Adevăratul multitasking şi drumul pînă la el

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

August. Călduri mari. Luna concediilor. Şosele pe care se circulă ore întregi în coloană. Sînt momentele în care cetăţeanul român îşi aduce aminte de lipsa autostrăzilor şi face diferite scenarii creative în care personajele principale sînt anumiţi politicieni şi familiile lor. Dacă vezi scena asta de la înălţimea Staţiei Spaţiale Internaţionale, arată ca un gigantic

de scenaristică pentru filme de acţiune, la care participă cîteva milioane de cursanţi plini de idei. Dar ţine puţin. Cît ţin şi concediile. Pe urmă, oamenii uită, se întorc la lucru şi se iau cu alte chestii. Revolta cetăţeanului şi setea de a cere socoteală se potolesc. Interesul pentru destinul banilor din taxe şi impozite, care se duc legate la ochi în marea vistierie a statului, se topeşte. Cetăţeanul mai e scuturat de cîte un fior dintr-ăsta creativ doar dacă el sau apropiaţii lui ajung prin spitale, sau dacă vreunul dintre copii trebuie să dea bacalaureatul şi e victima unei noi schimbări aiuritoare de programă şcolară. În restul anului, e perioada dedicată workshop-ului de scenaristică pentru comedie. Milioanele de cursanţi se află într-o milenară cursă creativă a înarmării cu vorbe de duh, bancuri, miştouri, caterinci şi zeflemele, care transformă orice necaz şi umilire în iluzia unui viitor suportabil. 

Între timp, cîtă vreme sînt concediile, cei care n-au plecat la bulgari, la turci sau la greci pornesc la drum prin ţara pe care o iubesc şi o înjură în fiecare zi. E ca o căsnicie veche, cu un soi de dragoste şi cu un soi de ură, cu toate bunele şi relele ei. Dar şi cu senzaţia, egal împărtăşită, că fiecare i-a distrus viaţa celuilalt. Iar ce iese din seninătatea acestei resemnări se vede tot din Staţia Spaţială Internaţională. Fluvii de gunoaie crescînd cît vezi cu ochii, alimentate generos de afluenţii patriotici care se scurg din maşinile cetăţenilor plecaţi, plini de voioşie, în vacanţă. Ar trebui dat, din cînd în cînd, şi un cod roşu de gunoaie. Dar nu prea are şanse să impresioneze pe nimeni, pentru că treaba asta face parte din peisajul nostru drag, e ceva cu care trăim din negura veacurilor şi nu produce fiori de nici un fel. Stai în coloanele nesfîrşite ale traficului de vacanţă şi vezi cum zboară din maşinile noastre toate obiectele care alcătuiesc definiţia ideii de ambalaj. Plus chiştoace de ţigări. E ceva extrem de vesel în coregrafia asta naţională. Şi plin de culorile tuturor ambalajelor care se zbenguie prin aer şi transformă lumea asta într-un imens carnaval al verii tîrzii.

La o benzinărie, pe Valea Oltului, e plin ochi. Toată lumea caută să fie cît mai creativă şi în împrejurarea asta. Prin urmare, nu te mai saturi să contempli demonstraţiile de genialitate în parcarea maşinilor. Cu cît sîntem mai mulţi, cu atît sînt mai evidente talentul nostru şi dorinţa de a provoca la duel orice gest de bun-simţ. Peisajul parcării e un soi de cap în gură, dat cu năduf, peste timp, idiotului care a avut nefericita idee de a ordona cumva mijloacele de transport, cîtă vreme staţionează, iar proprietarii dînselor nu le conduc pe şosele. Te duci pe la alţii, prin alte ţări, şi te ia cu nervi alinierea aia în care te simţi dezrădăcinat şi minimalizat ca fiinţă umană. Pe-aici, parcările au aspectul unor colonii mixte, de pinguini şi de foci, care celebrează ideea de diversitate în natură. Există un elan, un extaz al dezordinii şi al deranjării celuilalt, care umplu locul de viaţă şi de sunetul vesel al vitalităţii, izvorît din claxoane şi din muzicile de prin maşini. 

Cei mai mulţi alimentează cu carburant, merg în magazin şi-şi comandă cafele, ceva de-ale gurii, mai cască ochii pe la vitrine, merg şi se-mbulzesc la toaleta minusculă, plănuind să plătească la plecare. Ca la terasă. Ca la restaurant. Între timp, la pompe se adună şiruri de maşini, aerul clocoteşte de căldură şi de înjurături, maşinile se parchează în cele mai tembele poziţii, iar peisajul ia chipul unui mare platou de filmare, deasupra căruia pluteşte zîmbetul unui regizor zurliu. 

În faţa unei case de marcat, de la care începe o coadă cît Oltul, o doamnă planturoasă îşi face nişte planuri. Nu ştie cum să se strecoare în situaţia asta, să nu stea la coadă, să fie un pic şmecheră şi apoi să rîdă în maşină, povestindu-i soţului cum i-a făcut pe proştii care stăteau la rînd. Îi vine o idee. Se uită prin magazin şi-şi strigă copilele. Două fetiţe superbe, nu mai mari de 5-6 ani, două zîniţe blonde şi buclate. Le şopteşte ceva, le dă nişte bani, le încarcă temeinic cu ce-şi luase de prin vitrine şi le împinge discret în faţă, să plătească. Fetele par obişnuite cu felul ăsta de joc şi-şi fac rolurile cu un talent magistral. Următorul client e tot o doamnă, mama unui copil supraponderal care-ţi stîrneşte compasiunea. Copilul e obez într-un grad înalt, dar drăguţ, ca orice copil de pe lumea asta. O tot bate la cap pe maică-sa să-i ia ceva. Are în mînă un Snickers. Maică-sa îl muştruluieşte un pic. Nu pentru că mănîncă aşa ceva. Ci pentru că nu-şi ia o dată mai multe şi-o tot freacă la cap. Aşa că-i ia un pachet mare, cu zece batoane de ciocolată, să tacă dracului din gură şi să n-o mai căpieze! 

Iar la toaletă, imaginea anului! Un domn îşi conduce copilul în closet, se întoarce spre pisoar şi-ncepe să urineze. Cu o mînă rezolvă problema băieţească a ergonomiei momentului, iar în cealaltă ţine un „senviş“ dintre cele mai mari, de-ăla în baghetă, din care muşcă sănătos, în timp ce susurul eliberator îi aduce pe faţă un zîmbet de satisfacţie. Pe cuvînt de onoare!    

Garantat 100%

image png
Stai un pic mai departe
Treci de 40 de ani și abia atunci începi să te întrebi ce îți place cu adevărat.
image png
Imagini blurate din clasa întîi
„Revolta” se manifesta, de fapt, doar în jurul cozii.
image png
Obor exotic
Un spațiu multiculti, cum se zice acum. Nu știu dacă e bine, dacă e rău.
image png
Educația ne unește. În probleme
Deși nici Franța nu duce lipsă de probleme vechi, noul an școlar în Hexagon a debutat cu una nouă.
image png
Clerul și poporul
 lui Dumnezeu
Evident că această „politică a struțului“ întristează, alienează și generează frustrări deloc potrivite cu idealul nostru afirmat de comuniune și creativitate liberă.
p 20 Blaise Pascal WC jpg
Noblețea supunerii
Dar Pascal folosește totodată capacitatea rațiunii de a organiza cîmpul cercetării.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Cînd, în toiul nopții, îți cedează bateria de la chiuvetă, te simți Bacovia. Cînd vine ziua și intri în dansul social al reparațiilor – instalator, administrator, meșterul blocului –, îți dai seama că, de fapt, ai alunecat, precum Alice, într-o Țară a Minunilor. (S. G.)
image png
Dăm copiii afară din casă?
Am devenit adult și am pus traiul de una singură înainte de orice altceva.
image png
Școli, sfîrșituri, începuturi
Data de 15 septembrie (căci atunci începeau școlile pe vremea aceea, era bătut în cuie) avea, pentru mine, și o altă semnificație: era ziua mamei mele.
image png
De la butic la hipermaket
Ăla a rîs de el: „Toată lumea fură, important e să nu bați la ochi!”.
image png
Emoții populare, cîștiguri electorale
Cînd ancheta a fost încheiată, acuzele dovedindu-se false, jurnaliștii de la WELT au lansat o întrebare către fundație: ce se va întîmpla acum cu banii donați?
p 20 Edward Hopper, Office in a Small City jpg
Singurătăți urbane: Edward Hopper
Sub semnul ei, lucrurile se compun din fragmente și praguri, iar privirile, din neîntîlniri și stranietăți.
image png
Despre convertirea păcătosului
El [sufletul] nu mai poate gusta liniștit lucrurile care-l încîntau.
1014 21 urbe arhitect Andra Panait jpg
Împreună
Așezată sub egida sustenabilității, participării și incluziunii sociale, Bienala oferă tuturor arhitecților din România posibilitatea de a intra în legătură cu confrații lor.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
● E adevărat că o firmă chinezească își încurajează angajații să slăbească? Da. Kingtian Consulting le plătește angajaților 25 de euro pentru fiecare kilogram pierdut.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ultima zi din vara lui 2023
Povestea personală a fiecăruia reprezintă cea mai bună sursă de inspirație.
Zizi și neantul jpeg
Umbreluțe și plutiri
Băiețelul a crescut și s-a ajuns în etapa în care nu mai avea chef să se dea cu mine în ceva.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cîteva aventuri în Albania și Grecia (ultimul episod) – cazări, prețuri, oameni, plăceri și neplăceri
Sîntem atît de obosiți încît nici măcar nu mai putem să ne certăm și noi, așa cum ar face orice cuplu normal într-o astfel de situație.
p 19 adevarul ro jpg
August negru
Metehnele societății în care trăim, o kakistocrație în care pilele și șpaga sînt valori, hrănesc din belșug balaurul incompetenței, care nu mai are de mult doar șapte capete.
p 20 jpg
Prima seară
Festivalul ne aşază la nivelul muzicii, al culturii mari de pretutindeni.
Theodor Pallady jpeg
Potențialul satului, între subzistență și supraviețuire
Cu privirea de acum, deplîng rigidul maniheism al dualității sat-oraș.
p 24 M  Banica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Stop! Facem dop la pepeni“
image png
Dragostea este un proces
Oamenii se schimbă nu cînd le-o cere altcineva, ci doar dacă vor, pentru că ei decid așa.
image png
CFR și depășirea condiției umane
Asta dacă vor fi rămas suficiente indicii pînă acolo pe trenul inaccesibil ce străbate o Românie bătrînă, neajutorată, sub orice nivel.

Adevarul.ro

image
Cât a plătit o româncă, în Istanbul, pentru o masă
Românca a împărtășit experiența ei dintr-un restaurant din Istanbul pe o pagină de Facebook dedicată turismului în Turcia.
image
Era vitezoman și a primit multe amenzi - argumentele care l-au scăpat pe un tânăr din Cluj de acuzația de omor
Tudor Cîrje, tânărul care și-a ucis prietena în urma unui accident cauzat de viteza excesivă - 150 de kilometri la oră - în condiții de carosabil umed, va fi judecat pentru ucidere din culpă, și nu pentru omor, așa cum au cerut părinții victimei. Curtea de Apel Cluj a explicat decizia luată.
image
Carnea roșie și riscurile pentru sănătate. Dr. Mihaela Bilic: „Pentru liniștea voastră, puneți în farfurie de două ori mai multe legume“
Carnea roșie nu are riscuri pentru sănătate, după o nouă metodă de evaluare a studiilor științifice. Totuși, „pentru liniștea voastră, de câte ori mâncați un grătar puneți în farfurie de două ori mai multe legume decât carne!”, susține nutriționista Mihaela Bilic.

HIstoria.ro

image
Cum era așteptat Carol al II-lea la gară? „Lipsește numai d. Titulescu, care nu s-a putut scula”
Gazetăria dintre cele două războaie excela printr-un gen absent în presa de azi: reportajul politic. Jurnalişti de talent, aleşi dintre tineri scriitori, trudind ziua la ziare pentru poezia creată noaptea, erau în stare să transforme într-o proză poliţistă pînă şi o şedinţă de la Finanţe.
image
Inițiativa celor 3 Mari si politica revizionista a Ungariei
Președinta Ungariei, Novak Katalin, a participat miercuri, 6 septembrie, la summitul Inițiativei celor Trei Mări de la București, la un an de la ultima vizită a acesteia în capitală. Cu ocazia acestei întâlniri oficiale, între doamna Nova
image
Regina-Mamă Elena, dezamăgită de întâlnirea cu Hitler
După abdicarea Regelui Carol al II-lea, în 1940, și urcarea pentru a doua oară pe tron a lui Mihai, principesa Elena a fost invitată de mareșalul Ion Antonescu să revină în România pentru a fi alături de fiul său.