Poveşti aiuritoare de iubire (IV)

Publicat în Dilema Veche nr. 599 din 6-12 august 2015
Poveşti aiuritoare de iubire (IV) jpeg

Să tot fi fost prin 1960 cînd „s-au cunoscut“. Sau aşa se zice, că de ştiut se ştiau ei de pe la horă. Frumoşi şi tineri, dansînd pînă în noapte. Şi-au jurat iubire veşnică şi apoi au făcut dragoste în grădina lui moş Gheorghe căruţaşul. Apoi, el a plecat recrut la marginea ţării, cerîndu-i să-l aştepte. Şi Niculina l-a aşteptat, desluşind cu voluptate rîndurile scrise cu migală şi amărăciune de tînărul soldat, în nopţile lui de santinelă la marginea ţării. Dar, într-o zi de toamnă, tată-su i-a pus bocceluţa cu cîteva lucruşoare la spate şi-a trimis-o sus pe deal, la cules de vii, să facă un ban, să-şi pună deoparte pentru zestre şi nuntă. Tot satul plecase, de ce nu s-ar duce şi ea, că doar era mare, 18 ani bătuţi pe muchie, cît să mai stea în fustele mă-sii?! Şi Niculina plecă, luînd cu ea scrisorile iubitului recrut şi speranţele de timp grăbit de aşteptare. În luna aia din octombrie 1960, în iureşul toamnei, printre culegători şi tulburel, Niculina l-a pus deoparte pe Pătru. Şi-a spus că, dacă tot se va mărita cu el, dacă tot va fi să fie împreună, să se abandoneze o vreme în nebunia toamnei. A rîs şi a glumit, a dansat şi a cîntat, s-a tachinat şi a flirtat cu toţi bărbaţii tineri de pe acolo, pînă într-o seară, cînd unul dintre ei a dus-o printre podgorii şi s-au iubit cu foc şi patimă. Şi s-au iubit mai apoi în toate serile de octombrie, printre struguri şi culegători, fără întrebări, promisiuni sau gînduri de viitor. Cînd strugurii s-au terminat, fiecare a plecat, luînd doar amintirea nopţilor pătimaşe dintre podgorii. Doar că amintirea nu era doar a lor… 

Pătru s-a întors în sat după mai bine de doi ani, matur de acum şi gata să fie la casa lui. În nopţile lui de veghe doar la asta s-a gîndit şi le-a aranjat pe toate: nunta, casa, viaţa cu Niculina, copiii, traiul, viitorul. Doar că amintirile Niculinei din acel octombrie au ajuns la urechile lui înainte să păşească în curtea casei… şi totul s-a prăbuşit. Lacrimile şi căinţele fetei nu reuşiră să-i dezgheţe inima. Jură atunci să se răzbune pe toţi şi mai ales pe el: strigă că se va însura cu cea mai urîtă şi cea mai curvă femeie din lume. Niculina îl aşteptă o vreme şi apoi se mărită cu unul Gheorghe a lu’ Pandele Vrăjmaşul. În ziua nunţii, în rochia de mireasă şi cu voalul pe cap, îi trimise vorbă lui Pătru să vină s-o scape de măritişul ăsta sau măcar să iasă la islaz şi să fugă în lume amîndoi, că doar pe el îl iubeşte. Dar Pătru rămase surd la cerinţele Niculinei. Se însură şi el cîteva luni mai tîrziu, cu Leana, urîtă şi curvă, aşa cum jurase. Căsătorii ratate şi vieţi frînte.  Gheorghe se dovedi omul dracului, harnic, econom pînă la avariţie, răzbunător şi gata să-şi verse furia pe spinarea Niculinei pentru iubirile ei din trecut. Nici Pătru nu nimeri mai bine, chiar dacă Leana se dovedi „o femeie de casă“, care-i turnă repede patru copii, unul după altul. Dar cînd se uita la chipurile lor, se îngrozea de urîţenia nevesti-sii, căci regăsea în fiecare dintre ei toată hidoşenia femeii pe care nu putea s-o iubească, se îngrozea de viaţa lui trăită fără rost, fără viitor. Se irosi, apoi, plecînd prin lume, încercînd să uite de nevasta urîtă, de copiii ce-i semănau, de viaţa ce-i fusese potrivnică. 

Revenea adesea, dar nu pentru Leana şi copiii lui, ci pentru Niculina. Se vedeau pe cîmp sau prin păduri, plecau împreună la băi sau la munte, îi ştia tot satul şi toate satele din jur. Umblau unul cu altul şi unul după altul, dar mîndria aia oarbă nu-i îngăduia lui Pătru s-o ierte. Cînd Niculina prindea curaj şi-i cerea s-o scoată din gura lumii şi din mîinile lui Gheorghe, Pătru o privea cu ură, se ridica şi pleca, rătăcind săptămîni şi luni, după care iarăşi revenea şi-o luau de la capăt. A fugit de ea pînă în ţările arabe şi, cînd s-a întors, i-a pus în poală o sacoşă cu aur. „Ia“, i-a zis. „Te-aş fi îmbrăcat în aur din cap pînă-n picioare de-ai fi rămas doar a mea.“ Au trăit aşa patruzeci şi cinci de ani, ştiuţi de toţi, blestemaţi şi huliţi de ai lor, rătăcind prin propriile vieţi, fără nici un Dumnezeu. Pătru a închis primul ochii în braţele Leanei, curva ce l-a slujit ca un cîine, sperînd că se îndreaptă odată cu trecerea anilor. Niculina s-a dus şi ea cîţiva ani mai tîrziu, că doar nu putea să-l lase singur pe cel pe care l-a aşteptat aproape toată viaţa. 

Povestea o ştiu de mult. L-am cunoscut pe Pătru, aşa cum o ştiam şi pe Niculina, iar zilele astea neamurile lui şi neamurile ei s-au gîndit că ar fi bine să treacă peste mîndria oarbă a ţăranului care le-a stricat întrucîtva vieţile, punînd de-o nuntă. Cum s-a sfîrşit e o altă poveste… 

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Foto: wikimedia commons

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.