Baston şi caşchetă, halat şi bonetă, pix şi servietă (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 601 din 19-25 august 2015
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Ca-ntr-o

scrisă alaltăieri, cei care ne conduc şi-au mărit lefurile. Pentru că unii sînt mai egali decît alţii, bunăstarea tuturor trebuie să-nceapă cu cineva, nu se poate face dintr-o mişcare, pentru toată lumea. Aşa că s-a-nceput cu conducerea. Da, dar treaba asta s-a petrecut doar după nişte măsuri de relaxare fiscală, din care şi poporul iese un pic cîştigat. E adevărat, la popor, beneficiile se calculează în nişte procente pe care nu le simţi, la început, prin buzunare. Astea sînt nişte fineţuri macroeconomice pe care o să le sesizăm prin portofel după nişte vreme, cînd se produc efectele măsurilor de relaxare. Chiar şi atunci, efectele astea nu se vor traduce în îngroşarea concretă a por-tofelului, ci în psihologia telespectatorului care va vedea la televiziunile de ştiri că, „în cifre, stăm mai bine“. Deşi unii – nişte răuvoitori, evident – spun că şi măsurile astea s-ar putea să-i vină în cap poporului, ca un bumerang care nu vrea să plece niciodată de la posesor. Dar asta e altă discuţie. Cert e că demnitarii şi-au mărit salariile. Asta se simte, pentru dumnealor, cît se poate de concret. 

Da, dar nu trebuie să uite nimeni că demnitarii noştri sînt cam cel mai prost plătiţi din Europa. Ăsta e un fapt care nu poate fi contrazis. Vrei demnitari corecţi, dedicaţi poporului care i-a ales? Vrei să-i fereşti de corupţie? Plăteşte-i bine, asigură-te că nu au problema zilei de mîine şi ţara va dudui de corectitudine, de ordine şi de disciplină. În mod normal, dacă treaba asta funcţionează, de luna viitoare – după intrarea în vigoare a creşterii salariilor celor care ne conduc – pe-aici, pe la noi, ar trebui să-nceapă să fie foarte bine. Doar că, pînă să obţinem starea asta de bine general, care produce somnolenţă şi bujori în obraji, după demontarea mecanismelor democraţiei şi prosperităţii, o să cam rămînem, iar, cu piese în plus: medicii, profesorii, poliţiştii sînt cam tot cel mai prost plătiţi din Europa. Chestie de mirare, pentru că sîntem cunoscuţi în toată lumea pentru priceperea de a meşteri chestii. Sau, de la căldură, piesele astea se umflă şi nu mai încap? Nici nu contează. Ce se vede e că rămînem cu piese în plus. Nici asta n-ar fi o problemă. Ni s-a întîmplat de mai multe ori. Şi, de fiecare dată, le-am înfipt noi cumva. O merge şi de data asta? 

Povestea cu medicii şi cu ceea ce, la noi, se cheamă „personal sanitar“ e cea mai limpede dintre toate. Aici nu prea e cazul să argumentezi. E suficient să fi trecut măcar o dată sau să fi fost nevoie să însoţeşti pe cineva prin lumea spitalelor româneşti. Ceea ce e năucitor în povestea asta cît se poate de evidentă e că cei mai mulţi dintre compatrioţi nu raportează starea cumplită a sistemului de sănătate la o lipsă generală de performanţă a multelor garnituri de demnitari care s-au perindat, din 1990, pînă azi. De cele mai multe ori, se pleacă de la ideea că ticăloşia unui medic şperţar e o chestie personală, n-are legătură cu mecanismul. Totul e judecat ca un dat. „Asta e. Vai de viaţa şi de păcatele noastre! Mergem mai departe.“ N-am văzut prea mulţi cetăţeni solidarizîndu-se, în fel şi chip, cu medicii care au mai cerut socoteală, în mod public, pentru lipsa de politici coerente şi practice în sistemul de sănătate.

Că tot veni vorba: deunăzi, în curtea unui spital universitar, două doamne se urcă într-o maşină. Două doamne… bine, pe care, după aspect, le-ai încadra în categoria persoanelor citadine. Ploua. Era foarte limpede că una dintre ele venise să o ia de la spital pe cealaltă. Au robotit un pic pe lîngă maşină, au pus bagajele în portbagaj, au închis umbrelele, au pornit motorul şi-au plecat. În urma maşinii a rămas un obiect. Ceva alb. Ceva ce fusese aruncat pe geam, imediat după ce maşina se pusese în mişcare. Cînd am trecut prin locul cu pricina, am văzut clar şi despre ce era vorba. Doamna din maşină aruncase pe jos, în mijlocul curţii spitalului, un tampon mărişor, plin cu sînge. Ploaia a contribuit din plin la sporirea în dimensiuni a acestei metafore dure. 

Spitalul, întregul lui spaţiu, nu e perceput ca fiind ceva aparţinînd spaţiului public, la care fiecare dintre noi contribuie în modul cel mai concret, prin nişte taxe şi impozite. E un loc trist, de unde, la plecare, îi mulţumeşti Divinităţii că ai scăpat viu. Nu e un loc în care ai încredere, ci ceva unde nu trebuie să ajungi, iar dacă ajungi, te descurci cumva, să ieşi cît mai repede. Starea etică precară a acestui spaţiu, la fel de bine ca imaginea generală şi percepţia ideii de spital în mentalul nostru colectiv de la ora asta, sînt, în cea mai mare măsură, rezultatele „performanţei“ demnitarilor care şi-au mărit salariile, dar şi ale complicităţii noastre. O complicitate care transformă totul într-un joc sinistru al furtului propriei căciuli. 

Şi orice-ai spune sună prost. Lipsit de conţinut. Transformat, cumva, în limbă de lemn. Pentru că vorbitul şi scrisul la nesfîrşit, amestecul cu ironia care îţi atenuează oful pe moment şi te ajută să nu-ţi iei cîmpii, au transformat totul într-un exerciţiu stilistic. Un soi de ritual care exorcizează revolta şi o transformă într-o formă bine machiată de resemnare. Ai zis, ai scris, ai vorbit, ai povestit cu talent, gata. Ai scăpat. Te-ai descărcat. Ţi-ai făcut datoria. Tamponul plin de sînge, aruncat în curtea spitalului, intră în mecanismul hermeneutic al propensiunii noastre poetice. Metafora are o singură direcţie de creştere. Stratosfera semnificaţiei. Semnificatul rămîne departe, ca o pistă de decolare pe care n-o mai zăreşti, imediat ce motoarele imaginaţiei vor fi făcut să decoleze ideea.      

Citiţi continuarea aici.

Garantat 100%

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.