(In)dispensabilitatea valorilor

Cristinel MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
José Ortega y Gasset / wikimedia commons
José Ortega y Gasset / wikimedia commons

Unii șefi obișnuiesc să le atragă atenția subordonaților că „nimeni nu este de neînlocuit”. Nu este o zicere prea înțeleaptă, dar a ajuns să circule destul de mult. Ca avertizare (sau ca amenințare), poate să aibă adesea efectul scontat. Îndeosebi cei cu gîndirea militărească judecă în felul acesta, adică „marii strategi”. Pe front, dacă pierzi un soldat, îl înlocuiești imediat cu un alt soldat. (Să zicem că așa e, făcînd abstracție de amănuntul că unii soldați sînt mai bine pregătiți decît alții și pot face diferența în luptă.) La un moment dat, am întîlnit și o replică (atribuită nu mai știu cui), pe care o reproduc aproximativ: „Dacă nimeni nu este indispensabil, atunci înseamnă că sîntem cu toții de prisos”...

De la Petru Creția (dintr-o emisiune televizată, în dialog cu Iosif Sava) mi-a rămas în minte o altă idee: Totul se organizează ierarhic în lumea aceasta; și, cu cît ești mai sus în ierarhie, cu atît ești mai greu de repetat (și, în consecință, mai greu de înlocuit). Firește, eminentul clasicist avea în vedere și ierarhiile stabilite după criterii valorice.

„Însă cum ne dăm seama că ne aflăm în prezența valorilor?”, mă întreabă obișnuitul meu interlocutor. „Se poate vorbi, într-adevăr, de o «intuiție a valorii»?” Ei bine, aceasta nu este (cum cred unii) o chestiune de „feeling”. Intuiția cu pricina este cunoaștere veritabilă și, ca orice cunoaștere autentică, implică recunoașterea. Iată de ce nu strică să dăm atenția cuvenită cuvintelor lui Hegel, pe care marele filosof german le-a scris dedesubtul unui portret al său (realizat de pictorul Wilhelm Hensel în 1829): „Unsere Kenntnis soll Erkenntnis werden. Wer mich kennt, wird mich hier erkennen” („Cunoașterea noastră trebuie să devină recunoaștere. Cine mă cunoaște mă va recunoaște aici”).

Așadar, înveți în timp (fie prin studiu temeinic, fie în urma experienței proprii) ce anume este valoros și devii astfel capabil să recunoști imediat, la rîndu-ți, valoarea atunci cînd o întîlnești. Așa se face că doar cei care trăiesc în preajma valorilor, cei care le frecventează, cei care le cunosc cu adevărat și le apreciază pot să afirme despre ceva ori despre cineva că reprezintă o lucrare ori o operă de valoare sau un artist de valoare, un om de știință valoros ș.a.m.d. În rest, lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori (și nici nu încearcă), dar care rămîn cu gura căscată în fața unor indivizi insignifianți sau a unor impostori mai mari sau mai mici, ajungînd (realmente impresionați) să-i considere pe aceștia din urmă „valori”, „genii” și altele asemenea.

„Mă rog, așa o fi...”, intervine partenerul meu de dialog. „Îmi pare, totuși, că nici arta nu mai e ce-a fost și, mai mult decît atît, observ că gustul estetic al unora e de-a dreptul îndoielnic. De fapt, am impresia că nici criticii de artă nu mai sînt ce erau odată...” Trebuie să precizez că această constatare este deja cam veche. Bunăoară, acum aproape un secol, deplîngînd „dezumanizarea artei”, José Ortega y Gasset (într-un text din 1925, intitulat Despre critica de artă) afirma cele ce urmează: „Altădată, criticul se putea comporta pur și simplu ca un judecător: pornind de la un cod prestabilit, își pronunța sentința asupra faptului concret. Acel cod preexistent îi lua sub ocrotire hotărîrile și-i punea la adăpost criteriul. Dar arta vremii noastre, de la sfîrșitul impresionismului în pictură și al simbolismului în poezie, duce lipsă de coduri confirmate. Criticul e silit să acționeze sub cerul liber și în afara drumurilor bătute; în momentul în care judecă o operă e obligat să-și cucerească și autoritatea pentru legea generală pe care o aplică. Observați că, exceptînd știința, așa se întîmplă în toate domeniile vieții noastre” (trad. de S. Mărculescu).

De altminteri, aspectul în cauză fusese remarcat de Ortega chiar și mai timpuriu. În Meditații despre Don Quijote (din 1914), cu referire la o anumită epocă istorică, filosoful spaniol atingea și problema sensibilității (atenuate) a „organului” menit să recunoască valoarea autentică. Merită redat încă un citat din acest important gînditor, de vreme ce este în consonanță și cu cele amintite (mai sus) dinspre Petru Creția: „Pe măsură ce se suprimă în perspectiva valorilor cele cu adevărat superioare, se înalță la această demnitate următoarele. Inima omului nu îngăduie un vid de valori supreme. Cu alte cuvinte, același lucru spune și vechiul proverb: «În țara orbilor chioru-i împărat». Rangurile sînt treptat ocupate în mod automat de lucruri și persoane din ce în ce mai puțin compatibile cu ele. În epoca Restaurației s-a pierdut sensibilitatea pentru tot ce este într-adevăr puternic, excelent, deplin și profund. S-a atrofiat organul care avea misiunea să vibreze la genialitatea cotidiană. A fost, cum ar spune Nietzsche, o epocă de perversiune a instinctelor de valorificare. [...] Movilele s-au umflat cît dealurile și Núñez de Arce a trecut drept poet. [...] De bună credință, oamenii aceia [= criticii epocii; nota mea, Cr. M.] aplaudau mediocritatea fiindcă nu încercaseră experiența lucrurilor profunde” (trad. de A. Ionescu).

Cristinel Munteanu este profesor. univ. dr. habil. la Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius” din Galați; doctor în filologie și doctor în filozofie, afiliat (ca îndrumător de doctorat) la IOSUD – Universitatea din Pitești.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.