Dreptate pentru vînzătorii stradali

Teresa MARCHIORI
Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Liberté 6
Liberté 6

Un recent val de evacuări a lovit fremătătoarea piață „Liberté 6” din Dakar, o arteră comercială de peste un kilometru lungime, care a deservit comunitatea vreme de mai bine de douăzeci de ani. Sute de tarabe ale vînzătorilor stradali au fost măturate de buldozere pentru a face loc unei noi rețele de autobuze. Autoritățile au avertizat populația și au oferit o despăgubire pentru a compensa închiderea afacerilor, dar nu au rezolvat adevărata problemă: lipsa de spațiu comercial.

Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni și care oferă un loc de muncă în mediul urban unui număr mare de persoane din multe orașe ale „Sudului global”. În Dakar lucrează ca vînzători stradali aproape 59.000 de oameni, reprezentînd 13,8% din totalul locurilor de muncă, iar în Lima metropolitană lucrează 450.000, echivalentul a 8,8% din totalul forței de muncă. Și probabil că aceste cifre sînt în creștere, deoarece economia paralelă îi absoarbe pe mulți dintre cei rămași fără un loc de muncă în urma pandemiei de COVID-19.

Acest mod de subzistență necesită, mai presus de toate, următoarea resursă: accesul la spații publice populate, pietonale, bine conectate și disponibile la un preț convenabil. Dar autoritățile guvernamentale urmăresc mai degrabă „curățarea” orașelor, ceea ce înseamnă îndepărtarea vînzătorilor stradali. În opinia lor, comercianții neoficiali sînt o pacoste: murdăresc și aglomerează străzile, blochează circulația, ocupă un spațiu prețios care ar putea fi folosit pentru proiecte de modernizare și înfrumusețare – sau vîndut unor dezvoltatori înstăriți și transformat în oaze de relaxare pentru elitele urbane.

Eșecul de a le oferi vînzătorilor stradali spațiul de care au nevoie denotă, în cel mai bun caz, o lipsă de viziune (campaniile de evacuare nu rezolvă niciodată „problema” – lucrătorii nu au altă opțiune decît să-și refacă tarabele). În 2015, Organizația Internațională a Muncii a recomandat ca micilor întreprinzători de subzistență să li se permită folosirea spațiului public pe durata perioadei de tranziție în care statele membre trec de la economia paralelă la cea oficială. Și totuși, guvernele implementează mereu politici și cadre legale rigide care le restricționează comercianților acest acces.

De fapt, acest model a devenit o parte integrantă a strategiilor prin care decidenții politici încearcă să „formalizeze” economia informală. Aceste strategii, menite în principal să-i determine pe lucrătorii economiei informale să se înregistreze și să plătească impozite, ar putea oferi oportunități importante, cum ar fi accesul la sistemul de asigurări sociale și la instruire profesională și financiară. Aceste politici refuză de obicei să admită că spațiul public e un loc de muncă, perpetuînd astfel statu quo-ul. Ele construiesc, în schimb, structuri complexe pe fundații precare – și anume cadre legale și politice care criminalizează comerțul informal și blochează accesul celor mai vulnerabili la activitățile economice.

Propunerile de a reloca vînzătorii stradali în piețe amenajate sînt adesea promisiuni goale – sau sînt implementate fără a consulta realmente persoanele implicate, ceea ce duce la piețe prost planificate, aflate departe de centrele comerciale ale orașului și greu de accesat. Vînzătorii le evită sau le abandonează rapid, revenind pe străzile de pe care au fost izgoniți.

Pe deplin conștienți de precaritatea situației lor, vînzătorii stradali au îndeobște un singur scop: să facă comerț fără teama de a fi hărțuiți sau evacuați. „Știu că nu avem voie să lucrăm aici, dar am o familie de hrănit” – spune un comerciant neoficial, care vinde telefoane mobile într-un mic chioșc din Guédiawaye, un oraș de la periferia Dakarului, într-un interviu făcut în 2022 de organizația mea numită WIEGO (Women in Informal Employment: Globalizing and Organizing / Femei în cîmpul muncii informale: globalizare și organizare). „Tot ce-mi doresc e să pot munci și să-mi cîștig traiul”, a adăugat bărbatul, care a preferat să rămînă anonim. Arătînd spre un petic de teren viran de peste drum a spus: „Am solicitat de la municipalitate, împreună cu alți vînzători, o autorizație pentru activitate comercială, dar nu am primit nici un răspuns”.

Liberté 6
Liberté 6

Noua agendă urbană a ONU adoptată în 2016 admite că spațiul public poate funcționa ca loc de muncă real și susține măsuri care permit „folosirea comercială optimă a parterelor imobilelor pentru stimularea comerțului și a piețelor formale și informale deopotrivă”. Un cadru legal care garantează accesul vînzătorilor informali la un astfel de spațiu trebuie să fie la baza oricărei strategii de formalizare – și e, de fapt, o premisă logică a tuturor celorlalte aspecte ale formalizării, precum înregistrarea și impozitarea.

Desigur, fiind o resursă limitată, spațiul public urban e foarte căutat și există multe interese rivale. Dar, după cum au demonstrat diferite inițiative, gestionarea lui efectivă necesită participarea lucrătorilor informali. În India, bunăoară, Legea vînzătorilor stradali din 2014 a înființat „comitete de comerț urban”, alcătuite din oficiali guvernamentali, vînzători și alte părți, pentru a lua decizii cu privire la amplasamentele comerciale și pentru a monitoriza evacuările și relocările. În anii 1990, municipalitatea din Lima a implicat de la bun început vînzătorii stradali în procesul de planificare a relocărilor, pentru a se asigura că aceștia aveau acces adecvat la infrastructură și la clientelă. Între 2009 și 2011, municipalitatea Dakar a demarat un dialog eficient cu comercianții informali cu privire la relocare.

Aceste exemple sînt departe de a fi perfecte. Procesul de planificare „incluziv”, care ținea cont de toți cei implicați, a fost întrerupt în Lima (chiar dacă a avut ca rezultat relocări reușite), dialogurile din Dakar nu au continuat, iar Legea vînzătorilor stradali din India a fost implementată doar parțial. Cu toate acestea, ele au arătat că gestionarea incluzivă a spațiului public este posibilă.

Repartizarea echitabilă a spațiului public e esențială pentru recunoașterea statutului vînzătorilor stradali, pentru legalizarea accesului lor la un loc de muncă și pentru protejarea mijloacelor lor de trai. Dar asta nu se va întîmpla decît atunci cînd comercianții informali vor participa la elaborarea politicilor și reglementărilor care îi afectează – și le vor putea influența.

Teresa Marchiori, asistent universitar la American University din Washington, e avocat pentru accesul la justiție al WIEGO.

Copyright: Project Syndicate, 2023

traducere de Matei PLEŞU

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.