Bacşiş, peşcheş, ciubuc…

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Bacşiş, peşcheş, ciubuc sînt, după cum bine se ştie, cuvinte de origine turcă, care au pătruns în limba română din Imperiul Otoman, dar se vor răspîndi şi vor intra în uz, în secolul al XVIII-lea, odată cu instaurarea domniilor fanariote. Cuvintele au propriile lor istorii, ajungînd să scrie istorii. 

La începutul începuturilor, bacşişul este un fel de dar oferit cuiva pentru că şi-a făcut treaba cum trebuie. Fie că se acordă imediat, după încheierea unui serviciu, fie că se oferă cu prilejul marilor sărbători, bacşişul pare o răsplată pentru fidelizarea supuşilor. El fixează foarte bine raporturile sociale, fiindcă defineşte clar o ierarhie socială: se acordă numai celor inferiori din punct de vedere social. Cu alte cuvinte, un boier nu poate să ofere un bacşiş altui boier, ar fi nedemn atît pentru el, cît şi pentru destinatar. Cronicile consemnează importante bacşişuri care se dau la curtea domnească la sărbătoarea Sfîntului Vasile, cînd slugile domneşti sînt răsplătite prin mari bacşişuri atît de domn, cît şi de marii boieri ai Divanului, invitaţi la ceremonie: „după săvîrşirea Sfintei Liturghii, ieşind Domnul din biserică, toate rufeturile curţii aştern pe gios năfrămile lor, cu semnele cele de slujba lor, de la uşa bisericii şi pînă la Spătărie, şi vel Vistier mergea înaintea Domnului, dîndu-le bacşişu. Mitropolitul, Arhireii, boierii cei mari, fiind chemaţi la cafea în Spătărie arunca şi ei bacşiş numai pe covoarele copiilor din casă (aici cu sensul de slujbă/dregătorie la curtea domnească) şi merg boierii pe rînduială de sărută mîna Domnului pentru anul nou.“ 

Raporturile dintre egali sînt reglementate de practica peşcheşului. Alt cuvînt de origine turcă ce defineşte raporturile de fidelizare dintre egali. Bineînţeles că valoarea materială este net diferită; dacă bacşişul însumează cîţiva bănuţi, peşcheşul ajunge la sume şi cadouri impresionante. Practica devine atît de răspîndită încît bacşişurile şi peşcheşurile încep să fie incluse în condicile de socoteli ale caselor boiereşti, şi chiar în cheltuielile visteriilor domneşti. Dacă ne uităm în Samile de visterie ale Moldovei, publicate de neobositul istoric Ioan Caproşu

, ed. Ioan Caproşu, 3 vol., Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2010), găsim aceste bacşişuri aproape în fiecare an. Iată o însemnare, la întîmplare, din 30 mai 1761: „bacşiş, 5 lei oamenilor de la Suceava care ne-au adus şoimii“. La 1777, bacşişurile sînt consemnate de logofătul Şerban pentru casa marelui vistier Ioan Canta; un secol mai tîrziu, le regăsim în adnotările contabile ale secretarului casei lui Iancu Oteteleşanu: „sîmbătă, 1 ianuarie 1849, 11 lei: 11 bani la fata spălătoresei bacşiş; 4 lei şi 20 de bani: sacagiului bacşiş; 4 lei şi 20 de bani: la fierărie, bacşiş“. Bacşişurile mari sînt interpretate ca semn de măreţie a casei, după cum scrie cronicarul Ion Neculce atunci cînd îl caracterizează pe Iliaş vodă: „era şi darnicu: bacşişuri da mari, că era om bun“. Numai că bacşişurile mari aveau să-i aducă mazilirea şi pribegia în sărăcie. 

Sensul cuvintelor s-a tot amestecat pînă cînd bacşişul şi ruşfetul au ajuns să se confunde, desemnînd o anumită formă de corupţie, cuvînt mai mult folosit de noi astăzi decît de oamenii trecutului. Dacă mita, ruşfetul, hatîrul sau voia vegheată ajung prin codurile de legi ale vremii, sancţionate şi amendate, îmbrăcînd forma juridică a unor practici ilegale, bacşişul şi peşcheşul rămîn undeva suspendate între legal şi ilegal. Peşcheşul, de altminteri, îşi pierde sensul iniţial, ajungînd să aibă cu totul alte înţelesuri, folosit fiind ironic ca plocon neaşteptat care pică din cer. 

O evoluţie interesantă are cuvîntul

, tot de origine turcească. Ciubucul este o lulea lungă, cu imamea de fildeş, prin care se bea tutun, ciubucarul este fabricantul de ciubuce, în timp ce ciubucciul este sluga de la curtea domnească sau boierească ce are în grijă ustensilele pentru preparatul tutunul. Ciubucci-başa sau vel ciubucci răspunde personal de cămara domnească cu tutun, avînd sarcina de a aprinde lulelele, narghilelele, ciubucele domnului şi boierilor mosafiri, sarcină pentru care primeşte, drept răsplată, un mic bacşiş de mulţumire. Pesemne că suma de bani primită este şi mai neînsemnată decît cuantumul unui bacşiş, dată fiind micimea slujbei prestate. Şi uite aşa, orice firfiric dat ciubucciului sau bărbierului se metamorfozează într-un ciubuc.

Chiar dacă bacşişul de astăzi nu mai este bacşişul de ieri, după cum se vede, nu prea se lasă prins în chingile normelor fiscale. 

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

George Simion FOTO Inquam Photos/George Călin
George Simion, ridicat de Poliție la trei dimineața: ar fi condus cu permisul suspendat. Reacția liderului AUR
George Simion se afla în Piața Victoriei, unde era parcat un autocar cu oamenii de partid care veniseră la București pentru mitingul de duminică. Jandarmii au apărut pe motiv că este gălăgie.
Casa de Cultură Alexandru Arșinel Arhiva Primăriei jpg
Moartea lui Alexandru Arșinel îndoliază Dolhasca natală. „Actorul venea la casa părintească” VIDEO
Casa de Cultură din Dolhasca, orășelul din Suceava în care s-a născut actorul Alexandru Arșinel, poartă numele acestuia. Edilii din Dolhasca își amintesc de vizitele maestrului care venea adeseori la casa părintească.
Criza energetica curent gaze energie FOTO Shutterstock jpg
Oficial din Ministerul Energiei: O temperatură potrivită în casă este în jurul a 19-20 de grade
Economisirea resurselor, indiferent că sunt energetice sau de altă natură, este o responsabilitate a noastră, a tuturor, faţă de natură şi cred că o temperatură potrivită (în casă, n.r.) este în jurul valorii de 19-20 de grade, dar "depinde de câţiva factori".

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.