Muncitori români în Cehoslovacia anului 1947

Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Muncitori români în Cehoslovacia anului 1947 jpeg

România a cunoscut după 1989 – și mai ales după ce am dobîndit liberul acces la piața muncii a Uniunii Europene – un constant flux migrator (pentru a fi docți) către țările din Vestul Europei. Diaspora românească este o realitate zilnică, milioane de români s-au stabilit în Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie, au plecat peste Ocean. Nu există, practic, familie care să nu aibă legături, într-un fel sau altul, cu diaspora sau să nu fi experimentat viața de afară. Vrem o țară ca afară! S-a plecat la studii, la muncă, pentru condiții de viață mai bune, decente, în principal, și mai puțin pentru că sistemul din România este corupt, nereformat și nereformabil, fără speranță, iar efectele pandemiei vor fi contabilizate încă multe decenii de acum încolo. Ceea ce a început exodul va definitiva pandemia de coronavirus, care bate zilnic recorduri de mortalitate, comparabile poate doar cu vîrfurile bătăliilor din cele două războaie mondiale. Nici măcar pe front nu mureau patru sute de oameni pe zi. Ne referim, evident, la depopularea României.

Imediat după cel de al Doilea Război Mondial, românii au avut ocazia de a munci în afara țării. E drept, nu departe. În anul 1946, România s-a confruntat cu o foamete care a făcut ravagii mai ales în Moldova. Motivele ei sînt multiple. Amintim doar faptul că această regiune cunoscuse în mod direct consecințele trecerii frontului de Răsărit, în perioada martie-august 1944, cu tot cortegiul  de distrugeri și suferințe, urmate apoi de prezența distructivă a trupelor Armatei Roșii, de slaba implicare a autorităților comuniste de la București în procesul de însămînțare din toamna lui 1945, lipsa precipitațiilor, dar și haosul provocat de reforma agrară din anul 1945, care i-a afectat masiv tocmai pe cei mai activi și inteligenți cultivatori, care aveau suprafețe mai mari, viabile economic, și utilaje care au fost confiscate si redistribuite. Foametea a pus stăpînire nu numai pe Moldova românească, dar și pe sudul Uniunii Sovietice, în Basarabia și în mult încercata Ucraină. Foametea a dus la exodul a mii de moldoveni către zonele mai puțin afectate din România. S-au luat cu asalt trenurile de către părinți dotați cu saci, în căutarea grînelor. Pîinea se vindea pe cartelă în toată țara. Bunicul meu își aducea aminte cum doi brutari din Cîmpina au fost prinși de autoritățile comuniste că dosiseră cîteva kilograme de făină. O gloată de oameni îi împingeau și îi loveau pe cei doi, care aveau agățate de gît pancarte cu mesajul „Cine a făcut ca mine, ca mine să pățească“. Un toboșar bătea cu putere într-o tobă, pentru a atrage atenția trecătorilor. O scenă demnă de filmele lui Lucian Pintilie. Probabil că cei doi nu au scăpat prea ușor, doar cu oprobriul public, și au ajuns la închisoare. În Uniunea Sovietică pentru astfel de fapte se primeau sentințe de peste zece ani de Gulag.   

În strînsă legătură cu seceta din 1946 este și acordul de colaborare stabilit între România și Cehoslovacia, ambele aflate în faza ultimă de satelizare comunistă. Dacă România avea să fie penultima căreia avea să i se schimbe și formal forma de guvernămînt, de la regat la republică populară, Cehoslovacia a fost ultima. La 25 februarie 1948, longevivul președinte Beneș a cedat  presiunilor comuniste și l-a numit premier pe Klement Gott-wald, liderul comuniștilor cehoslovaci. La 2 iunie 1948, Beneș avea să demisioneze din funcția de președinte, fiind înlocuit cu Gottwald. Guvernul de la Praga avea nevoie de țăranii români nu numai din cauza pierderilor umane suferite de Cehoslovacia în timpul celui de al Doilea Război Mondial (250.000 de cehoslovaci au murit în timpul ocupație naziste, întreaga minoritate evreiască fiind ucisă în cadrul Holocaustului), cît mai ales pentru că decisese expulzarea în masă a germanilor sudeți (două milioane), dar și a unei bune părți a minorității maghiare din Slovacia. E drept, sudeții și maghiarii reprezentaseră pretextele pentru care Germania nazistă alipise inițial regiunea frontalieră, locuită de ei, la fel procedînd și Ungaria lui Horthy.

În România, Ministerul Muncii, Asistenței și Asigurărilor Sociale s-a ocupat de promovarea acestui acord interguvernamental, care prevedea trimiterea în Cehoslovacia a unui număr de 15.000 de fermieri români care să muncească în agricultura cehoslovacă. Partea română era de acord să plece numai lucrătorii agricoli din regiunile bîntuite de secetă (Moldova, nord-estul Munteniei, nordul Olteniei și nord-estul Transilvaniei) sau cei din zonele unde exista un surplus de brațe de muncă, ceea ce ne cam îndoim că mai exista în România, avînd în vedere zecile de mii de bărbați morți pe front și cei aproximativ 150.000 de militari români care încă se aflau în prizonieratul sovietic. „Nu pot pleca la muncă în Cehoslovacia decît lucrători de naționalitate română și numai aceia care cunosc munca agricolă obișnuită.“ Unde se puteau depune cererile de înscriere? La Oficiile de Plasare din capitalele de județ (actualele AJOFM-uri) sau la primăriile comunelor urbane (adică orașelor de acum) sau rurale. Cei doritori trebuiau să depună – cum altfel? – un adevărat dosar (probabil fără șină) format din: certificat de sănătate, actul de naștere, „certificat de bună purtare eliberat de autoritățile comunale din care să se constate că are sentimente democratice“ (nu erau acceptați foștii simpatizanți legionari, țărăniști, liberali), actul militar și certificatul (noțiunea de certificat din interbelic a fost înlocuită acum de cea de adeverință) de la Primărie, care să ateste cît pămînt aveau. Dosarul era verificat la primărie.

Țăranii români erau atrași de condițiile de viață promise de cehoslovaci – găzduire, mese bune și o plată identică cu cea primită de către fermierii cehoslovaci. Dacă mergeau singuri, individual, urmau să fie cazați la familiile cehoslovace. Care era salariul oferit? Bărbații de peste 15 ani primeau între 570 și 910 coroane pe lună, iar femeile de peste 15 ani între 550 și 865 de coroane. Cei care plecau cu întreaga familie erau momiți și cu diverse prime. În afară de bani, țăranii români mai erau ademeniți și cu 90 de kilograme de grîu sau secară lunar, 80 de kilograme de cartofi, lapte, untură. Contractele aveau o valabilitate de un an de zile, dar puteau fi prelungite cu încă unul sau doi. Propaganda cehoslovacă, pentru a fi mai convingătoare, publica în pliantele de prezentare și impresiile unor țărani români care deja munceau în Cehoslovacia Un anume plugar Gheorghe Lăcătuș, din comuna Udrești, județul Suceava (care rămăsese în hotarele României după 1940), unde se află acum casa memorială Eusebiu Camilar (un scriitor modest, tovarăș de drum al comuniștilor, plimbat inclusiv prin China populară), spunea că „de cînd sînt aici nu am băut apă niciodată, toata ziua numai bere căci așa se obișnuiește pe aici. Mîncarea este foarte bună și din abundență. La noi nici boierii nu mănîncă așa de bine deoarece este destulă“. Un anume Nichit Gheorghe plusa: „La sosire, am fost întîmpinați de către domnul director al sanatoriului care ne-a făcut cadou cîte o cămașă de mătase, indispensabili și tot ce e necesar. Mîncăm de cinci ori pe zi și o ducem cît se poate de bine“. Citind aceste declarații am putea avea senzația că acei țărani români se aflau în Elveția și nu în Cehoslovacia, care suferise de pe urma unor lungi ani de ocupație nazistă (aproape șapte). 

Țăranii din Moldova trebuiau să se prezinte în orașul Bacău, centrul regional, iar celălalt mare centru de unde se pleca la muncă în Cehoslovacia era Oradea. Avînd în vedere dificultățile financiare ale doritorilor, partea română oferea o reducere de 20% din prețul biletelor pe CFR, iar persoanele respinse aveau o reducere de 50% din prețul biletului de tren pentru a se putea întoarce în satele natale. Dacă, propagandistic, totul era înfățișat în culori roz, în schimb realitatea era oarecum alta. Prefectura Prahova se adresa Ministerului de Interne informînd că cei plecați își lăsaseră familiile în cea mai neagră mizerie, „unele din aceste familii au primit scrisori de la cei plecați prin care li se spune că li s-au trimis bani și alimente, însă, deși a trecut destul de mult timp, acele familii n-au primit nici pînă în prezent nimic“. Bucureștiul răspundea că pachetele trimise de românii din Cehoslovacia ar fi trebuit să le parvină rudelor prin intermediul Poștei obișnuite, care în 1947, la doi ani de la sfîrșitul războiului, ne putem da seama că nu funcționa grozav, chiar dacă distanțele dintre cele două țări nu erau așa de mari (după 1945, ele nu mai aveau graniță comună, ca în perioada interbelică). Cît despre bani, fiind vorba de coroane cehoslovace, ele începuseră să fie trimise de partea cehoslovacă prin BNR și se stabilise o paritate de trei lei pentru o coroană.

O mărturie interesantă care vine să completeze acest tablou este cea a lui Nicolae Fotino, care în 1947 era prim-secretar al Legației României la Praga, rememorată și păstrată în cadrul arhivei radio a RADOR: „După aceea au fost probleme cînd aceşti oameni au trebuit să se întoarcă acasă. Cehii nu doreau întotdeauna ca ei să se întoarcă acasă. Unii dintre aceşti muncitori au fost foarte buni şi nu doreau deloc să-i lase să plece. Îmi aduc aminte de cineva care ajunsese grădinarul lui Gottwald, la Preşedinţie. Omul nostru ajunsese grădinarul principal şi Gottwald nu înţelegea deloc de ce trebuie să plece cînd el se simţea foarte bine la Praga. El vrea să rămînă la Praga, era foarte bine plătit. Îmi aduc aminte de un cioban care ajunsese vestit în Cehoslovacia. Brînzeturile lui erau socotite excepţionale. Nimeni nu vroia să-i dea drumul, el în schimb dorea să se întoarcă. Zicea că i-a învăţat suficient, că are lucrurile lui şi că el vrea să se întoarcă acasă. I se promitea orice, i se promitea salariu mai mare, orice numai ca el să rămînă“.

Nicolae Fotino rememorează și alte aspecte pe care documentele nu le pot dezvălui: cum unele românce ajunse în Cehoslovacia au dat naștere unor copii din flori, cu care nu mai voiau să se întoarcă acasă, din motive evidente. Deocamdată nu se poate spune cu exactitate cîți dintre cei 15.000 de români au rămas în Cehoslovacia și cîți s-au întors, dar am putea paria că marea majoritate au ales să revină acasă, mai ales în condițiile în care și Cehoslovacia urma același drum al comunismului victorios și utopic. Mai ales că țăranul român tradițional era conservator și își iubea țarina.

Un alt episod din lungile relații de prietenie pe care România le-a avut mai mereu cu cehoslovacii: recent a fost inaugurată la Praga o expoziție realizată de Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, avînd drept subiect aniversarea a o sută de ani de la apariția Triplei Înțelegeri/Antante, formată din Regatul României, Regatul Iugoslaviei și Republica Cehoslovacă. 

Codruț Constantinescu este istoric și consilier pentru afaceri europene la Prefectura Prahova. Cea mai recentă carte publicată este Liber în Europa (Editura Vremea, 2021).

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.