Pustiul refuzat

Publicat în Dilema Veche nr. 1026 din 7 decembrie – 13 decembrie 2023
Viktor E. Frankl © wikimedia commons
Viktor E. Frankl © wikimedia commons

Într-o omenire în care domnește teroarea generalizată, simțim cotidian – acum, poate, mai mult ca niciodată – undele de șoc ale nenumăratelor conflicte care bîntuie planeta. Izbindu-ne constant de provocările pe care destinul și vremurile ni le scot în cale, încercăm, dacă nu să eludăm realitatea – imposibilă misiune! –, cel puțin să-i atenuăm consecințele. Opțiunile post-traumatice nu oferă prea multe căi de izbăvire, terapiile sînt rare și limitate ca efect benefic. Cultura, fără tăgadă, cu tot spectrul ei de disponibilități, poate deveni o miraculoasă farmacie care, în anumite cazuri, te poate repune pe linia de plutire. „Terapiile nu sînt pentru vindecare, ci pentru a te obișnui cu boala”, ne spune Haruki Murakami, cunoscutul scriitor japonez, lucru pe care îl bănuim cu toții, mai ales cei trecuți prin experiențe dificile, dar pe care îl mascăm deliberat în speranța unei iluzii: completa  vindecare. Cîteodată și iluzia poate deveni realitate, de ce nu?

Dictonul, devenit truism, „Fără cultură o țară moare!” mi se pare o exagerare. O țară moare fără pîine, cu certitudine, iar absența culturii, tot o certitudine, o coboară pe o treaptă inferioară a scării ce ordonează devenirea istorică. Eludarea cu bună știință a acestei componente importante din tezaurul unei națiuni este semnul unei condamnări la anonimat.  

Ion Heliade Rădulescu, trăind într-un secol ceva mai liniștit, a avut răgazul îndemnului la iluminarea culturală a semenilor: „Scrieți, băieți, numai scrieți!”. Indiferent de provocările lui Cronos, e necesar ca pana și hîrtia să ne fie mereu în preajmă, momentul inspirației să ne găsească pregătiți. Pe cît e cu putință.

Nu la fel stau lucrurile în alte spații și în alte vremuri. Deciziile pripite născute din nestinsa cenușă a ororilor istoriei stau la baza declanșării unor impulsuri ce duc la regretabile ciuntiri ale tezaurului cultural, tezaur dobîndit în milenii de trudă și renunțări. Eroarea de perspectivă nu ne lasă indiferenți, iar aberațiile sînt taxate corespunzător.

Theodor Adorno, unul dintre întemeietorii „Școlii de la Frankfurt”, într-un cunoscut aforism, deseori citat, afirma: „A scrie o poezie după Auschwitz este o barbarie”. Poeții nu au ținut cont de năstrușnica idee a filozofului german, iar „pustiul” poetic prefigurat, din fericire, nu a urmat Holocaustului. Poezia, mai mult influențată de módele momentului și de pattern-urile paneuropene, ca să rămînem pe continent, nu a trecut în umbră nici tragicele evenimente istorice, fie ele chiar barbare, ba chiar le-a asimilat, transfigurîndu-le prin mijloacele specifice de exprimare într-o arvună dată supraviețuirii, prin bucuria indusă de vers.  

Un mare poet, Paul Celan, a scris în limba germană, „limba criminalilor care mi-au ucis părinții”, cum el însuși mărturisește. Îngrozit de destinala „întorsătură”, nu mai putea face nimic, era prea tîrziu pentru a-și mai putea schimba uneltele poetice. Poate nici nu era necesar, nu idiomul se făcea vinovat de derapajele nației, iar a face tabula rasa dintr-o glorioasă cultură ar fi însemnat o altă barbarie. 

Recent, în urma unei pilduitoare lecturi, am rezonat cu autorul la o însemnare în consonanță cu ideea de mai sus.

Viktor E. Frankl este un supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz, profund marcat de atrocitățile naziste, ai cărui părinți și soție au sfîrșit în „cîmpurile concentraționare” de tristă amintire. Profesor de neurologie și de psihiatrie la Universitatea din Viena, conferențiar de succes la multe universități americane, tatăl „logoterapiei”, el pomenește în cartea sa Omul în căutarea sensului vieții, Editura Meteor Press, o interesantă replică dată unei cititoare de peste Atlantic. 

Stilul interogativ, direct și agresiv, tipic feminismului american, de parcă cel vizat ar fi fost Unchiul Sam, nu un reputat savant, masca o frustrare convertită într-un viguros reproș: „Cum de continuați să scrieți o parte din cărțile dumneavoastră în limba germană, limba lui Adolf Hitler? Ca răspuns, am întrebat-o dacă are cuțite în bucătărie și, cînd mi-a spus că da, m-am prefăcut îngrozit și șocat, și am exclamat: cum de vă mai folosiți de cuțite după ce nenumărați criminali le-au folosit pentru a-și înjunghia și ucide victimele?!”.

Nimic de adăugat, nimic de comentat.

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.