de 70 de ani. Prima noastră mașină a fost tot o Dacie, „albăstrica”, mai mult era prin service decît în parcarea din spatele blocului, cu ea am descoperit un sat idilic, pe lîngă Cîmpina, unde ei și-au cumpărat o casă de vacanță – dacă n-am fi avut mașină, n-am fi reușit să ajungem acolo în week-end. O sută de kilometri – nu exista autostradă, nici centura Ploieștiului, îi făceam în trei ore, dar îi făceam. Astăzi, nici în satele dobrogene de la mare, de dincolo de granița cu Bulgaria, cele pe care le iubesc atît de mult, nu poți ajunge fără mașină. Sînt pentru privilegiații care știu să învîrtă volanul, faci pînă acolo tot trei ore. Dacă n-ai permis, te rogi de alții să te ducă.

Apoi, maică-mea a primit o mașină „de la întreprindere” – tot o Dacie break, albă. O conducea în fiecare zi, pe același drum, cu ochelari de cal. Zi de zi era șoferiță. Pînă cînd i-au furat-o din fața blocului. Cine naiba să fure o Dacie albă break? La ce bun? Au găsit-o după o săptămînă abandonată undeva pe la Glina. Taică-miu, proaspăt șofer care se credea deja Schumacher, a pus piciorul în prag – gata, ne cumpărăm mașină nouă, din fabrică! Tot Dacia, de data asta Logan. A iubit-o ca pe copilul lui, a avut grijă de ea cu duioșie. Pînă la urmă a ajuns la noi pentru o vreme, adevărul este că și eu am iubit-o pentru fantastica libertate de mișcare pe care brusc am avut-o. Cutia aia de tablă pe patru roți chiar voia să călătorească, avea potențial. Dar nu se mai putea, mă săturasem – nu mergea aerul condițional, nu mergea dezaburirea, nu mai mergea radioul, nu mai mergea nimic, decît mașina în sine.

La următoarea mașină, iată-mă pe mine, la 45 de ani, back to school, cum se zice acum. Folosim mașina în București cel mult o dată pe săptămînă, nu depindem de ea. Dar o folosim la drumuri lungi. Cele mai fericite momente din viața mea au fost pe aceste drumuri în care ne îndreptam spre necunoscut. Nu-mi doresc să conduc prin București, să contribui și eu la haosul de aici, îmi doresc în schimb ca în nopțile toride de vară, cînd oricum nu pot să dorm, să am această opțiune – să mă pot urca la volanul mașinii și în trei ore să fiu pe o plajă din Bulgaria. Fără să depind de nimeni și de nimic. Într-adevăr se numește mobilitate.  

„Hai, ridică ușor piciorul de pe ambreiaj... accelerăm ușor!” La fiecare lecție fac mici progrese. Nu m-am gîndit că la vîrsta mea mai pot învăța cu atîta ușurință ceva nou, ceva practic, asta înseamnă că încă n-am început să îmbătrînesc. În plus, anul ăsta am suferit ditamai trauma pe care n-am reușit nici acum să o depășesc, Xanax, meditație, scris și citit, nimic n-a funcționat, în schimb lecțiile de șofat sînt terapie pură, îmi golesc capul de gînduri, orașul e fluid, se scurge pe lîngă mine, habar n-am unde sînt și nici nu contează. Descopăr o „specie” nouă – pietonul. 

Ani întregi, am fost doar pieton, acum privesc din cealaltă perspectivă. Pietonul e naiv, vine și el spre casă cu două sacoșe de la Mega, cască gura, e neglijent, se uită pe cer, la păsări, pietonul e viu, dar din mașină e doar „obiectul” care trebuie evitat. O mamă își ceartă copilul chiar pe trecere. O bătrînică pune piciorul cu fereală, nu știe ce vrea să facă mai departe – „Eu ce fac aici, opresc, aștept, trec?”. Trece și un biciclist în viteză, a fost doar o muscă zburînd prin fața ochilor tăi. Mă încleștez cu mîinile de volan, de parcă ar fi un colac de salvare. „Ești prea rigidă!”, îmi spune instructorul, în timp ce vorbește la telefon relaxat cu prietenii lui: „Ești bine? Ai fost la doctor?... Da, lasă-o mai ușor!... Ne vedem week-end-ul ăsta, nu-i așa?... Mai ușor cu accelerația aia!”. Conduc perfect cu picioarele lui. Dar cînd vor fi picioarele mele?

În ziua de azi, copiii fac școala de șoferi înainte să împlinească 18 ani, e un skill necesar, zic părinții, iar atunci cînd intră la facultate le cumpără un Audi sau un BMW să nu fie mai prejos de ceilalți. Clujul, oraș universitar, e sufocat de mașini scumpe. Ale studenților. Îmi mai dau seama din ce în ce mai mult că fac parte dintr-o altă generație –  părinții mei nici nu s-au gîndit la așa ceva pentru mine, mașina nu era un must, nu existau schimburi de experiență între elevi prin programe Erasmus încă din gimnaziu, sîntem o generație încremenită în proiect. O generație traumatizată oricum, care reacționează prost la traume colaterale, inevitabile într-o viață de om. „Ambreiaj și frînă ușor!” Am 45 de ani și pot conduce o mașină.

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.