Sorel sau refuzul de a (se) revendica

Andrei VIERU
20 noiembrie 2018
Sorel sau refuzul de a (se) revendica jpeg

După ce s-a stins, am stat și m-am întrebat ce amintire legată de Sorel mă va vizita mai întîi. 

M-am văzut, ca ieri, într-un automobil. Reveneam împreună cu Sorel dintr-o vizită. Gazda propusese să ne conducă cu mașina la casele noastre. Acceptaserăm. La 10 seara în anii ăia nu prea mai circula nimic. Întîi l-am dus pe Sorel. La vreo sută de metri de casă, Sorel a început să protesteze, deopotrivă vehement și timid: „Nu, nu-i nevoie chiar pînă în fața ușii, puteți să mă lăsați aici, zău, ajung și singur, chiar nu-i nevoie, e tîrziu, mîine dimineață aveți treburi. Lăsați, vă sînt foarte recunoscător că m-ați dus pînă aici.“ Așa se manifesta sentimentul de culpă cu care s-a născut și cu care a trăit pînă la sfîrșit.

A doua amintire legată de Sorel ține de educația surorii mele și a mea. Aveam, cred, vreo zece-doișpe ani. Pe atunci, Vlad, fiul lui, încă nu venise pe lume, iar Sorel nu se dădea în lături să facă cu „copiii Vieru” — vorba nu știu cui — un pic de pedagogie de ocazie. Lena tocmai comisese o indiscreție pentru care își primisese deja porția de scandal de la Sorel. (Nu știu cîți dintre cititorii acestor rînduri au cunoștință și de latura colerică a temperamentului său.) „Bine“, ripostase Lena atunci, „dar nu mi-ai spus nici o clipă că-i secret și că nu tre’ să spun!" Nu știu în ce măsură soră-mea subînțelegea că există secrete care se pot divulga și secrete care nu se pot. Fapt e că Sorel s-a răstit la ea: „Tu crezi că trebuie să treci sub tăcere doar ceea ce ți s-a interzis în mod expres să spui mai departe? Așa-ți închipui? E exact invers: poți spune doar ceea ce ți s-a zis explicit că ai voie!“ Regula asta a discreției stricte îi părea lui Sorel firească în anii comunismului, cînd știm prea bine cum se ciripea. Cred însă că Sorel o adoptase și ca reacție la marea tradiție balcanică a trăncănelii. Mi-aduc aminte că Sorel era foarte pornit împotriva profesoarei noastre de pian, evreică și ea de altfel, care începea și termina lecția de pian cu „Mai trăncănim?“ Nu-i vorbă că tot în mediile evreiești în care m-a introdus Sorel auzisem povestea tatălui care îi spunea mereu fiicei sale: „Să asculți tot, să înțelegi tot și să taci!“ Aici însă nu e vorba atît de o școală a discreției cît de una a resemnării.

Discreția asta radicală a lui Sorel, care se manifesta sub toate formele imaginabile, înrudită prin resorturile ei cu resemnarea întru tăcere, nu era în fond altă trăsătură de caracter decît sentimentul de culpă de care vorbeam mai înainte. Amîndouă țineau de nesiguranța lui existențială: „Ce spațiu mi se cuvine? cu ce costuri morale îl revendic?” Avea bine înrădăcinată în conștiință ideea refuzului de a (se) revendica (de la) ceva. Nici măcar de la ideea asta a refuzului nu s-a revendicat vreodată. Cu toate riscurile asumate și neasumate pe care le presupunea această formă de resemnare. Poate că ciudățenia ritualului de înmormîntare de vinerea trecută așa se și explică: și de data asta — ultima — pe Sorel l-au revendicat alții…

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.