Eminescu, între politică şi religie

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
Eminescu, între politică şi religie jpeg

zice francezul

Priviţi-i şi, mai ales, ascultaţi-i pe parlamentarii români. Nu cred că reflecţia de mai sus este a unui francez; este, mai degrabă, a unui mioritic de-al nostru care îşi protejează anonimatul sub masca idiomului. Este definiţia exactă a parlamentarului de la noi. 

Lucreţiu (Titus Lucretius Carus), autorul cunoscutului tom

, a sesizat focul ce întreţine religia: „Mai întîi îţi provoacă frica, apoi te cheamă să te vindece“. Poţi să-l contrazici pe vizionarul latin, interesat de noutăţile vremii, chiar şi de teoria atomică a lui Democrit? Priviţi-l pe un preot ortodox român perorînd în faţa amvonului într-o modulaţie nefirească, cu degetul arătător întins ameninţător spre tine sau implorativ spre cer, apoi încheindu-şi monologul cu nevinovate pilde şi verdicte de tip ghilotină. Cu ce argumente să-l contrazici pe fratele nostru întru gintă latină? Minciuna şi angoasa, de-ar fi numai ele, iată două dintre reperele care ne jalonează trecerea prin viaţă.

Dincoace de Atlantic, efectele acestor anomalii, atît de agresive în vatra strămoşească, ajung atenuate. Politicul este vizibil doar la aniversări naţionale, rar la cîte o vizită a lui Vodă sau a unui înalt dregător, iar în perioadele electorale, mai nou, în agitaţia de la centrele de votare organizate la consulate şi ambasade. 

Nici religia nu pare agresivă, cel puţin văzută din exterior, deşi despre metehnele slujitorilor Bisericii se vorbesc multe – de înţeles, doar şi ei sînt aduşi din ţară. Mireanul face drumul săptămînal la slujba duminicală, nu ştiu cu cît entuziasm religios, dar convins că prezenţa lui „dă bine“. La obişnuita slujbă ortodoxă duminicală, ţinută într-o biserică de rit catolic, închiriată în cartierul montréalez unde locuiesc, nu am auzit mai nimic din predică, din cauza hărmălaiei copiilor, iar cîteva cumetre aşezate pe banca din spate au avut o lungă sesiune de comunicări gastronomice. Nu am mai aşteptat terminarea slujbei, am plecat, ratînd, păcătosul de mine, şi parastasul pentru care mă dusesem. Un cîştig, totuşi: am memorat o reţetă de zacuscă cu ciuperci şi cum se pun la butoi murăturile pentru iarnă. În rest, viaţa comunităţii româneşti de pe aceste îndepărtate meleaguri pare monotonă şi mărginită ca în teoria şirurilor din analiza matematică. 

Doar cîte o rară scînteie mai poate scoate dezrădăcinatul din cenuşiul cotidian, iar cînd această scînteie se cheamă Eminescu – „pentru că trebuia să poarte un nume“ –, incendiul e declanşat. Prilejul s-a ivit: inaugurarea la Montréal, acum un deceniu, a mult mediatizatei „Place de la Roumanie“ şi dezvelirea statuii lui Eminescu, lucrare a sculptorului Vasile Gorduz. 

Tămbălăul levantin strămutat pe pămînt canadian e greu de confundat: simpatii politice şi orgolii parohiale, răzmeriţe de grup sau vechi ranchiune individuale, reproşuri şi frustrări culturale, partizanate şi dezbinări se aprind instantaneu şi se sting la fel de repede. Foc de paie fără a necesita pompieri şi uşoare cotonogeli fără a necesita prezenţa ambulanţelor. Cei mai şifonaţi au ieşit preşedintele Iliescu şi suita care îl însoţea, scurtînd ceremonia şi plecînd în trombă. Altfel, finalul era imprevizibil. 

Acum cîţiva ani, răsfoind o revistă străină, într-un colţ de pagină am dat peste o informaţie care mi-a dat fiori: într-un oraş european, Praga, la comemorarea unui mare savant de origine evreiască, rabinul refuză invitaţia. Motivul: sărbătoritul renunţase la iudaism. Cine era cel căruia rabinul i-a întors spatele? Nimeni altul decît cel ce văzuse „nevăzutul“, la moartea căruia o revistă americană prezentase o hartă a cerului unde, într-un punct minuscul şi lucitor – Terra –, era înfiptă o plăcuţă pe care era scris: „Aici a locuit Albert Einstein“. (Jean d’Ormesson,

La care ierarh român întîlneşti un asemenea orgoliu? La noi, indiferent de manifestare, chemat sau nechemat, soborul este prezent. Căldăruşa şi busuiocul şi-au pierdut pe veci odihna, sfinţirea intrînd în patologie. Diaspora nu face excepţie, mai ales la un eveniment legat de poetul naţional. Cît despre ortodoxismul poetului… Simpla invocare a divinităţii în poeziile sale nu este semnul credinţei. Cînd faci o pasiune pentru Schopenhauer şi te pasionează budismul – descoperit, poate, tot în scrierile filozofului german, care la rîndu-i se entuziasma (1844) văzînd că „Doctrina mea este în acord cu o religie“ – nu mai cazi în genunchi la icoane. De altfel, apartenenţa poetului la un cult religios – cel puţin în intenţie – era într-o continuă schimbare. Deşi botezat ortodox, într-o posibilă căsătorie cu Veronica Micle, „plănuia să treacă la catolicism, spre a face divorţul cu neputinţă“. Încă din perioada vieneză este atras de orientalistică, interesîndu-l, printre altele, viaţa şi învăţăturile lui Buddha Sakyamuni. Dacă orientalii se recunosc în poezia „Odă în metru antic“, iar un japonez – Sumya Haruya – vede în versul final, „Pe mine mie redă-mă“, însăşi Nirvana, s-ar putea ca, dincolo de dogmă, Eminescu să fie un

care, după o idee dragă lui Noica, „a intrat în universal prin idiomatic, prin naţional“. Nici politica, nici religia nu au vreun merit în propulsarea poetului naţional pe o asemenea orbită.

Politicienii vremii au tergiversat cît au putut minimele ajutoare financiare destinate poetului. Domnul C. Leca, politician botoşănean, are umor: „să nu se precipiteze“, ba chiar „să se lase pe toamnă“. Bine că nu post-mortem! O catagrafie a Moldovei din anul 1860 – Vlad Georgescu,

– menţionează, printre altele, existenţa a 21.954 de comercianţi şi a

Nu am găsit o statistică cu numărul clericilor la sud de Milcov. Cu toţii, deci, contemporanii lui Eminescu. I-a întins careva o mînă de ajutor cînd poetul era la ananghie?

De altfel, nici „bădiţa“ Creangă nu s-a arătat prea darnic cu „Fratele Mihai“. Strîmtorat nu era marele povestitor. Se spune că dormea pe o saltea burduşită cu două mii patru sute de galbeni de aur. Poate nu erau atîţia, dar ceva adevăr există în cele scrise de Petre Pandrea în

Humuleşteanul îşi vindea bine manualele didactice, afacere care îi aducea un venit sigur, iar tutungeria de pe uliţa Golia, unde vindea fratele Zahei, avea muşterii aleşi, amatori de marfă de calitate adusă din străinătăţuri – foiţa „Job“, printre altele. Este de netăgăduit faptul că Eminescu a fost ajutat, constant şi dezinteresat, de cîţiva buni prieteni, iar în capul listei stă Titu Maiorescu, cel care „nu a fost un adept al Evangheliilor“, dar „îşi dăruia treimea veniturilor“. Despre alţii, vorbe, multe vorbe… 

La ce bun să-l înveşmîntăm în atîtea cîntări, fum de tămîie şi dangăt de clopot? La toate comemorările, statuile nu se mai văd de odăjdii, soclurile sînt galbene de atîta ceară scursă din lumînări, iar în prezidii sînt mai multe sutane decît cravate. Confiscarea memoriei postume a gloriilor naţiunii a devenit o prioritate a ortodoxiei româneşti. În lipsa smereniei, trasul de mîneca anteriului a devenit obligatoriu. Şi urgent! 

Zilele trecute, am luat din nou drumul spre insula de românism din cartierul portughez al Montréalului, loc unde se află statuia poetului. Linişte absolută! Nici politicieni, nici preoţi, nici mireni, nici prostime. Poetul era singur. Nespus de singur. Ochii lui stinşi priveau spre nordul îngheţat, „spre steaua care-a răsărit“. Avea dreptate Aristocratul Îndoielii: „Teologia n-a putut elucida cine-i mai singur: Dumnezeu sau omul. A venit poezia şi am înţeles că acela era omul…“. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.