Totalitarism 2.0

Andrei KOLESNIKOV
Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Totalitarism 2 0 jpeg

În lucrarea sa din 1970,

, Albert Hirschman a expus cele trei opţiuni pe care le au oamenii pentru a răspunde nemulţumirilor în cadrul organizaţiilor, firmelor sau statelor: pot pleca, pot cere o schimbare sau pot să se conformeze. În cei 45 de ani de la publicarea cărţii sale, cadrul teoretic al lui Hirschman a fost aplicat cu folos într-o gamă variată de contexte. Utilizarea sa pentru a înţelege politica rusească actuală ne oferă, de asemenea, perspective importante.

În perioada 2011-2012, mulţi dintre cetăţenii ruşi cu un nivel ridicat de educaţie şi cu o situaţie materială bună au ieşit în stradă pentru a cere democraţie autentică, sperînd că „vocile“ lor vor putea schimba sistemul din interior. Dar Vladimir Putin, care a obţinut un capital electoral covîrşitor ce i-a permis să revină la preşedinţie cu un al treilea mandat, nu i-a ascultat; în loc să o facă, a crescut gradul de represiune. 

Astfel că anul trecut, cînd Putin a invadat şi a anexat Crimeea, disidenţilor declaraţi sau potenţiali le-au rămas doar două opţiuni: „ieşirea“ (prin emigrare sau retragere în viaţa privată) sau exprimarea „loialităţii“ (prin manifestarea activă sau pasivă a consimţămîntului). Ţinînd însă cont că rata de susţinere a lui Putin depăşeşte frecvent 80%, se pare că cei mai mulţi ruşi au ales a doua opţiune. 

Dar, la fel ca pe vremea Uniunii Sovietice, această majoritate „loială“ include un număr mare de cinici – ca să nu mai vorbim de cei care preferă să se retragă din viaţa civică – cărora le rămîne să dezbată politica la masa din bucătărie sau la cluburile de discuţii. Între timp, cîţiva experţi în economie şi politică întemeiază comunităţi neoficiale, care elaborează planuri de posibile reforme, pentru cazul în care actualul regim ar pica. 

Au mai apărut şi alte similarităţi cu vremurile sovietice. Creşterea gradului de susţinere pasivă a lui Putin şi a politicilor sale nu mai e suficientă; regimul solicită exprimarea unui acord însufleţit, în timp ce impune reguli de comportament aprobate de guvern. 

Ceea ce aminteşte de observaţia specialistului american în ştiinţe politice Zbigniew Brzezinski, în 1950, potrivit căreia regimurile totalitare (spre deosebire de cele autoritariste) impun cetăţenilor atît interdicţii,

obligaţii. Ellendea Proffer Teasley redă acest punct de vedere în romanul memorialistic best-seller, scris în rusă,

observînd că sistemele totalitare cer nu numai obedienţă, dar şi participare.

În ce constau aceste obligaţii în Rusia contemporană? Maşina dumneavoastră – să spunem un Mercedes, pentru cei relativ înstăriţi – trebuie să arboreze o panglică cu Sf. Gheorghe, un simbol recent inventat pentru victoria Rusiei în cel de-al Doilea Război Mondial. Întregul personal militar, al serviciilor speciale sau al poliţiei nu are voie să călătorească în afara ţării, în vreme ce profesorii mai multor universităţi publice trebuie să ceară permisiunea pentru a putea participa la seminarii şi conferinţe în străinătate. Dascălii trebuie să includă Crimeea pe harta Rusiei, iar angajaţii întreprinderilor de stat sînt obligaţi să participe la demonstraţii proguvernamentale.

Refuzul de a se conforma acestor solicitări poate avea consecinţe grave, aşa cum se întîmpla şi în era sovietică. După cum remarcă Proffer, Brodsky încearcă „să se revolte împotriva culturii lui «noi»“, considerînd că „un bărbat care nu gîndeşte pe cont propriu, un bărbat care se alătură maselor este parte din structura malefică“ a totalitarismului – şi, ca atare, este exilat din Uniunea Sovietică în 1972. Putin, astăzi, nu pare să fie cu nimic mai conciliant. 

Cu cincisprezece ani în urmă, cînd eram editorialist la

, cel mai mare ziar din Rusia, am scris un articol în care comparam orînduirea politică care se prefigura sub Putin cu regimul lui Mussolini din Italia. Articolul nu a fost publicat – redactorul-şef a considerat că paralela pe care am făcut-o era prea dură. Din nefericire, previziunea mea s-a adeverit: Putin a construit o versiune modernizată a statului corporatist, aderînd aproape cu totul la formula mussoliniană: „Totul în interiorul statului; nimic în afara statului; nimic împotriva statului“.

Deşi Constituţia Rusiei îi înzestrează sistemul politic cu toate caracteristicile democraţiei, pentru a-şi consolida puterea, regimul lui Putin le manipulează şi le distorsionează, făcîndu-le de nerecunoscut. Putin foloseşte mediile ca instrument de propagandă, împingînd puţinele publicaţii independente spre limita dispariţiei. El controlează cele mai multe organizaţii ale societăţii civile şi le etichetează pe cele pe care nu le controlează ca „agenturi străine“. 

Cel mai flagrant însă este faptul că statul rusesc condus de Putin forţează mobilizarea politică a cetăţenilor, interpretînd neparticiparea ca pe o formă de opoziţie faţă de regim. În acest context, opţiunea „ieşirii“ a lui Hirschman – sub forma „emigrării interioare“, cel puţin – s-ar putea să nu fie atît de la îndemînă precum pare; ar fi uşor, în fond, să interpretezi o astfel de mişcare drept rezistenţă. 

Fără îndoială, cetăţenii ruşi beneficiază de libertatea de a călători în afara graniţelor ţării, ceea ce înseamnă că Putin nu a construit un stat complet totalitar – deocamdată, cel puţin. Dar ambiţiile regimului sînt de netăgăduit. Poate că abordarea actuală a regimului poate fi descrisă cel mai bine ca „totalitarism hibrid“. 

Într-un regim totalitar, a scris Hannah Arendt, statul este singura forţă care modelează caracterul societăţii. Poate că Putin nu a ajuns încă aici, dar, cu siguranţă, aceasta este direcţia în care evoluează. Iar istoria ne oferă motive temeinice să fim precauţi cu o ţară în care loialitatea este singura opţiune.

Andrei Kolesnikov este membru senior şi şef al catedrei de Politică internă rusească şi al programului „Instituţii Politice“, la Centrul Carnegie din Moscova.  

©Project Syndicate, 2015 -

traducere de Matei PLEŞU  

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.