René König în Afganistan

Wolf LEPENIES
Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
René König în Afganistan jpeg

Cu cincizeci de ani în urmă, două proiecte de infrastructură din Afganistan lăsau deja să se întrevadă calea pe care țara urma să o apuce în viitorul apropiat. Rușii amenajau o magistrală, de la granița sovietică, prin pasul Salang, pînă la Kabul. Dimensiunile imense ale tunelurilor și galeriilor șoselei care traversa Munții Hindukuș arătau limpede că drumul era destinat mașinilor grele de război, și nu caravanelor tradiționale de cămile. De-a lungul drumului fuseseră construite, la distanțe regulate, fabrici de pîine pentru aprovizionarea trupelor mobilizate. În același timp, a fost construită – de către americani - o șosea temerară care traversa defileul Tang-e-Garu. În Afganistan, puterile mondiale SUA și URSS construiau împreună o cale directă de acces spre Pakistan. Probabilitatea unui conflict care să afecteze întreaga regiune creștea vertiginos.

Posibilele urmări ale proiectelor de infrastructură ruso-americane au fost descrise de un atent observator: sociologul René König. Reîntors în Germania din exilul elvețian, la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cosmopolitul König a marcat decenii la rînd sociologia Republicii Federale Germane. Începînd cu anul 1962, el a coordonat un proiect de susținere a învățămîntului, inițiat de universitățile din Köln, Bonn și Bochum, desfășurat la Universitatea de Studii Economice din Kabul. În anul 1978, colaborarea germano-afgană a trebuit să înceteze: prim-ministrul Mohammed Daoud a fost ucis în așa-numita „revoluție din aprilie”, iar puterea a fost preluată de un „Consiliu revoluționar al forțelor armate” prosovietic. În 1979, de Crăciun, trupele URSS mărșăluiau în Afganistan. Mărturia lui René König despre Afganistan alcătuiește un capitol din autobiografia sa Leben im Widerspruch (Viața în contradicție), apărută în 1980, și este de o actualitate tulburătoare.

Tînărul student René König i-a întîlnit pe primii afgani în Turcia – o țară care îl fascina prin rapiditatea cu care s-a modernizat, sub îndrumarea liderului charismatic Kemal Atatürk. În timp ce călătorea prin țară cu un „Dolmuș” (un fel de maxi-taxi turcesc), în mașină urcă doi afgani. Ei au lăsat asupra lui König impresia unor oameni „extrem de refractari”. Mai tîrziu, după ce profesorul de sociologie va cunoaște Afganistanul – „cea mai complicată țară a Orientului Mijlociu” –, această impresie izolată se va transfera asupra întregii populații.

Impregnați de cultura individualistă a Occidentului, vizitatorii din Köln au fost șocați să întîlnească o lume în care individului i se impunea, într-un mod care nu lăsa loc de compromisuri, solidarizarea cu asociațiile de familie, grup sau trib. Spațiul în care trăiau familiile spunea multe: nu existau camere în care cineva să se poată retrage în singurătate. Obligativitatea studiului individual, neobișnuit pentru ei, le-a provocat studenților Universității de Studii Economice din Kabul, care funcționa după model german, tulburări severe de personalitate. Ele erau agravate de o boală, descrisă de un etnolog francez ca „psitacoză” [boală infecțioasă a papagalilor sau „boala papagalilor”, termen utilizat, aici, în sens figurat, n. trad.]: în școlile coranice, elevii erau învățați de mici să învețe cantități mari de materie pe de rost, papagalicește – dar nu erau capabili să formuleze ei înșiși nici un argument.

defileul tang e garu 3 jpg jpeg

                                                          Defileul Tang-e-Garu

Nu era însă vorba în nici un caz de un refuz generalizat al modernizării sau de o respingere a contactului cultural cu Vestul. Dimpotrivă, la tinerii afgani întîlneai uneori o precipitare în direcția modernizării, care căpăta trăsături aproape comice. König, bunăoară, îi critica la cursurile sale din Kabul pe unii experți occidentali – precum politologul Karl Deutsch, care declarase odată că „societățile de tranziție” ca Afganistanul trebuie să urmeze, toate, aceeași cale: să fie tot mai puțin asemănătoare țării celei mai sărace – pe atunci, Etiopia – și să devină tot mai asemănătoare țării celei mai bogate, și anume America. Un student, care abia învățase această lecție și nu voia să o abandoneze, l-a contrazis furibund pe criticul König: Afganistan trebuia să devină cît mai rapid America Orientului Mijlociu.

La acel moment, 15% din studenții Universității de Studii Economice din Kabul erau femei. Un vast volum din seria Studiilor afgane, co-editată de René König, aborda tema „Emancipării femeilor în Afganistan”. Eforturile de „occidentalizare” a țării nu veneau numai din exterior, existau și inițiative locale. Cînd, în 1919, regele Amanullah Khan a obținut independența Afganistanului față de Anglia, a început implementarea unui lung șir de reforme. Kemal Atatürk și Reza Shah, din Persia, i-au slujit ca modele. În 1921 se deschidea prima școală de fete din Kabul și apărea primul ziar editat de și pentru femei.

Dar încercările de reformă ale lui Amanullah Khan au fost sortite eșecului. El și-a impus ideile prin decret, în loc să încerce să convingă populația pas cu pas. A sfidat Loya Jirga, „Marele sfat” al bătrînilor tribului, și a instigat majoritatea populației masculine, adresînd femeilor un apel de renunțare la văl. Aceste provocări au atins o cotă maximă atunci cînd, cu ocazia unei călătorii în Europa, regina Soraya s-a arătat fără văl. În 1929, Amanullah a fost detronat și a trebuit să părăsească țara. Au urmat după aceea felurite valuri de modernizare, care însă își pierdeau rapid amploarea. Dispoziții legale și articole de Constituție – precum cele care diminuau, în 1964, ponderea legislației Șaria – reprezentau, în ochii străinilor, acte de modernizare. Dar toate erau doar „pe hîrtie”, ele nu reflectau realitatea socială a țării. Refuzul afgan al modernității reflecta nu numai mefiența față de Vest, dar și opoziția față de elita politică locală. Într-o țară ca Afganistan, a cărei populație e saturată de o neîncredere agresivă față de orice putere centrală, întrebarea care se pune pînă în ziua de azi e dacă și cum se poate obține o modernizare „regională”, „dincoace” de nivelul statului național.

René König a schițat o politică de dezvoltare pentru societatea tribală afgană, care ținea cont de particularitățile ei istorice, politice și culturale. Surprinzător din perspectiva zilei de azi, în scenariul lui König islamul nu juca nici un rol. Importantă era, după cum sublinia König, o disponibilitate intelectuală din partea Vestului de a face compromisuri și de a „gîndi pe segmente”: nu trebuia industrializată întreaga țară; modernizarea agriculturii nu era pretutindeni oportună; și nu trebuia ca fiecare curs să fie predat după model occidental. În locul unui ajutor din „perspectiva hotelurilor Hilton”, König propunea munca meticuloasă la fața locului. El nu vedea în societatea industrială de tip occidental „forma normală” – față de care celelalte orînduiri economice și sociale par anomalii –, ci mai degrabă „o alcătuire extremă despre a cărei oportunitate se pot formula diferite păreri”.

Pornind de la scepticismul său față de stilul de gîndire „totul sau nimic”, König a avansat propuneri pentru ameliorarea economiei locale – impresionante prin cunoștințele amănunțite pe care le dezvăluie. König conturează, fără urmă de prezumțiozitate, utopia unei colaborări între țările sărace și cele bogate; chiar dacă nu ar fi împiedicat toate conflictele, materializată  la timp, o astfel de utopie le-ar fi atenuat, probabil, pe cele mai multe dintre ele.

König nu și-a făcut iluzii. Afganistanul – se poate oare vorbi de un „stat” în cazul acestei țări? – era „o alcătuire extrem de fragilă, cu un echilibru foarte precar”. Pe fondul frămîntărilor interne și al permanentelor conflicte tribale, țara era o pepinieră pentru conflicte viitoare. La René König găsim motivele pentru care s-a ajuns aici – dar și explicații despre cum s-ar fi putut evita așa ceva.

Wolf Lepenies, sociolog și politolog, fost rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin, este profesor emerit la Freie Universität Berlin.

traducere de Matei PLEŞU

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.
livada de smochini este langa buzau jpg
Un buzoian a pariat pe cultivarea smochinelor si a câștigat. Este favorizat de clima în schimbare
Culturile exotice de smochine încep să se dezvolte în România, pe fondul condițiilor climatice favorabile. Valentin Badea a pus pe picioare în mai puțin de doi ani o livadă de smochini, în Buzău.
The Oppidum propune cel mai mare buncăr pentru miliardari din lume FOTO Oppidum/Mega
Buncărele miliardarilor: cum încearcă elitele lumii să fenteze apocalipsa VIDEO
Cei mai bogați oameni din lume se izolează din ce în ce mai mult de pericolul schimbărilor climatice, al pandemiilor globale și al epuizării resurselor", scrie Douglas Mark Rushkoff, teoretician media.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.