De ce 2 și nu 1

Ramona ARDELEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1029 din 28 decembrie – 10 ianuarie 2023
image

Deși au două picioare, oamenii au preferat să meargă mai curînd într-unul singur, șchiopătînd, șontîc-șontîc, prin istorie și făcând din această voită infirmitate suprema virtute, supremul eroism. Sacrificîndu-și celălalt picior, complementar, mersul într-un singur picior a devenit, din lipsă de imaginație, iubire și bunăvoință, falsa virtute a falsului și-ncrîncenatului erou. A celui care sabotîndu-și din rea-voință complementarul, și-a secretat de-ndată și veninul orgoliului, născocind cu el falsa impresie, falsa credință și falsa doctrină că 1 e mai puternic decît 2, că 1 e mai mult decît 2, că 1 e învingător. Așa a ajuns doctrina învingătorului reducționist, a falsului 1, să domnească peste tot în lume, devenind doctrina de căpătîi a oamenilor și a societăților create de ei. 

Căci, respingînd perechea, complementarul și amputîndu-l, sacrificîndu-l pe 2, oamenii și societățile lor evoluționiste au pariat, dimpotrivă, pe 1, pe reducționistul și orgoliosul 1, considerîndu-l veșnicul învingător. O întreagă, decadentă, istorie, civilizație și educație s-au clădit, de altfel, pe amputarea perspectivei pereche, pe amputarea perspectivei complementare, privilegiind reducționismul, adică „infirmitatea”, din care s-a născut apoi logica absurdului. O logică răsturnată, strîmbă sau deformată, care a dus la credința că dezechilibrul, infirmitatea, adică reducționismul lui 1, e mai profitabil și mai „credibil” decît echilibrul, armonia sau complementaritatea lui 2, că, altfel spus, 1, nu 2, este (și trebuie să fie) învingător.

Pariul pe 1 și descotorosirea de 2 a generat, în această logică absurdă, caricaturala strădanie a oamenilor de a-și „dovedi infirmitatea/reducția, de a-și justifica și chiar valida poziția infirmă, în încercarea eroico-absurdă și eroico-iluzorie de a paria pe reducționista „performanță” a lui 1, fie aceasta, bunăoară, de a merge mai sigur” cu un singur picior, de a apuca mai „ferm” cu o singură mână, de a auzi mai „tare” cu o singură ureche, de a vedea mai „clar” cu un singur ochi, ba chiar de a înțelege mai „limpede” cu o singură emisferă cerebrală. Totul e să fii „într-un picior”, „într-o mână”, „într-o ureche”, „într-un ochi” sau „într-o emisferă cerebrală”, adică să fii în stare de această performanță reducționistă considerabilă, care scutindu-te de mișcarea alternativă îți oferă prin compensație, adică prin amputație, o perspectivă „sigură”, surdă însă și absurdă, de vreme ce e vorba de o singură, unică, reducționistă perspectivă.  Altfel, cine știe, o a doua perspectivă ar putea să ne-ncurce socotelile, lucrurile ar putea lua o întorsătură diferită, sporind în complexitate și zădărnicindu-ne calculele mărunțele, așa că e mai sigur s-o retezăm, s-o amputăm eroic, obținînd, prin compensare, respectiv reducție, simplificare, mutilare, o infirmitate sigură, certă, adică o contraclaritateclaritate potrivnică a părții împotriva celeilalte/celorlalte părți sau, altfel spus, o claritate a infirmității părții împotriva complementarității vieții.

Ne putem atunci, retoric desigur întreba, de unde încăpățînarea de a persista în această infirmitate, în acest reducționism eroic, cîtă vreme Dumnezeu/Natura nu i-a pricinuit omului un asemenea neajuns, ci, dimpotrivă, l-a înzestrat, pentru a-l ține în echilibru, cu perechea de 2 sau două – mîini, picioare, ochi, urechi și emisfere cerebrale. Dar omul, în trufia-i nemăsurată, a respins perechea, 2-ul, și a ales neperechea, 1-ul, făcînd din el supremul, absolutul erou. Din amputarea dimensiunii complementare, oamenii și-au cioplit apoi „titluri” de glorie, ocupînd „funcții” și „poziții” dintre cele mai „înalte” și mai „grele”. Au făcut, de asemenea, „dreptate”. Cum? Simplu. Declarînd război celeilalte părți, adică părții pereche, pe care, din lipsă de fairplay și pentru a-și justifica „sfîntul” război, au numit-o partea adversă

Și uite-așa, jumătățile adverse, adicătelea falsele unități, au început a se ciondăni și răfui unele cu altele  orbii „străfulgerîndu-i” cu săgețile lor luminoase pe alți orbi, surzii zbierînd la alți surzi, șchiopii dînd „la gioale sau faultînd alți șchiopi, ciungii ridicînd amenințător mîna la alți ciungi, pentru ca în vîrful piramidei, la un nivel mai avansat de generalitate a problemei, clasa „logică” a emisfericilor de stînga să se ia la trîntă cu clasa, tot „logică”, emisfericilor de dreapta, într-un  joc de-a baba-oarba sau de-a alba-neagra, propus după modelul terțului exclus, conform căruia ceva e fie alb, fie negru, fie pro, fie contra. Un joc sforăitor, arogant, teribil de plictisitor, reducționist și exclusivist, care a făcut cu putință întreaga scindare sau polarizare socială și existențială. 

Astfel, pentru că n-au înțeles complementaritatea, oamenii au inventat competiția, singularitatea și singurătatea…jumătăților sau părților – a „stîngii” împotriva „dreptei” și viceversa, prin care picioarele, drept și stîng, ale umanității, cu tot cu emisferele lor cerebrale, în loc să fie un cuplu, un tandem, un dans, o pereche, se află în competiție și eroică opoziție, de unde și proverbiala zicere „unde nu-i cap, vai de picioare”. 

Într-adevăr. Căci de vreme ce acestea sînt „date” complementar, sistemic sau „împreună”, și nu separat, reducționist-competitiv sau nonsistemic, ar trebui, poate tocmai de aceea, să conștientizăm la nivel plenar ce înseamnă și ce este cu adevărat complementaritatea. Și asta pentru simplul și întemeiatul motiv că ea rezidă în primul rînd în axa de încrucișată simetrie sau oglindire, ce face posibilă comunicarea jumătăților noastre complementare sub forma compasiunii, simpatiei, voinței bune și empatiei, în virtutea cărora piciorul drept îl susține pe cel stîng și invers, mîna dreaptă i se întinde celei stîngi și invers, urechea dreaptă o ascultă pe cea stîngă și invers, ochiul drept îl luminează pe cel stîng și invers, iar emisfera dreaptă o acompaniază pe cea stîngă, făcînd-o să înțeleagă mai profund și viceversa.

Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri, deoarece nici chiar la nivel individual nu sîntem, cum credeam, un 1, ci un 2.  Și, astfel, reușim, în sfîrșit, „să ne dăm mîna” și să redevenim ceea ce dintotdeauna eram – o pereche, un cuplu, un indestructibil 2.

Ramona Ardelean este doctor în filozofie, lector al Universității de Știință și Tehnologie Politehnica din București. Ultima carte publicată: Eul și fragmentarea conștiintei umane. O explorare din perspectiva fizicii cuantice, filosofiei, teologiei și psihanalizei, Editura Humanitas, București, 2019 (varianta e-book) și Editura „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2019 (varianta tipărită).

Foto: wikimedia commons.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.