Despre dracii noştri cei de toate zilele…

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Deşi îi ştiu de multă vreme pe dracii noştri cei de toate zilele, mi-a venit în minte să scriu despre ei abia după ce am ascultat o conferinţă interesantă la Colegiul „Noua Europă“, ţinută de Cemal Kafadar, profesor la Harvard. Distinsul profesor vorbea despre vampiri şi despre soarta lui Dracula în însemnările de călătorie ale istoricului Evliya Çelebi din secolul al XVII-lea. A apărut apoi întrebarea legată de locul diavolului în construirea credinţelor şi superstiţiilor din lumea creştină. Şi, uite aşa, m-am întors la dracii din lumea mea, intrigată de ubicuitatea lor atît de „prietenoasă“. 

În Muntenia mea natală, dracii sînt personaje familiare şi omniprezente. Ziua începe cu „Hei, la dracu’“ şi se încheie cu „Să vă ia dracu’ pe toţi“. Tărîmul dracilor este unul bine populat, care înfricoşează prin imensitate şi mai puţin prin mulţime. Dracii inspiră teamă şi admiraţie. Un băiat isteţ şi obraznic este asemuit admirativ cu „dracul gol“, descurcăreţul este „dat dracului“, în timp ce femeia nu este decît „un drac împieliţat“. Şi, ca nevastă, femeia devine chiar mai iscusită în toate relele decît orice drac, că nu degeaba cîntă Anton Pann: „Cu lăutari şi cu masă / Aduci pe dracu în casă“. Şi tot Anton Pann scrie: „Am crezut că iau pe Stana / Şi-am luat pe Satana“. 

O baba „meşteră“ şi pricepută la toate, chiar dacă este „Talpa Iadului“, primeşte admiraţia tuturor pentru că numai ea „ştie să facă şi să desfacă“. „Unde baba face / Dracul nu desface“, spune un proverb care trimite la poveştile fantastice de pe tărîmul dracilor, acolo unde Talpa Iadului îl ţine în frîu chiar şi pe cel mai mare dintre draci, fiul ei Scaraoţchi. Cu simpatie este privit şi desenat şi cel mai tînăr dintre draci, Aghiuţă, ascuns în papucii femeilor tinere, dacă ar fi să credem o legendă din secolul al XIX-lea; de aici neastîmpărul şi dorinţele rele ale acestora; de aici şi urarea „Lua-te-ar Aghiuţă“, parcă primind o notă mai „dulce“ decît omniprezentul „Lua-te-ar dracu’“. Creştinul este sfătuit să-l ocolească cu „Nu-ţi băga în cîrd cu dracul“ şi „Nu te pune cu dracul“; îndemnurile sînt totuşi atenuate de imaginea grandioasă pe care o capătă cei care se pun cu dracul, învingîndu-l nu prin „luptă dreaptă“, ci prin folosirea vicleniei, o formă de inteligenţă. Că doar „dracul şi muierile fac război călugărilor“, după cum stă scris în Pravila de la Govora. 

O mulţime de poveşti, snoave, legende, mituri îi introduc pe draci în folclorul de zi cu zi. Diavol, demon, Satana, Aghiuţă, Scaraoţchi, Ucide-l Toaca, Michiduţă, dracul tot drac rămîne, chiar dacă pare apropiat prin popularitatea sa de lumea poveştilor. 

Fiinţe fantastice îmblînzite de legende, ca orice alte fiinţe fantastice, dracii ajung în turbinca lui Ivan sau sînt alergaţi prin ceruri de biciul Sfîntului Ilie. N-am reuşit să găsesc povestea asta cu care am crescut, aflată de la mama sau de la bunica, nu mai ştiu. Ori de cîte ori ploua tare, cu tunete şi fulgere, ştiam că Sfîntul Ilie aleargă prin ceruri, plesnind din bici şi încercînd să prindă cît mai mulţi draci. Se spunea că Sfîntul Ilie era un mare duşman al dracilor, iar Dumnezeu, temîndu-se că-i va omorî pe toţi, i-a temperat vînătoarea, promiţîndu-i că-l va lăsa să ucidă cîţiva draci doar de ziua lui, adică pe 20 iulie. Avînd însă o memorie scurtă, Sfîntul Ilie nu-şi amintea niciodată de ziua lui, aşa că-l întreba pe Dumnezeu: „Cît mai este, Doamne, pînă la ziua mea?“. „He, he, Ilie, mai e, mai e“, îi răspundea Dumnezeu. Iar Ilie alerga cu caru-i de foc printre nori, speriindu-i numai pe draci. După o vreme, iarăşi întreba: „Veni, Doamne, ziua mea?“. „De cînd se duse, Ilie, ziua ta… Să fii tu sănătos“, îi răspundea Dumnezeu. Iar Ilie, supărat, alerga furios printre nori, stîrnind furtuni şi fulgere, plesnind din bici. Şi, cum peste tot „e plin de draci / ca moara de saci“, Sfîntul Ilie are de lucru pentru eternitate. 

Dracu-n sus şi dracu-n jos se află şi astăzi pe buzele multora dintre semenii noştri. Există, bineînţeles, şi babe temătoare, fete habotnice şi bigoţi scrupuloşi care-şi fac cruce de zece ori şi-şi scuipă-n sîn de cum îi aud pronunţat numele. Dar, cum zicea Iordache Golescu odinioară, „în curul zmeritului locuieşte dracul“; cu alte cuvinte, „cel mai zmerit, acela cel mai îndrăcit, de care mult, mult să ne ferim“. Aşa că pînă şi dracu’ e de-al nostru! 

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.