Se caută un cuvînt

În primul său discurs adresat națiunii, a doua zi după moartea mamei sale, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Prințul (pe atunci) Charles spune: „May flights of angels sing thee to thy rest“, citînd astfel un faimos vers din piesa shakespeariană Hamlet. Flights of angels? Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”. Găsirea sau inventarea unor nume cît mai sugestive pentru a descrie un grup de elemente – de orice natură – este un joc intelectual vechi de sute de ani, pe care englezii, popor serios și reținut emoțional, adoră să îl joace chiar și în prezent.

Tradiția fixează sursa acestui joc în ediția din 1486 a unuia dintre cele mai interesante manuscrise medievale, The Book of St. Albans, în care apare o scriere despre vînătoare atribuită Julianei Berners (Barnes/Bernes), stareța mănăstirii Sopwell din Hertfordshire. Acolo se găsește o listă cu peste 150 de nume de animale și substantivele colective corespunzătoare, folosite în epocă (cele care există și azi, de tipul obișnuit, descris mai sus, a flight of...); remarcabilă însă este extinderea acestora la alte tipuri de nume, dincolo de regnul animal, și natura umoristică intenționată a inovațiilor lingvistice: un prisos de călugărițe (autoironie), o subtilitate de sergenți (sarcasm), o cotcodăceală de femei. Această din urmă sintagmă (în original, a gaggle of women, unde gaggle descrie sunetul scos de gîște – „gîgîială”, precizează dicționarul) este socotită de David Crystal, în The Story of English in 100 Words, „o glumă sexistă timpurie”.

Tot prin tradiție, substantivele colective din limba engleză se pun în legătură mai ales cu numele animalelor. Diverse specii vin cu diverse „agregări”, așa cum se întîmplă și în limba noastră: un stol (de păsări), o turmă (de oi, capre, elefanți), o cireadă (de vaci), o herghelie (de cai), un banc (de pești), un roi (de albine) și așa mai departe. Dar, în cazul ultimului exemplu, pe lîngă roi (colonie, stup), engleza mai cunoaște o denumire bizară, de proveniență necunoscută: a bike, literal o bicicletă (de albine, dar și de furnici). Astfel de sintagme care circulă, repet, pe lîngă cele uzuale, sînt absolut neobișnuite, cel puțin pentru cultura noastră. O enumerare a lor – deloc amănunțită – cuprinde nume din variate sfere de sens. Astfel, unele folosesc un vocabular de militărie și conflict: o armată de broaște/furnici/rîme, o companie de cîrtițe, o bandă de elani, un asediu de cocori, o crimă de ciori, o ambuscadă de tigri, o intruziune de gîndaci. Alte formulări au o natură vizuală: o încetineală de urși, un nor de lilieci, un turn de girafe, o buhăială de hipopotami, un buchet de fazani, o auroră de urși polari, o scrutare de pisici. Ori auditivă: o murmurare de grauri, o jelanie colectivă de lebede, o batjocură de gaițe, o plesneală de meduze, un arțag de maimuțe. 

Vocabularul din politică și administrație se regăsește în: o coaliție de gheparzi, o convocare de vulturi, un tribunal (dar și o gloată!) de canguri, o delegație de manguste, un consorțiu de caracatițe, un parlament de bufnițe, un comitet de ratoni,o conspirație de lemuri. Mai putem cita exemple care sugerează emoții, procese psihice, atitudini: o memorie de elefanți, o neamabilitate de corbi, o implauzibilitate (dar și o confuzie) de antilope gnu, o mîndrie de lei, o ostentație de păuni, o pîndă de vulpi. Uneori se fac deosebiri categoriale: generica haită de cîini este o lașitate în cazul corciturilor, o lătrăturădacă avem ogari și o comedie dacă avem boxeri. Diferențierea poate avea în vedere aparența locomoției – familia sau grupul de pinguini este o clătinare cînd se află pe uscat, dar o plută cînd se găsește în apă; se mai ia în calcul tipul agregării – o înghesuială de pinguini –, ori motivul acesteia, bazat pe asemănarea cu realitatea din societățile omenești – o pungășime de pinguini (modus operandi al bandelor de hoți de buzunare).

Un caz deosebit e reprezentat de sintagma consacrată a school of..., folosită pentru pești. Dacă exemplele de mai sus sînt extensii metonimice și metaforice care pun la grea încercare talentul unui traducător, nu același lucru se poate spune despre bancul de pești. Îmi amintesc de un episod dedicat vieții subacvatice din Oceanul Pacific, difuzat cu cîțiva ani în urmă de canalul National Geographic, în care traducătorul, auzind expresia a school of fish, a tradus „o școală” de pești(ghilimelele fiind prezente în subtitrare). Avem aici de-a face, de fapt, cu două cuvinte separate, cu origini și sensuri diferite, care au avut aceeași formă și evoluție fonetică prin hazardul istoriei: în engleza medievală, school, cu sensul de „școală”, apare ca scole (din latinescul schola care a dat, în engleza veche, scol); tot în Evul Mediu, englezii (care, în engleza veche, avuseseră termenul scolu) împrumută de la olandezi, vestiți navigatori, termenul scole „grup mare de pești și alte animale acvatice”. Interesant e și că, în timp, acest substantiv colectiv își extinde uzul mult dincolo de înotătoare, referindu-se la multitudini de cerșetori, jucători de cărți, funcționari, rațe, gladiatori, pictori, hoți, cîrcotași; se mai referă la insulte și abuzuri verbale (un potop de injurii); sau e folosit cu substantive (mai mult sau mai puțin) nenumărabile, cu sensul de „mult”: teroare, experiență, răbdare, politică.

Jocul „Cum numești un grup de...” este, în prezent, tot mai inventiv, cuprinzînd categorii tot mai largi de elemente grupate, unele sintagme fiind adevărate bijuterii lingvistice prin inteligența concentrată în ele: un nucleu de fizicieni, un complex de psihologi, o conjuncție de lingviști, o inundație de instalatori, un set de matematicieni (la acest din urmă exemplu aș putea sugera alternative banale: o mulțime de matematicieni, o adunare de matematicieni). Dacă mă gîndesc bine, aș putea adăuga la listă – nu există încă, dar cine știe – o avalanșă de schiori, o baterie de electricieni, un amalgam de stomatologi, un conglomerat de geologi, un amestec de bucătari, o strîngere de bancheri, o acumulare de economiști, o concentrare de filozofi... iar pe dumneavoastră vă invit să găsiți un nume pentru grupul mare compus din scriitorii și cititorii revistei Dilema veche.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: wikimedia commons