Orientul Mijlociu – e momentul să fim realişti

Publicat în Dilema Veche nr. 595 din 9-15 iulie 2015
Orientul Mijlociu – e momentul să fim realişti jpeg

Orientul Mijlociu le dă de furcă preşedinţilor SUA, de 70 de ani încoace. Istoric vorbind, sprijinirea Israelului şi a dreptului său de a exista în limita unor frontiere apărabile s-a aflat într-un echilibru precar cu necesitatea de a apăra rutele maritime ale petrolierelor, altfel spus, de a proteja aprovizionarea cu energie a întregii lumi. Dar dificultăţile cu care s-au confruntat administraţiile precedente ale SUA pălesc în comparaţie cu cele create de provocările Orientului Mijlociu din ziua de azi. 

Israelul continuă să existe, dar a devenit un aliat mult mai dificil. La invitaţia oponenţilor locali ai preşedintelui Barack Obama, prim-ministrul israelian Beniamin Netaniahu a ridicat o problemă-cheie de politică externă – în discursul său de la sesiunea reunită a Congresului SUA din martie – pe fondul distorsiunilor legate de polarizarea partinică profundă şi blocantă a Americii. 

Între timp, asigurarea rutelor maritime şi a aprovizionării cu petrol a devenit tot mai dificilă, deoarece SUA trebuie să joace şahul complicat al problematicii arabe. Mai rău de atît, SUA au părut uneori că joacă legate la ochi, dacă observăm discrepanţa semnificativă dintre realităţile locale şi înţelegerea lor de către factorii de decizie politică. 

Cînd a început Primăvara arabă, cu patru ani în urmă, SUA au susţinut instinctiv schimbarea regimurilor din Libia, Siria şi Egipt, apărînd totodată noua ordine constituţională din Irak. Rezultatul trebuie înţeles ca avertisment pentru cei care se aşteaptă ca schimbarea unui regim să dea roade imediate. Chiar dacă anumiţi lideri indezirabili au fost îndepărtaţi, ceea ce a urmat a fost şi mai rău. Principalul efect al schimbării regimului a fost consolidarea identităţilor sectare şi slăbirea perspectivelor de supravieţuire ale naţiunilor-state deja existente. 

Iar acum, negocierile cu miză ridicată, cu privire la programul nuclear iranian, sporesc complexitatea problematicii arabe. Administraţiei Obama i s-a reproşat că şi-a dorit prea mult încheierea unui acord şi că nu a fost dispusă să părăsească masa negocierilor. Dar, dacă această acuzaţie e adevărată, nu este din cauză că Obama îşi doreşte cu disperare să respecte angajamentul luat în mai vechea sa campanie electorală din 2008: să negocieze cu inamicii Americii şi să găsească puncte comune. 

Mai important este faptul că există o carenţă de alternative viabile pentru un acord. Toată lumea acceptă că Iranul este o societate profund divizată între cei care doresc ca ţara să fie un membru respectat al comunităţii internaţionale şi cei pentru care statutul internaţional al Iranului are mai mult de cîştigat dintr-un program de înarmare nucleară. Sancţiunile internaţionale care au fost impuse Iranului par să-i favorizeze mai degrabă pe aceştia din urmă. 

Toate acestea ar fi fost binevenite dacă Iranul ar fi o democraţie în toată regula, care ar respecta voinţa populară. Există însă puţine dovezi că sancţiunile au contribuit la încetinirea programului nuclear al Iranului. Mai mult, aşa cum se întîmplă adesea, sancţiunile au decimat mai degrabă clasa de mijloc şi i-au slăbit, o dată în plus, pe cei care nu deţin puterea, în loc să-i motiveze pe liderii iranieni să ajungă la un acord. 

Pentru mulţi americani, confruntarea cu Iranul este o luptă bilaterală, un fel de reluare a tratativelor nucleare cu Uniunea Sovietică. Din anumite puncte de vedere, insistenţa cu care Senatul SUA pretinde că ar fi jucat un rol în aprobarea acordului nuclear reflectă o mentalitate din categoria „istoriei care se repetă“: dacă acordurile SALT (tratativele pentru limitarea armelor strategice) şi START (tratativele pentru reducerea armelor strategice) constau în acorduri cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic între două state, tot astfel trebuie să fie şi acordul cu Iranul. 

Dar acordul negociat cu Iranul este unul multilateral, care îi implică pe toţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, plus Germania. O parte din sarcina lui Obama este să se asigure că poporul american înţelege că viitorul acestui acord nu vizează numai SUA.

Iar aşa-numitele părţi negociatoare nu sînt singurele ţări pentru care rezultatul constituie o miză importantă. Asistînd la negocierile nucleare, lumea arabă este tot mai îngrijorată. Escaladarea conflictului dintre şiiţi şi sunniţi, alături de ingerinţa făţişă a şiiţilor iranieni în ţări arabe predominant sunnite, au sporit, în regiune, gradul de scepticism faţă de orice fel de acord. Într-adevăr, liderii religioşi ai Iranului nu-şi disimulează cîtuşi de puţin dorinţa de hegemonie regională, dacă nu chiar de guvernare a întregii lumii islamice.

Neîncrederea dintre iranieni şi arabi este mai veche chiar decît scindarea dintre şiiţi şi sunniţi; şi, într-o eră de care ne vom aminti, cel mai probabil, ca de una a slabei guvernări la nivelul întregii regiuni, arabii văd în negocierile nucleare ceva mult mai important decît controlul armelor. În contextul unei lumi arabe zbuciumate, pot oare SUA să aspire la promovarea unui cadru strategic alternativ în regiune, sub forma unui parteneriat reînnoit cu Iranul? 

Pentru mulţi americani cu amintiri sumbre despre Iran, acest scenariu poate părea cel puţin neatractiv. Din perspectivă arabă însă, Iranul pare să fie un element mult mai stabil al ecuaţiei regionale, un jucător care tinde să progreseze. 

SUA sînt tot mai receptive faţă de acest tip de gîndire, din perspectiva lumii arabe, şi curtează activ Arabia Saudită. Într-adevăr, susţinerea americană tacită a dubioasei campanii de bombardamente saudite din Yemen sugerează cît de departe sînt pregătite să meargă SUA pentru a răspunde îngrijorării arabilor sunniţi.

În linii mari, combaterea Statului Islamic şi stabilizarea Irakului, Siriei, Libiei şi Yemenului necesită un efort diplomatic extraordinar din partea SUA. Ceea ce presupune atenuarea temerilor saudiţilor, reconsolidarea relaţiei cu Egiptul şi, da, deschiderea faţă de Iran – priorităţi bazate pe realitatea circumstanţelor regionale actuale. Prioritatea de vîrf – pentru Obama şi pentru succesorii săi deopotrivă – trebuie să fie explicarea modul în care erorile grave ale trecutului recent au făcut ca singura opţiune plauzibilă să fie acest tip de realism. 

Outpost

© Project Syndicate, 2015  -

traducere de Matei PLEŞU  

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.