Defazajul cronic al societăţii civile din România

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Defazajul cronic al societăţii civile din România jpeg

Demers mai serios şi mai amplu de documentare a acţiunilor şi efectelor regimului comunist decît cel făcut de Academia Civică e greu de găsit în România. Dacă iei doar multitudinea de cărţi scoase de Fundaţia Academia Civică, ca să nu mai spun de Muzeul de la Sighet sau de simpozioanele de acolo, şi tot ar fi suficient. Pe Hasek al literaturii concentraţionare din România – adică pe Florin Constantin Pavlovici cu a sa

– aici l-am citit. Aici apare şi seria „Şcoala Memoriei“, respectiv transcrierile bine îngrijite ale colocviilor şi discuţiilor de la Şcoala de Vară de la Sighet. Şi tot aici a fost publicată „Cartea Morţilor“ – funebra listă de zeci de mii de nume ale celor ucişi în timpul comunismului, în detenţie, în anchete, în deportări sau la munca silnică. 

Problema este însă că Academia Civică este una dintre puţinele instanţe civice care mai activează în România. Şi că pe lîngă tema comunismului, care iată, la Academia Civică supravieţuieşte, zona civică din România nu prea mai are alte preocupări, eventual mai decis axate pe subiectele din prezent. De exemplu, fenomenul refugiaţilor, care e lăsat la cheremul unor profitori politici, de regulă ageamii în materie. Sau fenomenul pelerinajelor, pentru care presa, în stadiul în care e, nu mai are forţa analitică de a-l trata, cu tot efortul (salutar) al PRO TV-ului de a face un fel de documentar despre Arsenie Boca. Continui la întîmplare cu disputa de la începutul anului legată de masacrul de la

care a avut un ecou emoţional în ţară, dar cantonat mai exact la nivel de Facebook. Unde sînt discuţiile de altădată de la GDS, atunci cînd un subiect ardea?! 

De fapt, dezbaterile de actualitate sînt astăzi captive într-o reţea formată de conturile de

o serie de blog-uri mai mult sau mai puţin competente şi subsolurile de comentarii de pe site-urile de ştiri. Şi asta e cam tot. Nu se compară cu cadrul elaborat, doct şi responsabil creat de Academia Civică, prin invitaţi, simpozioane şi cărţi, cadru care însă e oarecum rezervat analizei comunismului. E adevărat, multe lucruri din societatea de azi pot fi explicate ajungînd la eventuala lor rădăcină comunistă, dar sînt şi altele, şi nu puţine, care nu pot fi înţelese doar secvenţial.  

Simplificînd şi generalizînd simultan, aş putea spune că societatea civilă din România e preocupată preponderent de un subiect din trecut. Din trecutul recent, e corect, dar e tot din trecut. Poate că e şi un sindrom al lucrului care, nefăcut bine la timp, revine cu insistenţă. Dar nu pot să nu observ că într-un fel, la acest capitol al decalajului societăţii civile, istoria pare să se repete. Şi exemplificarea vine tot de la o carte a Fundaţiei Academiei Civice, şi anume cel mai recent număr al seriei „Şcoala Memoriei“. 

Numărul de care vorbesc

încadrează, probabil deliberat, multe dintre evenimentele anului 1989. De pildă, evenimentele din ţările comuniste din vecinătate (sau din vecinătatea extinsă, Cehia şi Polonia). Pentru istorici e poate deja stabilit că pe atunci societatea civilă din Polonia sau Ungaria nu doar că exista, ci se afla la lucru, şi nu doar la lucru, ci lucra cu un spor extraordinar: se organiza, manifesta, negocia cu comuniştii şi alte multe activităţi ulterior foarte folositoare. Pentru oamenii obişnuiţi însă, acest aspect e deseori ignorat. Ne închipuim probabil că anul 1989 a fost pentru toţi la fel ca în România, şi anume cenuşiu şi plin de aşteptări pînă în ultima lună a lui. Ei bine, nu prea. Comunismul, ca şi capitalismul sau orice orînduire am lua, începînd cu cea sclavagistă, e şi cum şi-l face poporul. Chiar şi moldovenii de peste Prut au avut un 1989 mai activ, cu manifestaţii repetate, încăpăţînate, cu valuri de arestări, răsturnări de situaţii şi proclamaţii. Încadrarea, contextualizarea de care spuneam sugerează observaţia pe care am menţionat-o privind defazarea societăţii civile româneşti: în România, societatea civilă s-a manifestat mai ales

căderea comunismului. În marea majoritate a ţărilor din jur, ea s-a manifestat deja

comunismului, sau măcar în ultimele luni sau în ultimii ani ai acestuia. 

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.
image
Cum a primit un şofer aer în loc de combustibil la o benzinărie din Argeş. Ce nereguli a descoperit Protecţia Consumatorului
O pompă de combustibil la staţia Fuel One din comuna argeşeană Căteasca contoriza costul cantităţii de combustibil livrate, ca şi când ar fi fost distribuită în mod real, însă în fapt containerul de combustibil era gol, au descoperit după un control efectuat miercuri 10 august inspectorii de la CJPC Argeş.
image
Şoferiţa din Iaşi care a ucis patru muncitori pe şosea, acuzată de omor calificat. Declaraţii uluitoare
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.