Oferta pe care n-o poţi refuza

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

E absolut normal ca discuţia despre valul de refugiaţi să ocupe prim-planul acestei perioade. E ceva care pare să se ţină într-un fir de păr, pînă să pice peste Europa şi să se transforme într-o criză extrem de serioasă. E un complex de evenimente într-o continuă desfăşurare, un fapt care-şi modifică dimensiunile de la o zi la alta. La noi – într-o ţară în care ştirile externe şi comentariile de politică externă sînt rarităţi –, isteria comentatorilor e mult mai prezentă decît dorinţa şi preocuparea de a cunoaşte cît mai mult din substanţa reală a acestor evenimente. Avem obişnuinţa de a striga de durere înainte ca acul seringii să ne atingă. În plus, cînd e vorba despre comentarii şi opinii, destul de puţină lume de pe această planetă ne poate face concurenţă la debit verbal şi policalificare. Dar asta e, fără nici o ironie, o parte a farmecului care se găseşte pe-aici. 

Să zicem că scrii ceva despre acest subiect, recomandînd moderaţie şi bun-simţ în judecarea faptelor pe care le vedem la televizor. Te trezeşti că eşti catalogat, în cel mai bun caz, ca membru al tribului din care fac parte „intelectualii iresponsabili“ din această ţară. Trec peste problema vastă a definirii noţiunii de

, mai ales în istoria recentă a spaţiului public de la noi. E loc aici de rafturi întregi de bibliotecă. Şi dacă tot ai „deschis gura“, exprimîndu-te la adresa unui subiect, eşti considerat, în cel mai bun caz, un naiv, dacă nu un fraier căzut în mrejele politicilor corecte, ale neoliberalismelor sau stîngismelor de tot soiul, sau al „hipsterismelor“ – unde cuvîntul

trimite spre orice, adică spre o plajă largă, începînd dinspre „ridicol“ şi întinzîndu-se pînă spre „condamnabil“. O furie proletară şi un entuziasm al lui „eu ştiu cel mai bine“ sînt cele mai plăcute

prin care poţi trece. Asta dacă n-ai „norocul“ să treci prin jigniri, atacuri la persoană sau desfiinţări făcute cu aere docte. Dar şi asta e o parte a „farmecului inefabil“ de pe aceste meleaguri. 

Sînt compatrioţi, nu puţini, care spun că ar trebui să ne temem cumplit de valul de refugiaţi şi că, printre tipii ăştia, sigur se ascund şi luptători ai Statului Islamic, care vin să se infiltreze prin Europa. Şi că „refugiaţii“ ăştia de azi nu mai sînt ce erau refugiaţii pe vremuri. Adică nu suportă comparaţie ideea de refugiat, a „ăstora“, cu cea a curajoşilor care fugeau de după Cortina de Fier, alegînd libertatea. De parcă ideea de refugiat se limitează exclusiv la cheremul dispoziţiei în care se află cineva, într-o zi în care are chef de definiţii. Pe de altă parte, bineînţeles că da, evident că printre refugiaţi se pot ascunde şi luptători plecaţi cu sorcova, din Statul Islamic. Dar ăsta nu e un motiv să ceri ridicări la arme, construiri de ziduri, arestări în masă, trimitere înapoi acasă, la pachet, a tuturor. 

Pur şi simplu, pentru că nu se poate. 

Odată primit statutul de cetăţean european, prin dreptul la muncă şi la liberă circulaţie, primeşti şi un statut simbolic. Pe unii îi doare în cot de statutul ăsta, iar alţii sînt gata să demonstreze că el nici nu există, nedîndu-şi seama că lucrează cu entuziasm la propria aneantizare. Dar asta e altă discuţie. Indiferent cît de greu am duce-o, cîtă corupţie ar fi în ţara în care trăim, cît de firave sau de greoaie şi difuze ar fi mecanismele europene, apartenenţa „fizică“ la acest spaţiu, chiar şi aşa, fără „statut“ foarte concret, e un lucru care contează. Cu toate crizele profunde şi cu toate problemele îngrozitor de apăsătoare cu care se confruntă Uniunea Europeană, aici e un spaţiu în care ideea de democraţie contemporană dă o bătălie cruntă cu realitatea. Democraţia este, prin natura ei, o noţiune fragilă. Se redefineşte şi se recalibrează zilnic, în funcţie de experienţele sociale ale fiinţei umane. Cînd e întuneric, ideea de democraţie dă cu capul de pereţi, se loveşte de mobile, dar se ridică şi merge, cu încăpăţînare, mai departe. Democraţia e, deseori, cu pantalonii în vine, în faţa evenimentelor. Trebuie să se adapteze şi să înveţe din mers. Dar toate astea sînt valabile doar pentru alţii. La noi, în România, mulţi vor să aibă statutul de invitat în conceptul de democraţie. Statutul de participant nu e mulţumitor. îţi creează senzaţia că cineva te supune unui efort. Parcă te pune la muncă. Iar noi ştim că democraţia e un soi de repaos.  

Unii zic că e război. Dacă valul acesta de refugiaţi – ca şi cele care vor urma, dacă vor urma – este prima adiere perceptibilă a unui război complicat, care abia începe să-şi arate chipul, asta nu schimbă lucrurile prea mult. A primi refugiaţi e o datorie fundamentală a unei societăţi civilizate, din contemporaneitate. A învăţa cum să gestionezi o situaţie de acest fel, atît politic, social, dar şi – poate, mai ales – strategic e o obligaţie din jocul continuu în care se află, pe această planetă, felurile diferite de a vedea lumea. Ca întotdeauna, nu ducem lipsă de scenarii. Ba că „inginerirea“ şi manipularea acestui val migrator e răspunsul lui Putin la sancţiunile economice, ba că ISIS trece la faza războiului european, ba că americanii şi ruşii şi-au găsit un nou Vietnam, sau chiar că nimic nu mai poate fi ţinut sub capac, criza generală a umanităţii e atît de profundă, încît buba trebuie să se spargă, să ne războim urît, ca să ne vindecăm. 

Poate fi oricare dintre teoriile astea. Sau nici una. Oricum ar fi, nu poţi scoate brişca din prima. Statutul civilizaţiei nu-ţi permite aşa ceva. Iar dincolo de sedentarismul şi de apatia de azi, civilizaţia are, totuşi, o vastă rezervă de experienţă istorică. Numiţi-o chiar şi ticăloşie combinată sau camuflată în instinct de conservare. Numiţi-o oricum. Ea există.  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.
image
Cum a primit un şofer aer în loc de combustibil la o benzinărie din Argeş. Ce nereguli a descoperit Protecţia Consumatorului
O pompă de combustibil la staţia Fuel One din comuna argeşeană Căteasca contoriza costul cantităţii de combustibil livrate, ca şi când ar fi fost distribuită în mod real, însă în fapt containerul de combustibil era gol, au descoperit după un control efectuat miercuri 10 august inspectorii de la CJPC Argeş.
image
Şoferiţa din Iaşi care a ucis patru muncitori pe şosea, acuzată de omor calificat. Declaraţii uluitoare
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.