O să fie sau n-o să fie?

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Zilele trecute, o prietenă din Ardeal avea o discuţie cu părinţii. Făcea planuri să se mute la Bucureşti. Reacţia tatălui său a fost cît se poate limpede: „Nu se poate. Nu e deloc un moment potrivit. Dacă vin ruşii şi ocupă România, n-o să mai poţi pleca de-acolo. Mai aşteaptă, să vezi ce-o să fie.“ 

Evident, de la replica asta se poate porni o dezbatere, în preajma berilor, cu o scurtă pauză la ivirea zorilor, şi concluzii spre prînzul de a doua zi, la ciorba de burtă. Dar, dacă evităm repertoriul de cimilituri şi expedierea hîtră a poveştii în anecdotică, ceea ce se vede dincolo de zîmbetul cu care poţi întîmpina această relatare nu e tocmai vesel. E cert – fără a emite prăpăstii şi păreri definitive – că subiectul „Vin ruşii!“, exprimat în cele mai diverse chipuri, ocupă un loc în conversaţiile noastre de la ora asta. Ideea războiului pluteşte într-un anumit fel, cam peste tot, dar e lipsită de orice contur şi pare, deseori, un soi de pedeapsă care ar trebui să se abată peste „ticăloşia şi stricăciunea“ de la ora asta. La fel ca spectrul crizei economice catastrofale, ca marele cutremur care rade tot, ca ciocnirea cu asteroidul gigantic, războiul e una dintre piesele obligatorii ale scenariilor noastre în care Divinitatea, destinul, întîmplarea, astrele vin să rezolve ceva în locul cuiva. 

De remarcat şi doza fină de istorică naivitate a tatălui din poveste, care, ardelean fiind, trăieşte cu senzaţia că o eventuală venire a ruşilor nu poate avea nici o consecinţă pentru ardeleni. Se poate rîde aici, dar se poate ghici şi seculara experienţă de viaţă a unui popor trecut prin de toate, care distilează, în timp, un arsenal empiric de „pragmatisme“ foarte greu de contrazis. Oricum ar fi, e clar, despre război se vorbeşte destul de des, iar menţionarea limpede a ruşilor nu e deloc o raritate. Pe de altă parte, fabuloasa propagandă rusească – trezită la o nouă viaţă, după

-ul din ultimii 20-25 de ani – are un joc de picioare mai dinamic şi mai tineresc decît cea a capitalismului, făcută praf de oboseală, fumat de iarbă şi dezbătut hermeneutici ale democraţiei. Propaganda rusească e ca nouă, proaspătă, contemporană, ultrapragmatică, ţintită perfect spre cele mai dureroase breşe ale „lumii libere“. 

Propagandiştii ruşi fac acum, cu maximă prospeţime, absolut exact ceea ce făceau confraţii lor occidentali din perioada Cortinei de Fier. Slăbesc, pe zi ce trece, încrederea în orice tip de noţiune care poate fi identificată ca valoare, în spaţiul-ţintă al misiunii lor. Pare simplu, dar nu e deloc aşa. E o întreprindere extrem de costisitoare, care cere timp şi personal foarte calificat. Dar Maica Rusia n-a dus lipsă niciodată de toate astea. Are balta peşte. Sau „Merge banda!“, cum ar mai spune voioşii noştri concetăţeni. Nu

e rezultatul pe care meşterii ruşi, specializaţi în zvonistici şi stări de spirit, vor să-l obţină cu orice chip. Are şi frica rolul ei, foarte important altminteri, în toată povestea asta. Neîncrederea, ezitarea, cauterizarea oricărui entuziasm, nemulţumirea faţă de strîmbătatea legilor, ura faţă de bogaţii ridicol de plini cu de toate, convingerea că tot ce e capitalist eşuează în abuz şi inegalitate cruntă, cam astea sînt notele principale pe care se articulează cîntecelul de leagăn, murmurat patern, dinspre hipnoticele stepe ale Rusiei. 

Faţă de români, propaganda, comunicarea, seturile de mesaje din Rusia sînt foarte contradictorii. Exact aşa cum sîntem noi, adică publicul căruia aceste mesaje se adresează. Noi, poporul, sîntem mîngîiaţi pe creştet. Adică sîntem fraţi ortodocşi „rătăciţi“ – evident, nu din cauza noastră – care trebuie să se întoarcă la căldurica somnului de pe cuptor. Cîteodată, mai primim şi cîte o palmă după ceafă. Dar e cu drag patern. Conducătorii noştri sînt făcuţi în toate felurile, uneori, sau trataţi, alteori, cu o distanţă mai mare decît cea dintre Ţar şi mujic. Acuma… na, ce să zici?! Cînd e vorba de conducători, de cetăţenii care ne reprezintă, avem şi noi părerile noastre. Sînt arhicunoscute gîndurile despre dînşii, n-are sens să le repet aici. Cert e că, mereu, ni se dă o şansă în mesajele astea, dar nu se uită niciodată specificarea faptului că generozitatea s-ar putea să piară la un moment dat. Toate astea, în condiţiile în care interesul naţional e, pentru cei mai mulţi dintre noi, în cel mai bun caz, un subiect de banc. 

Pentru unii dintre români, mesajele astea sînt minunate şi încurajatoare. Vladimir Putin pare un atlet al credinţei, care luptă cu bestia occidentală, în încercarea de a instaura un „mai bine“ pentru toată lumea, o viaţă fără stricăciune, fără tembelisme occidentale, ONG-uri şi iluzorii libertăţi de expresie. 

Ce, fraţilor?! Nu vedeţi turiştii ruşi? Cîtă frunză şi iarbă, în toată lumea! Călătoresc liber? Da, frate, călătoresc! Arată a exploataţi? Nu, frate! Nici vorbă! Atunci, de ce e Putin hulit prin Vest? Au ceva cu el, că nu le cîntă-n strună. N-a pus botu’ la marea conspiraţie. El s-a pus, ca un superbăiat, în calea Răului. 

Pare că orice pe lumea asta ne prinde nepregătiţi. Unde mai pui că există şi nişte domni care agită pericolul rusesc tocmai cu scopul de a crea senzaţia instaurării lui. E complicat. Ca la noi. Totul e complicat. Dar, în haosul ăsta, nu ne opreşte nimeni să ne informăm mai atent şi mai selectiv. După cum nu ne opreşte nici să răspundem, fiecare după cum poate, cînd e cazul, la orice fel de manipulare grosolană. Deşi, pentru unii, e prilej de zîmbet îngăduitor, datoria faţă de locurile în care trăieşti e unul dintre lucrurile pe care s-au clădit naţiuni mari. Naţiuni despre care ne întrebăm mereu: „Cum or fi făcut ăia, dom’le?“ Ca să fie clar – a avea discernămînt e o problemă de datorie. 

Garantat 100%

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.