Un urlet: „Faceţi linişte!“

Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Adevărul e că, de cele mai multe ori, n-ai ce să-i spui. E alesul cetăţenilor. E expresia liberă a unui grup de oameni, care-şi aleg un reprezentant la vîrful unui aparat local, destinat gestionării problemelor comunităţii. Să şi-l ţină şi să se spele cu el pe cap, oriunde va fi fiind. Cu dom’ primar să se spele, cu „cel mai bun gospodar“ al comunităţii. Asta cu „gospodarul“, s-o recunoaştem, e una dintre cele mai negre glume, din care se înţelege că, da, omul e gospodar, dar pentru gospodăria lui de-acasă. Dar, printre multe altele, democraţia conţine şi situaţia în care, deşi îţi vine să-ţi smulgi părul din cap, trebuie să recunoşti că rezultatul unor alegeri libere e o expresie rezonabilă a hotărîrii unui grup de fiinţe umane, la un moment dat. Unul dintre exemplele strălucite – şi nu sînt deloc puţine – e lungul, gloriosul şi legendarul parcurs istoric al alesului mîndrilor clujeni, locuitorii „centrului spiritual“ al Transilvaniei: domnul Gheorghe Funar, primar vreme de 12 (doisprezece!) ani. 

Rămaşi cu fireşti sechele de pe vremea – deloc îndepărtată în timp – în care aveam stăpîn de la Partid, orice-am face, ni se pare şi acum că primarul localităţii e un fel de stăpîn. Sigur, dacă e să judeci după atitudinea multora dintre domnii primari, aşa şi e. Iar de aici încolo pot să plece discuţiile explozive, de terasă, despre vîrsta democraţiei româneşti, despre catolicism şi ortodoxie, despre Imperiul Austro-Ungar şi cel Otoman, despre vocaţia istorică a popoarelor, despre culturi majore şi culturi minore, despre popoare şi populaţii, adică despre toate clişeele minunate cu care operăm ritos în discuţiile cu amicii, la o bere. Discuţii după care ajungem la aceeaşi implacabilă şi ambivalentă concluzie – „Ăştia sîntem, asta merităm!“ Chestie din care reies, dincolo de resemnare, o anulare completă a oricărei şanse de revizuire, plus absenţa oricărei culpabilităţi, care ar trebui să dea seamă, la un moment dat. În baza acestui sacrosanct document legislativ tacit, se dă liber unor dezbateri domestice de o energie fără seamăn, în aşa fel încît dezbaterea publică pare, mereu, ceva de un ridicol fără margini şi de o inutilitate suverană. Ce mai e de zis, sau de făcut, după un definitiv „Asta e! Avem conducătorii pe care-i merităm!“? 

Păi, unii ar spune că mai e de zis, mai e şi de făcut. Şi folosesc tot ce e legal şi civilizat, în bagajul ideii de cetăţean contemporan. Fac plîngeri, denunţă abuzurile, participă la procese istovitoare, ies în stradă, manifestîndu-şi dezaprobarea, cer modificări ale legilor strîmbe sau introducerea unora noi, care corespund situaţiilor reale. Pentru cei mai mulţi dintre compatrioţi, ăştia sînt nişte ridicoli, care „s-au trezit şi ei să facă pe nebunii“, nişte „hipsteri oportunişti care habar n-au de nimic“, dar ies în stradă să fie văzuţi, băgaţi în seamă, plus că or mai fi şi în solda opoziţiei, oricare va fi fiind ea. De cealaltă parte, protestatarii se simt abandonaţi şi trădaţi, cumva, din partea compatrioţilor pasivi, care mai au şi cuvinte de ocară la adresa lor. Prin urmare, pasivii sînt catalogaţi drept „primitivi care nu s-au detaşat de tătucii comunişti, laşi care-şi merită soarta de supuşi ai tuturor, ignoranţi agresivi, manipulaţi care îşi automutilează viitorul“. 

În vremea asta, domnii primari – evident, nu toţi! – au de administrat bugetele locale. Şi le administrează de le sar capacele. Pe cînd comunitatea e ocupată cu exerciţiile de stil ale anatemizării celor care nu gîndesc aidoma fiecăreia dintre tabere, domnii primari îşi văd în linişte de păstorirea neastîmpăraţilor ăstora, din zonele peste care ei au mandate de stăpîni. Unii, mai dezgheţaţi şi mai conectaţi la periferia realităţii, simulează chiar exerciţii de consultare publică pentru administrarea bugetelor locale. Aici să te ţii distracţie, frate! După care încep marile deliruri, piramidele faraonice şi nonsensurile abisale ale „viziunilor administrative“, pe care le întîlneşti la tot pasul, la noi. Călătoria asta prin vintrele colosale ale abuzului şi absurdului trece prin tulburătoare centre de informare turistică, monumente ale prostului gust desăvîrşit, oceane de asfaltări şi universuri de schimbări ale bordurilor, festivaluri cu fluvii de beri şi munţi de mici, distrugeri sfîşietoare ale clădirilor de patrimoniu, siluirea cu perversiuni a spaţiilor urbane care au mai scăpat pînă acum ca prin minune, autorizaţii de construcţie care transformă totul într-o oroare a imbecilităţii, retrocedări dubioase, folosiri ale aparatului administrativ în interese personale şi cîte şi mai cîte bolgii în care – pe focul molcom al naivităţii noastre – fierb cazanele grase ale elixirului bunăstării, din care se autoservesc, liniştit, „cei mai buni dintre noi“. 

Fiecare figură rotofeie, fiecare luare părintească pe după umeri, fiecare dojană blîndă, fiecare gest de părinte şi protector al turmei păstorite, fiecare tuşă mai fină sau mai groasă contribuie cu ceva la portretul acestei entităţi complexe care dă, în bună măsură, chipul spaţiului în care trăim – „edilul local“. Pentru puterea centrală, el e găina cu ouă de aur. El ştie tot ce mişcă la firul ierbii, controlează perfect orice organ de presă locală şi orice instituţie independentă. De la plantări de puieţi în asfalt, construcţii de săli de sport în sate cu populaţie alcătuită exclusiv din bătrîni şi de la barbare tăieri de parcuri pînă la defilări de care alegorice, el e cel care reglează respiraţia acestei lumi. Nu cumva să-i cereţi socoteală! Faceţi linişte, să doarmă în pace, să se mai odihnească, după ce se sacrifică, zilnic, pentru comunitate. Şi puneţi o păturică pe el, să nu răcească. 

Garantat 100%

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.