Despre dracii noştri cei de toate zilele…

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Deşi îi ştiu de multă vreme pe dracii noştri cei de toate zilele, mi-a venit în minte să scriu despre ei abia după ce am ascultat o conferinţă interesantă la Colegiul „Noua Europă“, ţinută de Cemal Kafadar, profesor la Harvard. Distinsul profesor vorbea despre vampiri şi despre soarta lui Dracula în însemnările de călătorie ale istoricului Evliya Çelebi din secolul al XVII-lea. A apărut apoi întrebarea legată de locul diavolului în construirea credinţelor şi superstiţiilor din lumea creştină. Şi, uite aşa, m-am întors la dracii din lumea mea, intrigată de ubicuitatea lor atît de „prietenoasă“. 

În Muntenia mea natală, dracii sînt personaje familiare şi omniprezente. Ziua începe cu „Hei, la dracu’“ şi se încheie cu „Să vă ia dracu’ pe toţi“. Tărîmul dracilor este unul bine populat, care înfricoşează prin imensitate şi mai puţin prin mulţime. Dracii inspiră teamă şi admiraţie. Un băiat isteţ şi obraznic este asemuit admirativ cu „dracul gol“, descurcăreţul este „dat dracului“, în timp ce femeia nu este decît „un drac împieliţat“. Şi, ca nevastă, femeia devine chiar mai iscusită în toate relele decît orice drac, că nu degeaba cîntă Anton Pann: „Cu lăutari şi cu masă / Aduci pe dracu în casă“. Şi tot Anton Pann scrie: „Am crezut că iau pe Stana / Şi-am luat pe Satana“. 

O baba „meşteră“ şi pricepută la toate, chiar dacă este „Talpa Iadului“, primeşte admiraţia tuturor pentru că numai ea „ştie să facă şi să desfacă“. „Unde baba face / Dracul nu desface“, spune un proverb care trimite la poveştile fantastice de pe tărîmul dracilor, acolo unde Talpa Iadului îl ţine în frîu chiar şi pe cel mai mare dintre draci, fiul ei Scaraoţchi. Cu simpatie este privit şi desenat şi cel mai tînăr dintre draci, Aghiuţă, ascuns în papucii femeilor tinere, dacă ar fi să credem o legendă din secolul al XIX-lea; de aici neastîmpărul şi dorinţele rele ale acestora; de aici şi urarea „Lua-te-ar Aghiuţă“, parcă primind o notă mai „dulce“ decît omniprezentul „Lua-te-ar dracu’“. Creştinul este sfătuit să-l ocolească cu „Nu-ţi băga în cîrd cu dracul“ şi „Nu te pune cu dracul“; îndemnurile sînt totuşi atenuate de imaginea grandioasă pe care o capătă cei care se pun cu dracul, învingîndu-l nu prin „luptă dreaptă“, ci prin folosirea vicleniei, o formă de inteligenţă. Că doar „dracul şi muierile fac război călugărilor“, după cum stă scris în Pravila de la Govora. 

O mulţime de poveşti, snoave, legende, mituri îi introduc pe draci în folclorul de zi cu zi. Diavol, demon, Satana, Aghiuţă, Scaraoţchi, Ucide-l Toaca, Michiduţă, dracul tot drac rămîne, chiar dacă pare apropiat prin popularitatea sa de lumea poveştilor. 

Fiinţe fantastice îmblînzite de legende, ca orice alte fiinţe fantastice, dracii ajung în turbinca lui Ivan sau sînt alergaţi prin ceruri de biciul Sfîntului Ilie. N-am reuşit să găsesc povestea asta cu care am crescut, aflată de la mama sau de la bunica, nu mai ştiu. Ori de cîte ori ploua tare, cu tunete şi fulgere, ştiam că Sfîntul Ilie aleargă prin ceruri, plesnind din bici şi încercînd să prindă cît mai mulţi draci. Se spunea că Sfîntul Ilie era un mare duşman al dracilor, iar Dumnezeu, temîndu-se că-i va omorî pe toţi, i-a temperat vînătoarea, promiţîndu-i că-l va lăsa să ucidă cîţiva draci doar de ziua lui, adică pe 20 iulie. Avînd însă o memorie scurtă, Sfîntul Ilie nu-şi amintea niciodată de ziua lui, aşa că-l întreba pe Dumnezeu: „Cît mai este, Doamne, pînă la ziua mea?“. „He, he, Ilie, mai e, mai e“, îi răspundea Dumnezeu. Iar Ilie alerga cu caru-i de foc printre nori, speriindu-i numai pe draci. După o vreme, iarăşi întreba: „Veni, Doamne, ziua mea?“. „De cînd se duse, Ilie, ziua ta… Să fii tu sănătos“, îi răspundea Dumnezeu. Iar Ilie, supărat, alerga furios printre nori, stîrnind furtuni şi fulgere, plesnind din bici. Şi, cum peste tot „e plin de draci / ca moara de saci“, Sfîntul Ilie are de lucru pentru eternitate. 

Dracu-n sus şi dracu-n jos se află şi astăzi pe buzele multora dintre semenii noştri. Există, bineînţeles, şi babe temătoare, fete habotnice şi bigoţi scrupuloşi care-şi fac cruce de zece ori şi-şi scuipă-n sîn de cum îi aud pronunţat numele. Dar, cum zicea Iordache Golescu odinioară, „în curul zmeritului locuieşte dracul“; cu alte cuvinte, „cel mai zmerit, acela cel mai îndrăcit, de care mult, mult să ne ferim“. Aşa că pînă şi dracu’ e de-al nostru! 

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.