Secretul veşniciei

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Secretul veşniciei jpeg

Nu toate realizările sînt pe măsura proiectelor. Teama ancestrală a omului pentru lucrul nou creat este confirmată de istorie. O continuă pendulare între avînt nemăsurat şi susceptibilitate maladivă, un amestec de speranţă şi îndoială, de luciditate şi viziuni catastrofale – iată decorul în care ne mişcăm. Cortegiul de neajunsuri ce însoţeşte multe dintre izbînzile noastre nu ne mai sperie. Ne interesează numai scopul final, el ne este ţinta, indiferent de obstacole. Şi, de multe ori, tocmai barierele apărute în cale ne absorb energia destinată unui ţel măreţ.

Nici omul nu pare a fi zămislit pe măsura proiectului.

„Îmi place începutul Bibliei“, zice C. Noica. „Dumnezeu face lumina şi apoi vede că e bună. Face uscatul şi apele şi vede că sînt bune. Numai la om nu vede asta. Să fi fost de la sine înţeles? În orice caz, întîi creează şi pe urmă stă să judece. Numai noi, leibnizieni înnăscuţi, cerem ca programul să preceadă fapta.“

Neajunsul este că nici autorul nu bănuieşte limitele propriului program. O viaţă de om este adesea insuficientă pentru a-ţi duce pînă la capăt proiectele, devenite adesea obsesii. În curgerea ireversibilă a timpului, alte minţi mai luminate sau mai înceţoşate dau alte direcţii proiectului, îmbogăţindu-l sau, nu de puţine ori, sărăcindu-l. Orientările în conceperea celor mai îndrăznețe programe țintesc, în general, latura practică, utilitatea. Desigur, în anumite cazuri, nici latura distructivă nu a fost neglijată, ba chiar favorizată. Istoria stă mărturie.

Omul a creat roata pentru căruţă, dar a pus-o şi la tun; a şlefuit cuţitul pentru vînat, dar şi-a ucis şi semenul cu el; a creat dinamita urnind munţii din loc, dar, vai, a făcut şi munţi de cadavre; operează cu laser, dar şi ucide cu el; a descoperit dezintegrarea atomului şi a dezintegrat lumea…

Este adevărat, sîntem tot mai mulți judecători decît creatori. Un cercetător îndrăzneţ, sau un filozof pesimist, locuieşte în fiecare dintre noi. Prea multe realizări le vedem în negru, mai ales dacă sînt ale altora. Orice pas înainte a fost făcut la umbra îndoielii. Smulgînd focul zeilor, omul s-a înspăimîntat: va fi prăpăd, şi-a zis, vom pieri cu toţii! Era mai bine fără el. Dar, ca de atîtea ori, utilul a învins nefastul.

În secolul apariţiei locomotivei – un secol al mecanizării –, valurile de protest au curs de peste tot. Şi, culmea, şi-au pus cenuşă-n cap şi oamenii de ştiinţă, cei chemaţi să justifice îndrăzneala tehnică. Nu va avea nici un viitor, şi-au zis unii, iar doctorii se întrebau alarmaţi dacă inima va rezista la această viteză. Şi ce viteză: treizeci de kilometri pe oră! Dar, în ciuda sumbrelor preziceri, realizarea s-a impus şi a luat o anvergură fără precedent. Viaţa nici nu mai este de conceput fără omniprezentul tren.

Descoperirea dezintegrării atomului a fost însoţită de sumbre prorociri. O teamă justificată: prima utilizare a fost împotriva omului însuşi. Ziceai „atom“ şi gîndul îţi zbura spre dezolantele peisajele „lunare“ de la Hiroshima şi Nagasaki, emblemă sumbră a spiritului destructiv al omului. Mai tîrziu, au apărut şi aplicaţiile paşnice: producere de energie electrică, aplicaţii medicale etc., dar prima impresie a rămas adînc întipărită în memoria umanităţii.

Emil Cioran, în Caiete I, Editura Humanitas, își amintește: „Cînd, după războiul din 1914, s-a introdus electricitatea în satul meu, țăranii s au pus toți pe murmurat. E diavolul, e diavolul, se auzea aproape de pretutindeni. Iar cînd, în fine, a fost instalată și în biserici (erau trei!), au rămas fără grai. E Anticristul, e sfîrșitul lumii“.

Nu de puţine ori omul devine sclavul propriilor realizări. Umberto Eco vede în telefonia celulară un atentat la spiritul de libertate, o îngrădire a independenţei individului. Un beneficiar al acestei tehnici l-ar întreba, puţin maliţios, pe prolificul scriitor italian dacă tirajul cărţilor sale nu este tot o formă de dominare a spiritului. „Ce înseamnă tirajul de douăzeci şi două de milioane pe lîngă cele cinci miliarde de oameni ai planetei?“ – se plîngea Umberto Eco.

Dar informatica? Prezenţa unui ordinator în fiecare casă va fi una din marile realizări ale acestei acaparatoare ştiinţe. O nouă religie – informatica – porneşte la cucerirea lumii. Un nou zeu apare la orizont: Internetul. Ca orice dogmă, a creat destui fanatici şi idioţi, deopotrivă. Depinde de devoţiunea faţă de cult. Un poet, precum Kányádi Sándor, crede că „asimilarea Internetului de către un popor echivalează cu creştinarea acelui popor“.

Yuval Noah Harari – în Homo deus. Une brève histoire de l’avenir, Albin Michel, 2017 – vorbește de iminența unei noi religii: „Dataism“. Nici creștinism, nici islamism, nici budism, ci un nou „crez“ determinat de noile tehnologii, de inteligența artificială și imensitatea bazelor de date. O rupere semnificativă de nivel, o trecere de la viziunea „homocentrică“ la viziunea „datacentrică“, în fond o „transferare a autorității de la om la algoritmi“. Unde va mai fi omul în acest flux de date? Dacă va mai fi!

O ultimă noutate – cine mai ştie care-i ultima? – în domeniul biologiei este clonarea, cuvînt generator de teamă și confuzie printre semeni. Să vezi acelaşi specimen uman în zeci de exemplare nu va mai fi un lucru ieşit din comun. Cu noile experienţe în domeniul biologiei, totu-i posibil. Desigur, insolitul nu va lipsi. Directorul Institutului de Studii Biologice din Moscova, acelaşi institut care se îngrijeşte de mumia genialului dascăl al proletariatului, este optimist: „Cu eforturi intensive este posibilă clonarea lui Lenin, deoarece structurile celulare şi codul genetic au fost bine conservate“.

După un secol de la moarte, ar fi posibil să-l întîlnim pe Lenin pe stradă sau, de ce nu, la coadă la vodcă într-o cîrciumă dincolo de Urali, acolo unde, conform afirmaţiei lui André Glucksmann, „A întîlni seara un siberian treaz echivalează cu a întîlni un marţian“.

Oriunde l-am întîlni, să-l salutăm tovărăşeşte şi să-i mulţumim pentru vechiul îndemn: „Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!“ Această lozincă ne-a dus la descoperirea secretului veșniciei.

Bată-te să te bată, Vladimir Ilici! 

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.