O să fie sau n-o să fie?

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Zilele trecute, o prietenă din Ardeal avea o discuţie cu părinţii. Făcea planuri să se mute la Bucureşti. Reacţia tatălui său a fost cît se poate limpede: „Nu se poate. Nu e deloc un moment potrivit. Dacă vin ruşii şi ocupă România, n-o să mai poţi pleca de-acolo. Mai aşteaptă, să vezi ce-o să fie.“ 

Evident, de la replica asta se poate porni o dezbatere, în preajma berilor, cu o scurtă pauză la ivirea zorilor, şi concluzii spre prînzul de a doua zi, la ciorba de burtă. Dar, dacă evităm repertoriul de cimilituri şi expedierea hîtră a poveştii în anecdotică, ceea ce se vede dincolo de zîmbetul cu care poţi întîmpina această relatare nu e tocmai vesel. E cert – fără a emite prăpăstii şi păreri definitive – că subiectul „Vin ruşii!“, exprimat în cele mai diverse chipuri, ocupă un loc în conversaţiile noastre de la ora asta. Ideea războiului pluteşte într-un anumit fel, cam peste tot, dar e lipsită de orice contur şi pare, deseori, un soi de pedeapsă care ar trebui să se abată peste „ticăloşia şi stricăciunea“ de la ora asta. La fel ca spectrul crizei economice catastrofale, ca marele cutremur care rade tot, ca ciocnirea cu asteroidul gigantic, războiul e una dintre piesele obligatorii ale scenariilor noastre în care Divinitatea, destinul, întîmplarea, astrele vin să rezolve ceva în locul cuiva. 

De remarcat şi doza fină de istorică naivitate a tatălui din poveste, care, ardelean fiind, trăieşte cu senzaţia că o eventuală venire a ruşilor nu poate avea nici o consecinţă pentru ardeleni. Se poate rîde aici, dar se poate ghici şi seculara experienţă de viaţă a unui popor trecut prin de toate, care distilează, în timp, un arsenal empiric de „pragmatisme“ foarte greu de contrazis. Oricum ar fi, e clar, despre război se vorbeşte destul de des, iar menţionarea limpede a ruşilor nu e deloc o raritate. Pe de altă parte, fabuloasa propagandă rusească – trezită la o nouă viaţă, după

-ul din ultimii 20-25 de ani – are un joc de picioare mai dinamic şi mai tineresc decît cea a capitalismului, făcută praf de oboseală, fumat de iarbă şi dezbătut hermeneutici ale democraţiei. Propaganda rusească e ca nouă, proaspătă, contemporană, ultrapragmatică, ţintită perfect spre cele mai dureroase breşe ale „lumii libere“. 

Propagandiştii ruşi fac acum, cu maximă prospeţime, absolut exact ceea ce făceau confraţii lor occidentali din perioada Cortinei de Fier. Slăbesc, pe zi ce trece, încrederea în orice tip de noţiune care poate fi identificată ca valoare, în spaţiul-ţintă al misiunii lor. Pare simplu, dar nu e deloc aşa. E o întreprindere extrem de costisitoare, care cere timp şi personal foarte calificat. Dar Maica Rusia n-a dus lipsă niciodată de toate astea. Are balta peşte. Sau „Merge banda!“, cum ar mai spune voioşii noştri concetăţeni. Nu

e rezultatul pe care meşterii ruşi, specializaţi în zvonistici şi stări de spirit, vor să-l obţină cu orice chip. Are şi frica rolul ei, foarte important altminteri, în toată povestea asta. Neîncrederea, ezitarea, cauterizarea oricărui entuziasm, nemulţumirea faţă de strîmbătatea legilor, ura faţă de bogaţii ridicol de plini cu de toate, convingerea că tot ce e capitalist eşuează în abuz şi inegalitate cruntă, cam astea sînt notele principale pe care se articulează cîntecelul de leagăn, murmurat patern, dinspre hipnoticele stepe ale Rusiei. 

Faţă de români, propaganda, comunicarea, seturile de mesaje din Rusia sînt foarte contradictorii. Exact aşa cum sîntem noi, adică publicul căruia aceste mesaje se adresează. Noi, poporul, sîntem mîngîiaţi pe creştet. Adică sîntem fraţi ortodocşi „rătăciţi“ – evident, nu din cauza noastră – care trebuie să se întoarcă la căldurica somnului de pe cuptor. Cîteodată, mai primim şi cîte o palmă după ceafă. Dar e cu drag patern. Conducătorii noştri sînt făcuţi în toate felurile, uneori, sau trataţi, alteori, cu o distanţă mai mare decît cea dintre Ţar şi mujic. Acuma… na, ce să zici?! Cînd e vorba de conducători, de cetăţenii care ne reprezintă, avem şi noi părerile noastre. Sînt arhicunoscute gîndurile despre dînşii, n-are sens să le repet aici. Cert e că, mereu, ni se dă o şansă în mesajele astea, dar nu se uită niciodată specificarea faptului că generozitatea s-ar putea să piară la un moment dat. Toate astea, în condiţiile în care interesul naţional e, pentru cei mai mulţi dintre noi, în cel mai bun caz, un subiect de banc. 

Pentru unii dintre români, mesajele astea sînt minunate şi încurajatoare. Vladimir Putin pare un atlet al credinţei, care luptă cu bestia occidentală, în încercarea de a instaura un „mai bine“ pentru toată lumea, o viaţă fără stricăciune, fără tembelisme occidentale, ONG-uri şi iluzorii libertăţi de expresie. 

Ce, fraţilor?! Nu vedeţi turiştii ruşi? Cîtă frunză şi iarbă, în toată lumea! Călătoresc liber? Da, frate, călătoresc! Arată a exploataţi? Nu, frate! Nici vorbă! Atunci, de ce e Putin hulit prin Vest? Au ceva cu el, că nu le cîntă-n strună. N-a pus botu’ la marea conspiraţie. El s-a pus, ca un superbăiat, în calea Răului. 

Pare că orice pe lumea asta ne prinde nepregătiţi. Unde mai pui că există şi nişte domni care agită pericolul rusesc tocmai cu scopul de a crea senzaţia instaurării lui. E complicat. Ca la noi. Totul e complicat. Dar, în haosul ăsta, nu ne opreşte nimeni să ne informăm mai atent şi mai selectiv. După cum nu ne opreşte nici să răspundem, fiecare după cum poate, cînd e cazul, la orice fel de manipulare grosolană. Deşi, pentru unii, e prilej de zîmbet îngăduitor, datoria faţă de locurile în care trăieşti e unul dintre lucrurile pe care s-au clădit naţiuni mari. Naţiuni despre care ne întrebăm mereu: „Cum or fi făcut ăia, dom’le?“ Ca să fie clar – a avea discernămînt e o problemă de datorie. 

Garantat 100%

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Ionel Ganea. FOTO Mediafax Foto / Sebastian Tătaru
Ganea, atac devastator la Edi Iordănescu: „Cel mai slab antrenor. La națională vin toți papagalii”
Generația de aur se revoltă împotriva actualului selecționer, Edi Iordănescu. Rând pe rând, Panduru, Răducioiu și, mai nou, Ganea, i-au cerut demisia. Asta chiar dacă cei trei au făcut istorie în tricoul naționalei sub comanda tatălui lui Edi, Anghel Iordănescu.
deputat pnl nicolae giugea foto fb nicolae giugea
Nicolae Giugea revine în grupul PNL
Nicolae Giugea, deputat de Dolj, a anunțat că revine în grupul parlamentar al PNL, la mai puțin de un an de când i-a părăsit pe liberali, pentru a merge alături de Ludovic Orban.
masa noua de operatii la spitalul din Calarasi FOTO Facebook BM jpg
Mese de operații noi, la spitalul din Călărași. Echipamente moderne pentru blocul operator
Două mese de operații noi intră în dotarea blocului operator de la Spitalul Județean de Urgență din Călărași. Achiziția a fost finanțată de către Consiliul Județean Călărași și Ministerul Sănătății.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.