Despre istoria Mării Negre

Publicat în Dilema Veche nr. 601 din 19-25 august 2015
Despre istoria Mării Negre jpeg

De curînd a apărut la editura Polirom o carte despre Marea Neagră semnată de istoricul american Charles King. Cartea este o traducere după sinteza

din 2004, publicată de University Oxford Press. Din antichitate pînă în contemporaneitate, cititorul este purtat prin diferitele evenimente care au schimbat cursul acestei mări atît de disputate. Mai întîi de toate, Charles King îşi propune să definească şi să delimiteze „zona din jurul mării“ care ar trebui să participe la istoria acestei regiuni. Dar o definiţie geografică ar limita cu mult cercetarea pentru că ar fi vorba doar de Bulgaria, România, Ucraina, Rusia, Turcia, Georgia, ţări care deţin importante porturi şi care îşi afirmă „dreptul de proprietate asupra apelor teritoriale“. Autorul preferă o definiţie „în sens larg“, care „s-ar întinde din Alpi pînă în Urali“. Alegerea este astfel justificată: „Ceea ce se întîmplă în amonte pe Dunăre, Nipru şi Don are un impact major asupra sănătăţii mării şi a populaţiei care trăieşte în jurul ei. Din punct de vedere istoric, anumite părţi ale mării au fost controlate de mari puteri imperiale, dar ţărmurile au rămas în stăpînirea unor şefi locali sau, mai tîrziu, sub autoritatea statelor moderne“. Cu alte cuvinte, cartea adună poveşti din Alpi pînă în Urali, o lume legată de un destin comun scris de Marea Neagră. 

Printre aceste puteri locale cu acces la Marea Neagră se numără şi tinerele principate Moldova şi Ţara Românească. Charles King crede că „subjugarea avea unele beneficii“ şi că cele două principate au preferat acest statut care implica protecţie în exterior şi autonomie în interior: „În afara unei înţelegeri de a trimite oşti împotriva inamicilor sultanului şi de a plăti tribut anual şi amenzi periodice pentru rebeliuni, preţul recunoaşterii suzeranităţii otomane nu era prea ridicat. Întrucît otomanii reprezentau un prieten la nevoie atunci cînd polonezii şi ungurii îşi proiectau ambiţiile asupra principatelor, se poate spune că subjugarea avea chiar şi unele beneficii“ (p. 139). Cît despre „luptele cu turcii“, văzute de istoricii români drept importante victorii, pentru Charles King nu mai par spectaculoase, afirmînd că „cele două principate şi-au petrecut cea mai mare parte a secolului al XV-lea întărîtîndu-şi suzeranii unii împotriva altora, atunci cînd nu se războiau între ele“. Imperiul Otoman a preferat păstrarea statutului de state-tampon pentru cele două principate, aşa cum s-a întîmplat şi cu regiunea Caucaz. Cazacii au reprezentat o importantă forţă navală şi o putere politică de temut, atingînd apogeul între 1550 şi 1650. Autorul vorbeşte despre fricile populaţiilor aşezate de-a lungul ţărmurilor Mării Negre, supuse atacurilor permanente ale cazacilor. Se face trimitere la mărturia cunoscutului Evliya Çelebi, care relatează că sătenii din jurul oraşului Sinop au renunţat la grădinărit, temîndu-se că „recoltele lor vor fi călcate în picioare în timpul frecventelor incursiuni căzăceşti“ (p. 148). Din ambele regiuni, Imperiul Otoman s-a alimentat cu importante cantităţi de sclavi, consideraţi drept „cea mai importantă sursă de venit de pe litoralul Mării Negre“. Charles King vorbeşte şi despre o latură „pozitivă“ a acestui tip de comerţ: unii dintre sclavi îmbrăţişau sclavia „ca modalitate de îmbogăţire şi cale de succes“, o soluţie acceptabilă mai ales pentru populaţia feminină din nordul Caucaziei. Potrivit unei mărturii de la 1790, Marie Guthrie, ajunsă la Caffa, notează cum mamele preferă să-şi vîndă fiicele musulmanilor decît să le lase „pradă“ „barbarilor din munţi“, „întrucît căpeteniile cele necioplite arată prea puţin sau nici un respect sexului frumos“. 

Dacă

lui Diderot considera Marea Neagră o „mare asiatică“, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi în secolul următor, Rusia şi-a extins controlul asupra porturilor din Crimeea, i-a împins pe otomani înspre sud şi şi-a consolidat astfel puterea în regiune. Mai apoi, Rusia s-a declarat protectoarea creştinismului răsăritean şi eliberatoarea popoarelor oprimate de sub jugul turcesc, afirmîndu-şi ambiţiile imperiale. „Ciornoe More“ este capitolul dedicat acestei asccensiuni a Rusiei în regiunea Mării Negre, enumerîndu-se etapele „războinice“ cu mici incursiuni în diplomaţia epocii, autorul împănîndu-şi analiza cu mărturii savuroase culese din amintirile diferitelor personalităţi ale vremurilor. Iată mărturia contelui de Ségur, ambasadorul francez în Rusia ţarinei Ecaterinei, pe care o însoţeşte în călătoria ei spre Marea Neagră: „Cînd călătoreşti de unul singur, vezi oameni, ţări, obiceiuri, clădiri aşa cum sînt ele cu adevărat. Cînd îl însoţeşte pe un suveran, călătorul găseşte totul pregătit, deghizat, colorat pentru a fi înfăţişat monarhului, iar în cuvintele şi purtările oamenilor pe care îi întîlneşte abia de află mai multă sinceritate decît în proclamaţiile unui politician“. Remarca lui Ségur este mai mult decît cunoscută şi specifică tuturor timpurilor… 

Sinteza lui Charles King se citeşte uşor şi astîmpără curiozitatea unui public cît mai larg, oferind poveşti pentru toate gusturile. 

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.