„Netățenii” din McTot

3 ianuarie 2022
„Netățenii” din McTot jpeg

În volumul său, Language, lingvistul american Edward Finegan scrie că, la sfîrșitul anilor ’80, compania Quality Inns a vrut să lanseze un lanț de hoteluri standardizate și ieftine, sub un nume nou – „McSleep Inn”. McDonald’s a protestat față de folosirea particulei Mc, iar cazul a ajuns în instanță. Întrebarea la care trebuia găsit un răspuns oficial era dacă Mc devenise prefix uzual în limba americanilor, cu sens independent de asocierea sa cu McDonald’s. Cele două corporații și-au angajat lingviști – Roger Shuy pentru Quality Inns și David Lightfoot pentru McDonald’s –, care au folosit textele jurnalistice ale vremii drept corpus de analiză pentru găsirea de dovezi. Shuy a citat multe exemple (McFood, McFashion, McFuneral, McLaw, McMedicine etc.) folosite de jurnaliști fără nici o referire la McDonald’s pentru transmiterea sensurilor „fundamental”, „convenabil”, „ieftin”, „standardizat”. Lightfoot a susținut că sensurile invocate sînt caracteristice pentru McDonald’s și reputația sa, că aluzia e mereu la McDonald’s și la specificul său. Judecătorul a spus că a văzut ziarele relatînd cum acest caz a ajuns la McTribunal, ceea ce pe el însuși îl transformă în McJudecător și că, în McOpinia sa, ne aflăm într-o eră a „gratificației imediate”, în epoca lui McTot. În final a decis că noul lanț de hoteluri nu se poate numi „McSleep Inn”.

La conflictele juridice din jurul cuvintelor mă voi întoarce spre sfîrșitul acestui text; deocamdată, aș vrea să răspund la întrebarea: ce faci cînd ai nevoie de cuvinte noi? Ca și în viață, cînd ai nevoie de ceva, fie iei de la alții cu împrumut (impropriu concept în știința limbii, de vreme ce o cultură nu mai dă înapoi împrumuturile lingvistice), fie îți faci singur. O mențiune aici: într-o limbă, gramatica e sistem închis, nu mai face schimb cu mediul (dacă îmi este îngăduită analogia cu termodinamica), e scheletul care trebuie să reziste neschimbat – prepozițiile, conjuncțiile, articolele ș.a. Sistem deschis e doar vocabularul. Revenind acum, cînd îți faci singur propriile cuvinte, ai două opțiuni: fie le inventezi de la zero (fenomen destul de neobișnuit), fie le alcătuiești din ce ai deja la dispoziție. Acest din urmă caz presupune surse și procedee clasice (cuvinte pe care le afixezi, le compui, le conversionezi), dar și unele neașteptate, care arată o mare disponibilitate spre creativitate din partea masei vorbitorilor și la care aș vrea să mă opresc un pic în articolul de față.

În cazul de mai sus, Mc e o prescurtare de la Mac, un prefix specific numelor proprii scoțiene și irlandeze, avînd sensul de „fiul lui” (cum întîlnim în numele românești de tipul Aluigheorghe). Din întrebarea asupra căreia judecătorul trebuie să decidă deducem că, întreg sau nu, un nume propriu poate deveni oricînd substantiv comun. Cu toții cunoaștem cuvinte ca jeanși, (pîine) graham, (material) denim, (măr) ionatan, (pavaj din) macadam, sandviș, dar puțini știu că, la origine, toate acestea au fost nume proprii: cuvîntul englezesc jean este o adaptare din engleza medievală a numelui Genoa (orașul italienesc Genova) din sintagma originală Genoa fustian, care desemna un material aspru fabricat acolo demult; pîinea graham (transcriu în alfabet românesc pronunția – /GRE-ăm/ –, dar nu vă sfătuiesc să cereți așa la brutărie) vine de la Sylvester Graham, predicator prezbiterian din secolul al XIX-lea, care ținea discursuri publice despre importanța unei diete pe bază de cereale și fără proteină animală, lucru care îl făcea ținta protestelor furioase ale brutarilor și măcelarilor din orașele pe unde trecea; denim, materialul din care sînt făcuți blugii, are legătură cu orașul din franțuzescul serge de Nîmes; mărul din soiul ionatan a fost descoperit întîmplător, la 1826, crescînd la o fermă, iar președintele de atunci al Societății de Horticultură din Albany, New York, l-a numit „Jonathan”, după prenumele celui care i l-a arătat prima oară; piatra spartă și compactată folosită la pavarea unui drum se numește macadam după numele inventatorului său scoțian, John L. McAdam; iar sandvișul poartă cu sine amintirea Lordului Sandwich care, în lipsă cronică de timp, și-a pus, într-o zi, prînzul între două felii de pîine.

Americanii mănîncă baloney – parizer, o adaptare după Bologna, și wieners, niște cîrnați afumați care își iau numele de la Viena (Wien), și frankfurters – un alt sortiment (cîteodată numit doar frank), în care se recunoaște numele orașului german Frankfurt. Foarte interesant e parcursul unui cuvînt din seria de bunătăți saxone: hamburger. La origine, desigur, e o specialitate făcută în Hamburg, în care vorbitorii de engleză au „identificat” cuvîntul ham și au produs, mai departe, burger, pe care l-au combinat apoi, în funcție de ingredientul principal: cheeseburger, chickenburger, fishburger, vegeburger. Statisticile arată că substantivele comune englezești care provin din nume proprii (de oameni, de locuri etc.) sînt peste 500, iar numărul continuă să crească. Extinderea sensului de la particular la general prin metonimie, care stă la baza acestui mod de îmbogățire a vocabularului, nu e o problemă strict de limbă, ci reflectă mai mult un proces cognitiv. Adițional se pot semnala o mulțime de procedee lexicale care demonstrează, pe lîngă creativitatea vorbitorilor de engleză (mai ales americană, ar trebui să precizez), o mare flexibilitate a limbii și a gîndirii. Astfel, se decupează părți din cuvinte sau sintagme, ca o consecință a unei tendințe din psihicul colectiv setat pe scurtime (fondul moștenit, de cuvinte anglo-saxone, este mai ales monosilabic): influenza<flu, taximeter-cabriolet<cab, public house<pub. Se abreviază tot felul de elemente, iar acronimele capătă statut independent și participă ulterior la alte procese de neologizare: printre cele mai noi exemple (sînt cu sutele) se numără yuppie< y(oung) u(rban) p(rofessional), alcătuit în analogie cu hippie, și nimby<n(ot) i(n) m(y) b(ackyard) – persoană sau grup care se opune ca un lucru să aibă loc în apropierea reședinței proprii (de exemplu, construirea unei fabrici, închisori, clinici de psihiatrie etc.). Cuvinte și părți de cuvinte se contopesc între ele: netizen, format din prescurtarea cuvîntului Internet și citizen, desemnează orice persoană care participă la viața online – (un „netățean”?) – care apoi trebuie să își însușească și o netiquette, niște reguli de comportament online.

Engleza americană este, de ceva vreme, varianta națională dominantă, influența ei globală nu este privită cu ochi buni peste tot, iar americanii sînt acuzați de imperialism cultural. În 1995, Prințul Charles al Marii Britanii s-a plîns că engleza americană amenință corectitudinea și decența limbii („proper English”) pentru că vorbitorii ei ar avea obiceiul de a inventa tot felul de substantive și verbe „care nu ar trebui să existe”. Atitudinea lui contrastează cu opinia îngăduitoare exprimată de personalitățile britanice din lumea literelor care au format, în 1913, Society for Pure English – Sir Walter Raleigh, Logan P. Smith, Henry Bradley și Robert Bridges: limba, democratică în caracter și origine, este vie și trebuie lăsată să se dezvolte (interesantă e și observația lor: cei mai buni făuritori de cuvinte sînt clasele needucate, nu oamenii de știință). E firesc ca atitudinea omului, în general, față de schimbarea care are loc în limbă să varieze de la acceptarea entuziastă la respingerea netă, însă istoria limbii demonstrează clar că vorbitorul individual nu are, în această privință, nici o putere în fața masei. Un cuvînt nou poate porni de la oameni educați sau de la oameni lipsiți total de educație, acest lucru nu contează: limba chiar este o democrație la care participă absolut toți vorbitorii, și nici un individ nu poate decide pentru ceilalți care invenții lexicale vor supraviețui și care nu, judecate fiind după norme de „corectitudine” sau „decență” care nu sînt intrinseci limbii, nu sînt criterii lingvistice. Odată creat, anonim și colectiv, cuvîntului i se dă drumul să circule liber în lume și să reziste sau nu, fiind al tuturor. Nimeni nu poate emite pretenții de exclusivitate asupra lui, iar această constatare ne readuce la conflictul juridic cu care am început textul de față.

În anii ’90, fabricantul motocicletelor Harley-Davidson nu a reușit să interzică, prin hotărîre judecătorească, folosirea de către un atelier de reparat motociclete (care se numea Hog Farm) a cuvîntului hog („mistreț”), cu sensul argotic de „motocicletă”, creat din cauza suprapunerii cu abrevierea H.O.G. (Harley Owners Group). Sentința nefavorabilă citează, printre altele, un precedent: inventatorul „limbii logicii” Loglan – din log(ical) + lan(guage) –, James Cooke Brown, ajunsese, un pic mai devreme, în fața tribunalului, în încercarea de a opri folosirea acestui nume, și chiar a limbii, de către alții. Studiourile Paramount susțin că dețin limba klingoniană, creată pentru Star Trek, ceea ce înseamnă, cel puțin în teorie (nu știu dacă cineva vrea să afle pe propria piele) că, dacă scrii și apoi publici o poezie în această limbă inventată, ai nevoie de licență ca să o descrii ca fiind „klingoniană”. Google e nume de companie și e marcă protejată, dar a devenit deja verb în vocabularul tuturor celor care caută ceva pe Internet. Pînă unde merge, așadar, dreptul de copyright în probleme de limbă? Se pare că acele cuvinte, nume sau sintagme care identifică mărci (google, frisbee, xerox, jacuzzi, super glue, vaselină, jeep, jet ski, photoshop, ping-pong, bandă scotch, teflon) pot fi folosite generic doar de masa mare a vorbitorilor, nu și de cei care reprezintă competiția. Înte timp, avem și reversul: cuvinte ca aspirină, celofan și termos, inițial mărci, și-au pierdut protecția legală pentru că au devenit substantive comune. Lucruri interesante se petrec în lume, în epoca lui McTot, ceea ce înseamnă că lucruri interesante se petrec și în limbă, reflexia ei fidelă.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: wikimedia commons

p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.