O cruce mică la piept şi-o cruce imensă-n spate

Publicat în Dilema Veche nr. 591 din 11-17 iunie 2015
O cruce mică la piept şi o cruce imensă n spate jpeg

Acum cîţiva ani, cînd Rafael Nadal părăsea arena „Philippe Chatrier“ înfrînt de Robin Soderling, atmosfera generală era încărcată de stupoare, tensiune şi speranţă. Rafa, încordat şi nervos, vocifera frustrat că nu găsise soluţia potrivită în faţa bombardamentelor suedezului. Unchiul Toni boscorodea întruna la adresa pretinsei lipse de sportivitate a spectatorilor. Cît despre aceştia, ei răsuflau vinovat-uşuraţi în speranţa că măreţul Federer avea, ca efect al eliminării favoritului, calea deschisă spre trofeul atît de rîvnit de la Roland Garros. Reacţia publicului părea să fie o expresie de vanitate franţuzească, sclifoseala unei prinţese alintate care, deşi măritată de ani buni cu Prîslea cel Voinic, şi-l dorea, totuşi, pe Făt-Frumos. Era cererea ca reduta pariziană să fie trecută pe listă de RF drept cucerită chiar în lipsa din cetate a împăratului. Iar măreţul prinţ Federer n-a ratat ocazia şi şi-a graseiat-o pe răboj. În lipsa confruntării directe cu Rafa, victoria lui Roger de atunci a fost însă ca un punct făcut graţie bandei fileului. Cununie cu mireasa în contumacie. 

Acum, Nadal a fost răpus din nou şi azvîrlit din cetate. Eveniment istoric cu majuscule. Rafa e amărît, evident, cum supărat a fost şi la prima izgonire din rai. Unchiul Toni, necăjit, cu siguranţă, şi el. Alungarea asta însă nu mai seamănă cu precedenta. 

Asta întîi pentru că atmosfera de ieri de pe arena „Chatrier“ a fost încărcată de o tristeţe solemnă şi de un apăsător respect pentru regele Roland Garros-ului. Supuşii lui, deşi încrezători la începutul confruntării, simţeau cum, treptat, li se scurge toată speranţa din vine pînă la ultima picătură, dusă pe pustii. Adversarii, deşi fericiţi, jubilau cu măsură (dacă ar fi să acceptăm că există şi entuziasme prudente) şi scandau în pumni, atenţi să nu cadă în păcat de

Neutrii păreau mai degrabă mişcaţi de abdicarea lui Nadal decît de descălecarea lui Djokovic şi, peste toate, toată lumea era pătrunsă de ţinuta istorică a momentului (ca să-l citez pe crainicul britanic al Eurosportului,

Cel mai trist liant al aplauzelor de final a fost însă aerul lor de epitaf şi sentimentul că gata, monarhia a căzut, Roland Garros-ul redevine republică. 

O altă diferenţă este că Regele însuşi a trăit o supărare mai apăsătoare decît la prima şi unica înfrîngere de pînă acum. Plusul de amărăciune vine întîi din faptul că ea era cumva previzibilă: eşecul cu Soderling din 2009 a fost o imensă surpriză, pe cînd victoria lui Nole nu surprinde pe nimeni cîtă vreme Rafa a tot cedat din zgura lui favorită şi unora pe care, pînă anul ăsta, îi mînca pe pîine şi la micul dejun, şi la prînz, şi la cină. Apoi, amaru’ e şi mai amar pentru că învingătorul nu e un fitecine: cu tot respectul, Soderling nu e Djokovic. Primul, deşi îl învinsese pe Rafa, nu reuşise să spulbere mitul invincibilităţii lui la Roland Garros, iar Nadal s-a hrănit multă vreme, inclusiv ieri, cu acest mit. De aceea, înfrîngerea lui de acum echivalează cu o detronare, fie ea, Doamne-ajută, una temporară. Apoi, necazul e întreit de tristeţea aniversării zilei de naştere exact ieri: 03 iunie – 03 tort-seturi. În fine, cum să nu fii înzecit supărat cînd ştii că ai ratat şansa fabuloasă de-a intra în istorie cu zece trofee de Roland Garros? Cînd Rafa ieşea din arenă după finalul meciului mi-am amintit de înfrîngerea de la Wimbledon în finala cu Roger din 2007, cîştigată pînă la urmă de elveţian în cinci dramatice seturi. Citeam cîndva că, după ratarea acelei imense şanse de a cuceri prima oară Grand-Slamul ierbii, ajuns la vestiar, Rafa s-a refugiat în duş şi-a bocit jumătate de ceas. Nu ştiu dacă a plîns şi ieri, dar îmi imaginez că durerile sînt comparabile. 

În fine, nu putem omite o a treia imensă diferenţă faţă de accidentul Soderling. Cum ziceam, învingătorul de ieri nu e de-alde Robin, ci însuşi Novak Djokovic. Acela care a tot pierdut la Roland Garros finale şi semifinale în faţa lui Rafa şi a acumulat o imensă frustrare (ca şi Roger, de altfel) că nu poate răzbi, că se îneacă la mal, că e trimis mereu în banca lui, că monopolul lui Nadal îi dă întruna peste mînă. Prin urmare, rezultatul de ieri a consemnat nu doar eliminarea lui Nadal (ca-n cazul Soderling), ci imensa şi dreapta victorie a lui Nole Djokovic. Nu l-am văzut niciodată să se închine în timpul jocului şi să-şi pupe cruciuliţa de la gît cu atîta patimă şi simt că ar fi dat trei din trofeele de la Melbourne pentru izbînda asta. Odată scăpat de balaur, Nole nu are decît să se năpustească înspre trofeu. Sînt sigur că mintea lui a jucat deja finala şi că nu-i va sta în faţă nimeni, iar Wawrinka, Tsonga şi Murray nu-l vor putea opri chiar de-ar juca laolaltă, la trio. În concluzie, victoria lui Soderling e istorică doar în statistici, a lui Djokovic e istorică în istorie. 

Iar manualul de istorie a tenisului, volumul Roland Garros 2015, va fi îmbrăcat în imagini de epocă. Prima copertă cu Nole pupîndu-şi cruciuliţa de la piept şi coperta ultimă cu Rafa, cărîndu-şi crucea-n spate. Pe golgota lui, care duce la Roland Garros nr. 10.  4 iunie 2015  

Florentin Ţuca este managing partner la casa de avocatură Ţuca, Zbârcea & Asociaţii. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.