Titu a lu’ Jumară

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Se spune că Titu ăsta este foarte priceput în zidirea de fîntîni: una dintre cele mai vechi şi mai binecuvîntate meserii. Nu oricui îi este dat să facă o fîntînă, nu oricui îi este dat să ştie unde apa este bună şi din belşug. De aia i se şi spune Titu Fîntînaru. Jumară era tată-su şi cei mai bătrîni din sat aşa au apucat să-i zică. Titu ăsta, miluit de Dumnezeu cu darul de fîntînar, n-a fost mai niciodată fericit şi fără de griji. Povestea lui pare desprinsă din viaţa aia plină de obidă şi drumuri întortocheate. 

Bărbat frumos şi harnic, Titu se trezi într-o zi însurat cu Ioana, curva satului. Nici nu-i trecu prin minte una ca asta, în noaptea aia de horă, cînd, înhăitat cu alţi şase flăcăi, se duseră în cimitir s-o tăvălească pe Ioana. Toţi făceau asta, şi Ioanei îi plăcea să se amuze cu unul, cu altul, să rîdă tare, să vorbească deocheat şi apoi să-şi ridice fustele, în cimitir sau pe islazul de vite, pentru oricine îi spunea că-i e dragă. Aşa era Ioana, toţi se îngurduluiau cu ea, nimeni n-o voia în bătătură. Titu se ţinea cu Zoia, fată frumoasă şi cuminte, căreia îi promisese că se vor lua curînd şi vor face nuntă mare să se audă în toată ţara. Pe ea o iubea şi tot grăbea şi muncea să termine odată coşarul ăla din spatele curţii, ca să poată să întindă mesele acolo la ospăţul de nuntă. Şi să mai sape o fîntînă, două, să-i ia şi-o rochie frumoasă, şi coroniţă, şi ceva pantofi, una-alta, ce trebuie la nuntă. Dar nu mai apucă, fiindcă a doua zi după tăvăleala din cimitir se trezi cu nişte miliţieni la poartă. Fu ridicat pe sus, dus la secţie şi acuzat de viol. Dintre toţi şapte, Ioana îl acuză doar pe el şi le spuse miliţienilor că îl iartă dacă o ia de nevastă. Şi-o luă de nevastă, că ce era să facă? Să înfunde puşcăria pentru curvăsăriile Ioanei? 

Bărbat frumos şi harnic, Titu se aşeză la casa lui, fără nuntă şi fără petrecere, numai că o aşa ruşine nu putu să uite şi mai ales să ierte. Se iubi cu toate femeile din sat, doar aşa, să-i facă în necaz Ioanei. Şi cînd obosi, se întoarse la Zoia, măritată şi ea cu Pătru Bolboacă, unul de pe acolo, ca să fie cît mai aproape de Titu. Făcură şi copii, şi Titu cu Ioana, şi Zoia cu Pătru al ei. Dar traiul lor nu fuse decît un drum al Golgotei: Titu o dispreţuia pe Ioana şi din curvă n-o scotea cît era ziulica de lungă; ba-i mai trăgea şi-o mamă de bătaie, cînd îşi aducea aminte de patima ruşinii. Pînă într-o zi cînd Ioana îşi pierdu minţile, lăsă copiii mititei şi ea, cu poala plină de ouă, umbla prin sat şi-ntreba în stînga, în dreapta: „N-ai, ţaică, nişte ouă, că iaca vreau să pun o cloţă“. Iarnă, vară, Ioana punea cloţe şi se-ngrijea de ouă şi pui, lăsîndu-şi copiii şi casa pe seama lu’ Titu. Titu le-a fost şi mamă, şi tată, numai el le ştia necazurile, gîndurile… Nici Zoia nu fu mai fericită, cu Pătru căzut în patima beţiei, chinuit de bănuielile şi şuşotelile satului cum că nevasta lui s-ar ţine cu Titu. Şi-o duseră aşa ani buni, şi crescură copii, se duseră pe la casele lor, şi Titu rămase cu Ioana şi cloţele ei, iar Zoia cu Pătru şi beţiile lui. 

Într-o zi, Zoia îşi luă inima în dinţi şi-i zise: „Pătrule, gata, mi-a ajuns. Plec şi tu oi face cum oi vrea“. „Un’ te duci, fă, fir-ai a dracu’, că mă spînzur dacă pleci“, mai apucă să strige Pătru, turbat de patima vinului. Dar, Zoia nu mai avu putere să privească înapoi, atîţia ani de bătăi şi ameninţări îi împietriseră inima dinspre el. Îşi luă bocceluţa şi se duse la Titu, să aibă grijă de bărbatul pe care îl iubea şi de nevasta lui, cu cloţe cu tot. O singură dată în viaţa lui se ţinu Pătru de cuvînt: şi aia fu ziua în care se spînzură în podul casei. Se necăjiră şi se supărară cu toţii de aşa mare necaz: copiii, sătenii, popa de la biserică. Numai Zoia şi Titu îşi văzură de vieţile lor, grijiră de sufletul lui Pătru şi priviră înainte. În altă zi, cu minţile rătăcite, Ioana dădu pe gît o sticlă de sodă caustică. Nu muri, doctorii făcură minuni şi-i puseră un gît de plastic, dar nici nu mai fu bună de nimic, nu mai putu nici măcar să umble după ouă şi cloţe. Doi ani de zile îngriji Zoia de nevasta bărbatului ei, ea o punea pe oală, ea îi dădea să mînînce, ea o spăla. Pînă la urmă, copiii ei şi copiii lui se împăcară cu soarta asta; nici unii, nici alţii n-avură timp şi nici chef să umble după sufletul lui Pătru sau să-i ţină plosca Ioanei. După doi ani de chinuri, plecă şi Ioana la ceruri cu visurile ei de ouă şi cloţe, rătăcind fără rost prin viaţă. 

Titu şi Zoia rămaseră de veghe pe lumea asta. Duminică de duminică, se iau de mînă şi cutreieră satul în drum spre cimitir, aprind lumînări, grijesc de morminte, împart colaci şi colivă, mai sădesc o floare şi apoi se întorc la ale lor. Ea se îngrijeşte de cei cinci copii ai lor şi de droaia de nepoţi, el sapă fîntîni în tot judeţul Olt, că nimeni nu-i atît de priceput şi n-a primit un dar mai frumos: să ridice o fîntînă şi să dea o cană cu apă unui om însetat.  

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.