Puterea cuvintelor, cuvintele puterii – despre ştirile de altădată

Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Într-o epocă în care ştirile ne vin de pretutindeni, bombardîndu-ne cu „noutatea“ lor, nu prea ne mai punem întrebări cu privire la drumul lor de la concepere la postarea pe prima pagină. Prezentul nostru foarte recent ne lasă să credem (şi poate că aşa este?!) că ştirea nu este decît un alt bun de consum, gata preparată şi aruncată în galantar. Dar nu a fost întotdeauna aşa. 

Multă vreme, ştirea a fost considerată „marfă de lux“. Despre asta ne vorbeşte Ovidiu Cristea în noua sa carte

(Tîrgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2014). Ştirile, informaţiile şi întreaga reţea construită în jurul lor reprezintă puterea. Această putere acordată cuvintelor ocupă un loc important în raporturile de dominare a celorlalţi. Domni, prinţi, regi, baili, sultani, boieri sînt personaje secundare în cartea lui Ovidiu Cristea, locul principal fiind ocupat de ştiri, informaţii, căutate, rîvnite, cumpărate, vîndute, negociate, ascunse sau expuse. Dar, pentru a deveni „marfă de preţ“, ştirea trebuie să capete valoare, să lepede de pe ea suspiciunea de zvon, să devină credibilă, să capete „puterea“ de a transmite ceva real, prin intermediul „unei persoane de încredere“.

Plasată într-o epocă îndepărtată, secolele XV-XVI, cînd parcimonia surselor româneşti este singura realitate, analiza este cu atît mai importantă cu cît autorul se plimbă, cu folos, talent şi inspiraţie, pe drumurile care leagă Veneţia de Sublima Poartă. Scotocind în arhivele timpului, citind cronici bizantine, veneţiene, turceşti, franţuzeşti sau slave, analizînd documente redactate în diferitele limbi ale vremurilor, Ovidiu Cristea ne oferă o lume a tenebrelor şi secretelor, mînuită de iscoade şi spioni. 

Între comunicare şi lupta pentru putere există o „puternică legătură“, într-o perioadă în care „cercurile conducătoare tindeau să nu acorde nici un rol politic oamenilor de rînd“, conchide autorul (p. 38). Or, pentru a stăpîni, mai-marii vremurilor se folosesc de zvonuri, lansate spre a fi rumegate în timp ce informaţia bună este purtată de emisar pe drumuri sigure spre destinatar. Veţi descoperi că oralitatea ocupă un loc important în transmiterea zvonurilor şi ştirilor. În prima parte a cărţii, care se ocupă de mînuirea, transmiterea, receptarea şi folosirea ştirilor de către voievodul Ştefan cel Mare, prin intermediul corespondenţei cu Braşovul, Sibiul şi Ţara Românească, regăsim constant această oralitate cu un farmec aparte, dacă n-ar îngreuna destul de mult munca cercetătorului de astăzi. „Şi ce are să vă spună «mesagerul» să credeţi, căci sunt cuvintele adevărate ale domniei mele“, o formulă stereotipă a unui domn muntean care naşte întrebări, ipoteze şi o serie lungă de interpretări „multiple şi variate de la o situaţie la alta“ despre conţinutul ştirilor transmise în acest fel (pp. 89-90). 

În această lume a oralităţii, statutul emisarului trebuie să fie unul foarte solid, pe mîna lui aflîndu-se această „marfă de lux“ care este ştirea. În cea de-a doua parte a cărţii, intitulată splendid „Lumea şoaptelor“, ni se dezvăluie mecanismele prin care se culeg, se selectează şi se transmit informaţiile şi ştirile. Spionii şi iscoadele folosite în Imperiul Otoman, Serenisima Republică Venetă şi Ţările Române se ascund sub diferite denumiri lingvistice. Dar nici una, ne spune autorul, „nu ne ajută să trasăm linia de demarcaţie între un simplu informator, mai mult sau mai puţin versat în strîngerea de informaţii, şi un spion de profesie“ (p. 151). Explorator,

iscoadă, spion, „oameni speciali“,

, tot atîtea denumiri pentru aceste personaje ale trecutului care procură şi poartă, de colo-colo, informaţia atît de preţioasă. Printre toţi aceştia, un rol important – şi un profil bine conturat – îl are negustorul, avantajat de posibilitatea „de a călători, de a intra în contact cu multă lume, de a auzi tot soiul de ştiri şi zvonuri, de a se bucura de protecţia autorităţilor“. Un alt lucru care îl recomandă pe negustor, în postura de bună iscoadă, este susţinut de importantele sale capacităţi lingvistice. Cunoscător al multor limbi, el se poate mişca „liber“ dintr-o regiune în alta, ascultînd, înţelegînd, colportînd, odată cu stofe şi mirodenii, ştiri şi informaţii. Se desprinde totodată, din acest peisaj, şi o lume a curierilor. Dacă iscoada culege ştirile, curierul este cel care trebuie să le ducă cît mai repede la destinaţie pentru a-şi păstra utilitatea. „Vorba zboară“ prin intermediul lor, iar rapiditatea cu care se strecoară printre pericole spre a duce uneori „ştiri adevărate şi curate“, alteori doar „veşti“ este uimitoare şi demnă de recorduri felurite. 

Cartea este o aventură cu multe ştiri şi spioni, scrisă cu erudiţie, talent şi multă grijă pentru orice informaţie transmisă.

Lectură plăcută! 

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.